Şedinţa publică de la 16 Noiembrie 2010
Prin rechizitoriul nr….. din ….. al Parchetului de pe lângă Judecătoria ……… s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului ……. în prezent deţinut în Penitenciarul ………, pentru săvârşirea infracţiunilor de distrugere şi de tentativă la furt calificat, fapte prevăzute de art.217 alin.1 şi 3 Cod penal, respectiv art.20 – art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.a, art.209 alin.3 lit.b C.pen.. De asemenea, s-a reţinut incidenţa art.33 lit.b C.pen., referitor la concursul de infracţiuni şi a art.99 C.pen. , privind starea de minoritate.
În fapt, s-a reţinut că pe data de …….., inculpatul ……… s-a deplasat împreună cu numitul ………, cu o căruţă, pe un câmp situat între localităţile ……….., unde au distrus o vană a sistemului de irigaţii, cu scopul de a o sustrage, pentru a vinde fierul obţinut la un centru de colectare a fierului vechi. Deşi cei doi au început demontarea vanei, folosind în acest scop ciocane şi răngi, nu au reuşit să îşi însuşească respectivele bunuri, deoarece activitatea lor a fost observată de alte persoane, care au sesizat organele de poliţie, acestea prinzându-i în flagrant pe inculpatul ……… şi pe numitul …………
Pe rolul instanţei s-a format dosarul nr……………
Legal citat, inculpatul s-a prezentat în faţa instanţei, fiind audiat, iar declaraţia lui a fost consemnată şi ataşată la fila …….. De asemenea, instanţa a procedat la luarea declaraţiilor martorilor ……….., primii doi propuşi prin rechizitoriu, iar ultimul rezultat din dezbateri, aceste declaraţii fiind consemnate şi ataşate la filele ………….
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată că atât situaţia de fapt cât şi încadrarea juridică reţinute prin rechizitoriu sunt confirmate de probele administrate în cauză. În acest sens, deşi în declaraţia dată în faţa instanţei şi într-o parte din declaraţiile date în cursul urmăririi penale inculpatul susţine că nu a participat la distrugerea vanei ci a rămas în căruţă atât timp cât numitul ……….. demonta vana şi că nu ştia despre intenţia acestuia de a sustrage respectiva instalaţie, aceste susţineri sunt infirmate de restul materialului probator administrat în cauză. Astfel, faptul că inculpatul a participat la încercarea de a demonta vanele şi, implicit, că a cunoscut faptul că respectivele bunuri urmează a fi sustrase rezultă din coroborarea declaraţiilor date în cursul urmăririi penale de către celălalt participant la săvârşirea faptei, ……….., concubinul mamei inculpatului, cu privire la care s-a dispus disjungerea cauzei, cu declaraţiile martorilor ……….., date atât în cursul urmăririi penale cât şi al judecăţii. Sub acest aspect, deşi declaraţiile pe care aceşti martori le-au dat în faţa instanţei conţin unele inadvertenţe faţă de declaraţiile date în faza de urmărire penală, instanţa apreciază că acestea au fost cauzate de perioada mare de timp scursă între momentele luării respectivelor declaraţii, motiv pentru care valoare probatorie mai mare au declaraţiile date în cursul urmăririi penale, întrucât acestea sunt mai apropiate în timp de momentul săvârşirii faptei. În cuprinsul acestor declaraţii, martorii precizând că l-a văzut pe inculpatul ……….. în căminul unde se afla vana de irigaţii.
Mai mult decât atât, aceste declaraţii se coroborează şi cu declaraţia dată iniţial de către inculpat în cursul urmăririi penale, pe data de …………. (fila ……. din dosarul de urmărire penală), de asemenea într-un moment mai apropiat de cel al săvârşirii faptei decât restul declaraţiilor, în cuprinsul căreia inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor, precizând că s-a deplasat împreună cu numitul ………… cu o căruţă în locul unde se afla respectiva vană, cu intenţia de a o sparge şi de a o sustrage. De asemenea, această situaţie de fapt este confirmată şi de procesul-verbal întocmit de către agentul de poliţie ce s-a deplasat la faţa locul, în cuprinsul căruia se precizează că din căminul în care se afla vana au ieşit două persoane (fila ……..din dosarul de urmărire penală).
Prin urmare, fapta inculpatului ………. de a lovi cu diferite instrumente o vană din sistemul de irigaţii, cu scopul de a o sustrage, acţiune ce a determinat distrugerea respectivei instalaţii, apropriaţiunea neavând însă loc întrucât acţiunea inculpatului şi a numitului ……….. a fost întreruptă de intervenţia organelor de poliţie, a fost probată şi întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de distrugere, prevăzută de art.217 alin.1 şi 3 C.pen. şi de tentativă la furt calificat, prevăzută de art.20 raportat la art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a şi alin.3 lit.b C.pen., urmând să atragă răspunderea penală a inculpatului.
Întrucât inculpatul a săvârşit cele două fapte mai înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, în cauză sunt incidente dispoziţiile referitoare la concursul de infracţiuni, instanţa urmând să stabilească pentru fiecare dintre cele două fapte concurente câte o pedeapsă şi să aplice o pedeapsă unică, rezultantă, raportată la întreg ansamblul infracţional.
La individualizarea pedepselor ce urmează să se stabilească, instanţa va avea în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 C.pen., sens în care trebuie reţinut că urmarea imediată a faptelor săvârşite de către inculpat nu a fost foarte gravă, atât timp cât partea vătămată nu a precizat dacă înţelege să se constituie parte civilă în cauză. Ţinând cont de acest element, la care se adaugă împrejurarea că inculpatul era minor la data săvârşirii faptelor, instanţa apreciază că pentru atingerea scopurilor generale ale pedepsei şi ale răspunderii penale este suficientă aplicarea minimului prevăzut de lege pentru cele două infracţiuni, în condiţiile în care acest minim se reduce atât ca urmare a stării de minoritate a inculpatului cât şi ca urmare a faptului că infracţiunea de furt calificat a rămas în stadiul de tentativă.
În ceea ce priveşte individualizarea executării pedepsei rezultantă, instanţa apreciază că se impune executarea în regim de detenţie, atât timp cât inculpatul se află în prezent arestat în altă cauză, împrejurare de natură să ateste perseverenţa sa infracţională şi, prin urmare, periculozitatea inculpatului.
Relativ la latura civilă, aşa cum s-a precizat anterior, partea vătămată Administraţia Naţională a Îmbunătăţirilor Funciare – Unitatea Administrare ………, deşi a menţionat în cursul urmăririi penale valoarea prejudiciului, nu a precizat expres dacă înţelege sau nu să se constituie parte civilă, instanţa urmând să ia act de această împrejurare.
Având în vedere aceste considerente instanţa urmează ca în baza art.20 raportat la art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a şi alin.3 lit.b C.pen., cu aplic.art.99 şi 109 C.pen., să condamne pe inculpatul ……. la pedeapsa de ………. an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la furt calificat.
În baza art.217 alin.1 şi 3 C.pen., cu aplic.art.99 şi 109 C.pen., va condamna acelaşi inculpat la pedeapsa de ……….. luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere.
În baza art.33 lit.a şi 34 lit. b C.pen., va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, de …….. închisoare.
În baza art.71 C.pen., i se vor interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a şi lit. b C.pen., pe durata executării pedepsei.
Va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.
Va lua act că partea vătămată Administraţia Naţională a Îmbunătăţirilor Funciare – Unitatea Administrare ……. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art.191 alin.1 C.proc.pen., va fi obligat inculpatul la plata sumei de ……… lei, cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de …….de lei, reprezentând onorarii avocaţi oficiu, pentru faza de urmărire penală şi de judecată, se va vira din fondul M.J. către B.A. ……., pentru avocat …………– ……. de lei – şi avocat ……… – ………. de lei.
