Principiul rolului activ este încălcat atunci când instanţa respinge acţiunea doar pe baza susţinerilor nedovedite ale pârâtei, fără a pune în vedere reclamantei să depună la dosarul cauzei înscrisurile invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, reclamanta S.C. “I.” – S.A. a chemat în judecată pe pârâta R.A. “R.” Bucureşti, solicitând a se dispune obligarea pârâtei la: 1.071.125 lei, preţ lucrări, 1.589.014 lei, penalităţi de întârziere şi cheltuieli de judecată.
S-a arătat că, în baza comenzii emise de pârâtă şi urmare a notei de negociere, s-a încheiat contractul nr. 10.356/2.11.1995, având ca obiect o lucrare de alimentare cu apă la un oficiu de aprovizionare telecomunicaţii aparţinând pârâtei.
Prin sentinţa civilă nr. 4800/18.06.1999, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
S-a reţinut că reclamanta nu a ataşat la dosar înscrisurile de care a făcut vorbire în cererea de chemare în judecată.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, iar prin decizia nr. 853/2.12.1999, Tribunalul Bucureşti – secţia comercială a admis apelul, a schimbat sentinţa şi a obligat pe intimata-pârâtă la plata sumei de 2.352.200 lei, reprezentând preţ lucrări şi penalităţi, precum şi la 242.811 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că apelanta-reclamantă a dovedit acţiunea cu înscrisurile depuse la dosar.
împotriva deciziei a declarat recurs pârâta.
Curtea de Apel Bucureşti – secţia comercială a respins recursul, ca nefondat. S-a reţinut că recurenta nu a enumerat şi dezvoltat separat motivele de recurs potrivit art. 303 alin. 2 C. pr. civ., însă potrivit art. 306 alin. 3 C. pr. civ.,
Curtea a apreciat că acestea se încadrează în prevederile art. 304 pct. 11 C. pr. civ.
Susţinerea recurentei că în mod greşit tribunalul a schimbat sentinţa, deşi a fost culpa intimatei-reclamante, că înscrisurile şi modificarea acţiunii le-a depus la instanţa sectorului 4 şi nu la Judecătoria Sectorului 5 este neîntemeiată, deoarece, pe de o parte, instanţa de fond nu a exercitat rolul activ de a pune în vedere intimatei-reclamante să depună înscrisurile de care a făcut vorbire în acţiune, iar pe de altă parte, în apel, potrivit art. 295 C. pr. civ., este permisă refacerea, completarea şi administrarea de probe noi.
Recurenta-pârâta nu a probat că intimata-reclamantă nu şi-a respectat obligaţiile contractuale, instanţa de fond soluţionând cauza numai pe baza susţinerilor recurentei şi fără nici un înscris doveditor. în apel, intimata-reclamantă şi-a dovedit pretenţiile cu înscrisuri depuse la dosarul cauzei (contract, corespondenţă comercială şi procese verbale). (Judecator Liliana Crangasu)
(Secţia comercială, decizia nr. 277/2000)
