Potrivit art.75 CM decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei. Este adevărat că decizia de concediere poate fi revocată de către angajator având În vedere că nu constituie un act jurisdicţional precum şi Împrejurarea că nu exista un text legal prohibitiv, Însă aceasta revocare poate interveni până la producerea efectelor juridice şi pentru validitatea ei este necesară Întrunirea cumulativă a trei condiţii: să provină de la organul competent, să îmbrace forma scrisă şi să se întemeieze pe motive de netemeinicie sau nelegalitate.
Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale – Decizia nr. 546/10 aprilie 2006
Prin sentinţa civilă nr.1659/2005 pronunţată de Tribunalul Alba în dosar nr.6147/2005, s-a admis acţiunea civilă formulată de reclamanta S.C.D.D.T.P.S.R.L.Alba Iulia împotriva pârâţilor S.C. şi I.T.M. Alba şi în consecinţă: s-a constatat încetarea raportului juridic de muncă încheiat între părţi începând cu data de 30.11.2004, în baza art.79 alin.1 din Legea 53/2003 modificată; s-a dispus efectuarea de către I.T.M. Alba a modificărilor şi menţiunilor necesare în carnetul de muncă al pârâtului S.C.
Pentru a pronunţa aceasta hotărâre, tribunalul a reţinut, în esenţă, cu referire la probele dosarului, că raportul juridic de muncă a încetat urmare a demisiei salariatului aşa încât numai din eroare s-a invocat ca temei juridic art.55 lit b C. Muncii (acordul părţilor) acţiunea reclamantei de rectificare a acestei erori fiind justificată.
Recursul declarat în termenul legal de pârâta ITM Alba a fost admis, de curte, ca fiind fondat Potrivit art.75 CM decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei.
Este adevărat că decizia de concediere poate fi revocata de către angajator având în vedere că nu constituie un act jurisdicţional precum şi împrejurarea că nu exista un text legal prohibitiv, însă aceasta revocare poate interveni până la producerea efectelor juridice şi pentru validitatea ei este necesar întrunirea cumulativa a trei condiţii: să provină de la organul competent, să îmbrace forma scrisă şi să se întemeieze pe motive de netemeinicie sau nelegalitate.
În speţă, decizia nr.12/2004 este motivată în fapt şi în drept pe încetarea raportului juridic derulat între intimaţi pe acordul părţilor, respectiv art.55 litb C.M. Aceasta decizie si-a produs pe deplin efectele juridice fiind comunicată salariatului care nu a înţeles să o atace, angajatorul nu a revocat-o, aşa încât recurenta a efectuat operatiunile legale în acest sens.
În acest context, faptul că intimatul prin înscris sub semnătură privată a solicitat demisia nu poate justifica modificarea temeiului juridic al încetării raportului de muncă în sensul celor pretinse de intimata reclamantă. Fiind un act unilateral demisia produce efecte prin simpla manifestare de voinţă a salariatului, independent de voita angajatorului; dimpotrivă, dacă angajatorul îşi dă acordul, cum s-a întâmplat în cauză, contractul de muncă va înceta prin acordul părţilor şi nu prin demisie.
Aşa fiind, atâta vreme cât angajatorul nu a probat un viciu al voinţei sale la data semnării actului în discutie care cristalizează acordul sau la încetarea raportului de muncă – care ar fi atras nulitatea actului în temeiul art.480 C.Civ.acţiunea în rectificare este neîntemeiată. De altfel, cererea sa este motivata în realitate pe o eroare de drept, care aşa cum a statuat practica judiciară nu are valoare unui viciu de consimtământ.
Fata de cele ce preced, în conformitate cu art.312 alin.l corob.cu art.304 pct.9 C.Pr.Civ, curtea a admis ca fondat recursul cu care a fost sesizată de recurentă, a modificat sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii introductive.
