Potrivit dispoziţiilor art. 1 din C. civ., legea dispune numai pentru viitor, ea neavând putere retroactivă, iar conform prevederilor art. 376 C. pr. civ., se învestesc cu formulă hotărârile care au rămas definitive ori au devenit irevocabile, înscrisurile autentificate, precum şi orice alte hotărâri sau înscrisuri, pentru ca acestea să devină executorii, în cazurile anume prevăzute de lege.
Contractul de credit încheiat de părţi în anul 1993, nu putea fi învestit cu formulă executorie, întrucât nu a fost autentificat şi nici nu era prevăzut la acea dată de vreun act normativ, în mod expres, ca fiind un înscris ce se încadrează în prevederile art. 376 C. pr. civ., iar invocarea ca temei de drept, în cererea de învestire, a dispoziţiilor art. 56 alin. 2 din Legea nr. 58/1998, care nu exista la data întocmirii actului respectiv, nu are relevanţă juridică şi nici nu produce efecte, în raport cu dispoziţiile art. 1 din C. civ.
Prin cererea înregistrată la nr. 6.028/17 decembrie 1999, la Judecătoria Giurgiu, creditoarea B.R.D. – S.A. – Sucursala Giurgiu a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se învestească cu formulă executorie contractul de credit nr. 3.722/551 din 4.10.1993, încheiat cu debitorul S.C. “P.S.”- S.R.L. Giurgiu, în scopul executării silite şi recuperării creditului nerambursat de 7.500.000 lei şi dobânzile aferente.
Prin încheierea din 24 decembrie 1999 a Judecătoriei Giurgiu, s-a admis cererea si s-a dispus învestirea cu formulă executorie a contractului de credit nr._3.722/551/04.10.1993.
împotriva acestei încheieri a declarat apel debitoarea S.C. “S.P.” – S.R.L. Giurgiu, considerând-o netemeinică şi nelegală.
Prin decizia civilă nr. 333 din 25.04.2000 a Tribunalului Giugiu, apelul a fost respins, ca nefondat.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a avut în vedere susţinerile părţilor şi probele administrate în cauză.
împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, debitoarea S.C. “S.P.” – S.R.L. Giurgiu, considerând-o netemeinică şi nelegală.
în motivarea recursului a arătat că hotărârea instanţei de apel contravine reglementărilor legale şi încalcă principiul fundamental al neretroactivităţii legii civile, consfinţit în art. 1 Cod civil, deoarece s-a dispus învestirea cu formulă executorie a unui contract din 1993, instituindu-se o ipotecă pe un imobil (casă de locuit), retroactiv (contract de credit nr. 3.722/511/4.10.1993).
De asemenea, recurenta a arătat că intimata creditoare a solicitat aplicarea unor legi intrate în vigoare în 1995 la un act din anul 1993. Recursul este fondat.
Analizând actele şi lucrările dosarelor, Curtea constată că părţile au încheiat contractul de credit nr. 3.722/511 la data de 4 octombrie 1993, pentru acordarea unui credit în sumă de 7.500.000 lei.
La art. 7 din contract a fost instituită ipotecă asupra unui apartament, care să garanteze creditul.
Curtea constată că, potrivit legislaţiei în vigoare, la data încheierii contractului de credit, aceasta nu constituia titlu executoriu, iar pentru ca ipoteca să fie legal constituită, trebuia să fie făcută prin act autentic, conform art. 1772 C. civ.
Potrivit art. 376 alin. 1 C. pr. civ., se învestesc cu formulă executorie înscrisurile autentificate sau înscrisurile, în cazurile anume prevăzute de lege.
în speţă, Curtea constată că înscrisul, respectiv contractul de credit nr. 3.722/551 din 4 octombrie 1993, nu a fost autentificat, şi nici nu era prevăzut, la data încheierii sale, de vreun act normativ, în mod expres, că, pentru a deveni executoriu, se va învesti cu formulă executorie.
Temeiul de drept invocat de intimata creditoare, respectiv art. 56 alin. 2 din Legea nr. 58/1998, nu poate fi aplicat în speţă, întrucât contractul de credit a fost încheiat în 1993, deci înainte de apariţia şi intrarea în vigoare a actului normativ menţionat mai sus, în condiţile în care, potrivit art. 1 din C. civ., legea dispunând numai pentru viitor, neavând putere retroactivă.
In plus, Curtea constată că în situaţia în care contractul de credit încheiat în anul 1993, de părţi, ar fi constituit titlu executoriu, în temeiul legii, nu mai era necesară învestirea sa cu formulă executorie.
în consecinţă, Curtea constată că atât instanţa de fond, cât şi cea de apel, au reţinut o situaţie de fapt eronată în cauză şi au făcut o interpretare şi aplicare greşită a dispoziţiilor legale referitoare la învestirea înscrisurilor cu formulă executorie, menţionate mai sus, astfel că, motivele de recurs invocate sunt întemeiate.
Faţă de considerentele expuse mai sus, Curtea constată că decizia civilă atacată şi încheierea din 24 decembrie 1999 a Judecătoriei Giurgiu, sunt nelegale şi netemeinice şi urmează a fi casate, prin admiterea recursului, în temeiul art. 312 C. pr. civ., şi în fond, se va respinge cererea de învestire cu formulă executorie a contractului de credit, sub semnătură privată, nr. 3.722/ 551 din 4.10.1993. (Judecator Decebal Taragan)
(Secţia comercială, decizia nr. 714/2000)
