Perioada în care asiguratul a beneficiat de plăţi compensatorii, în temeiul O.U.G. 98/ 1999, reprezintă stagiu asimilat de cotizare recunoscut de un act normativ adoptat anterior intrării în vigoare a Legii 19/2000 astfel că stabilirea salariului care se are în vedere pentru determinarea punctajului mediu anual este guvernată de art.163 din Legea 19 /2000. Respectiv pentru perioada anterioară intrării în vigoare a legii 19/2000, 01 04 2001, punctajul mediu anual se determină prin raportare la salariul minim pe economie brut sau net ori salariul minim brut pe ţară şi nu prin raportare la plăţile compensatorii încasate de asigurat.
Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale – Decizia civilă nr.163/6 martie 2008
Prin acţiunea civile formulată pe rolul Tribunalului Alba e reclamanta P.E. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Alba, să se dispună recalcularea pensiei lunare cu valorificarea perioadei 2000-2001, perioadă în care s-au achitat plăţi compensatorii.
În motivarea în fapt a acţiunii civile reclamanta a arătat faptul că prin două adrese anterioare promovării acţiunii civile a solicitat pârâtei recalcularea pensiei cuvenită cu valorificarea perioadei în care a beneficiat de plăţi compensatorii, aceasta nefiind luată în calcul de către pârâtă.
Pârâta prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei civile, a solicitat respingerea acţiunii civile arătând faptul că perioada 2000-2001 a fost valorificată aşa după cum rezultă din actele privitoare la activitatea în muncă.
Prin sentinţa nr.1183/2007 Tribunalul Alba a admis acţiunea civilă formulată şi precizată de către reclamanta P.E., împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Alba, şi a dispus obligarea pârâtei la recalcularea drepturilor de pensie, în sensul valorificării sumelor reprezentând plăţi compensatorii, plătite reclamantei în perioada 1.04.2000-30.04.2001, cu plata în favoarea reclamantei a diferenţelor băneşti cuvenite acesteia în sumă de 108 lei lunar, începând cu data de 9.XII.2006 până la data plăţii către reclamantă a pensiei lunare de 444 lei.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 520 lei cu titlu cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut următoarele considerente:
Instanţa de judecată a reţinut aplicabilitatea prevederilor cuprinse în art. 41, art. 76 şi art. 164 şi urm. din Legea nr.19/2000 modificată, respectiv prevederile cuprinse în Cap.II lit. B, pct. 1-7 din Ordinul MMSS 340/2001 actualizată.
S-a reţinut că pârâta a făcut greşita interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente.
Astfel, pârâta conform celor menţionate în Buletinul de calcul fila 28, precum şi în datele privitoare la activitatea în muncă, corespondente perioadei 1.04.2000-30.04.2001, a reţinut pentru calculul pensiei lunare datorate reclamantei, salariul minim pe economie şi nu cuantumul plăţilor compensatorii dovedite de către reclamantă conform adeverinţei 2890/9.XI.2006 fila 4, depusă la dosarul de aflat în posesiunea pârâtei, sens în care sunt reţinute şi menţiunile din carnetul de muncă, poziţia 71-73, fila 22, precum şi adeverinţa 2427/9.10.2007 fila 74.
Instanţa de judecată a avut în vedere, în ceea ce priveşte greşita stabilire a pensiei datorate reclamantei şi menţiunile şi concluziile cuprinse în raportul de expertiză contabilă judiciară dispusă în cauză , în sensul că după verificarea fisei de calcul a pârâtei s-a constatat faptul că nu s-a luat în calcul la determinarea drepturilor de pensie, plăţile compensatorii de care a beneficiat reclamanta.
Instanţa de judecată, văzând dispoziţiile art. 12 lit. b, art. 12 alin. 2 – alin. 5 lit. a din OUG nr.22/2004 pentru modificarea şi completarea OUG nr. 95/2002 privind industria de apărare, art. 21 alin. 6, art. 37-38, art. 78 alin. 2, art. 89, art. 95 alin. 2, art. 16 alin. 1 lit. a, art. 166 din Legea nr.19/2000 modificată şi dispoziţiile incidente cuprinse în Ordinul nr.340/2001 actualizat, a dispus admiterea acţiunii civile formulată de către reclamantă, în sensul obligării pârâtei la recalacularea drepturilor de pensie, valorificarea sumelor reprezentând contravaloarea plăţilor compensatorii de care a beneficiat reclamanta în perioada 1.04.2000-30.04.2001.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Alba solicitând modificarea ei în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamantă.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul a susţinut că soluţia instanţei de fond este nelegală fiind rezultatul interpretării eronate a dispoziţiilor art.163 din Legea 19/2000 potrivit cărora pentru determinarea punctajului mediu anual , pentru perioadele asimilate se utilizează salariul minim pe economie brut sau net, respectiv salariul de bază minim brut pe perioadele respective, astfel că pârâta atunci când a luat în considerare al stabilirea punctajului mediu anual salariul minim pe economie pentru perioada în care reclamanta a primit plăţi compensatorii a respectat dispoziţiile legale.
Prin întâmpinare reclamanta a solicitat respingerea recursului motivat de faptul că dispoziţiile art.264 din Legea nr.19/2000 prevăd că la determinarea punctajelor medii anuale se au în vedere salariile brute astfel cum sunt acestea înscrise în cartea de muncă. În acelaşi sens au fost invocate şi dispoziţiile Ordinului 340 al Casei Naţionale de Pensii precum şi ale Ordonanţei nr.98/1999.
Deliberând asupra recursului prin prisma motivelor invocate şi din oficiu în limitele prevăzute de art. 306 alin 2 din , Curtea reţine următoarele :
Reclamanta a fost pensionată pentru depusă şi limită de vârstă la data de 10 07 2006.
În perioada 24 aprilie 2000- 01 aprilie 2001 reclamanta a beneficiat de plăţi compensatorii în temeiul O.U.G. nr.98/1999 ca urmare a concedierii sale de la U.M. CUGIR S.A. Această perioadă reprezintă stagiu de cotizare asimilat potrivit dispoziţiilor art.45 din OUG nr.98/1999 şi Ordinului nr.340/2001.
Potrivit dispoziţiilor Ordinului nr.340/2001:
Secţiunea B Cap.VIII
41. Perioadele asimilate stagiului de cotizare, prevăzute de lege, sunt:
a) perioadele asimilate menţionate la art. 38 alin. (1) din lege;
b) perioadele necontributive care au constituit vechime în muncă utilă la în baza legislaţiei anterioare intrării în vigoare a legii:
– perioadele menţionate la art. 20 din Legea nr. 3/1977, cu modificările şi completările ulterioare;
– perioadele recunoscute în baza Decretului-lege nr.118/1990, republicat, cu modificările ulterioare;
– perioadele recunoscute în baza Decretului-lege nr. 51/1990;
– perioadele în care s-a beneficiat de plăţi compensatorii în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 98/1999;
– perioadele în care s-a beneficiat de ajutor de şomaj şi/sau de ajutor de integrare profesională, prevăzute de Legea nr.1/1991, republicată, cu modificările ulterioare;
– perioada în care s-a beneficiat de şomaj tehnic conform prevederilor legale;
– alte perioade recunoscute prin legi speciale.
Potrivit dispoziţiilor O.U.G. nr.98/1999:
Art. 45 – (1) Persoanele disponibilizate prin concedieri colective beneficiază de vechime în muncă în perioada pentru care primesc plăţi compensatorii, până la reîncadrarea cu contract individual de muncă sau până la data prezentării dovezilor că au utilizat sumele potrivit scopului pentru care le-au solicitat.
Potrivit dispoziţiilor Legii nr.19/2000 :
Art. 160 – (1) Vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la intrarea în vigoare a prezentei legi constituie stagiu de cotizare.
Art. 163 – (1) Pentru perioadele asimilate, care au constituit vechime în muncă utilă la pensie considerată în condiţiile legii până la intrarea în vigoare a prezentei legi, la determinarea punctajului anual al asiguratului se utilizează, după caz, salariul minim pe economie brut sau net, respectiv salariul de bază minim brut pe ţară din perioadele respective.
(2) Sunt exceptate de la prevederile alin. (1) perioadele recunoscute în condiţiile Decretului-lege nr.118/1990, republicat, cu modificările ulterioare, pentru care la determinarea punctajului anual al asiguratului se utilizează echivalentul a 1,5 salarii minime pe economie brute sau nete, după caz, din perioadele respective.
(3) Prevederile alin. (1), referitoare la stabilirea punctajului anual, se aplică şi în cazul perioadelor în care, anterior intrării în vigoare a prezentei legi, o persoană s-a aflat în una dintre situaţiile prevăzute la art. 38.
În consecinţă întrucât perioada în care reclamanta a beneficiat de plăţi compensatorii reprezintă stagiu asimilat de cotizare recunoscut de un act normativ anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000 stabilirea salariului care se are în vedere pentru determinarea punctajului mediu anual este guvernată de art.163 din Legea nr.19/2000. Respectiv pentru perioada anterioară intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, 01 04 2001, punctajul mediu anual se determină prin raportare la salariul minim pe economie brut sau net ori salariul minim brut pe ţară. În speţă în mod corect pârâta a calculat drepturile reclamantei prin raportare la salariul minim pe economie.
Susţinerea reclamantei în sensul că în speţă ar fi incidente prevederile art.164 din Legea nr.19/2000 sunt nefondate.
Potrivit dispoziţiilor art. 164 din Legea nr.19/2000 :
Art. 164 – (1) La determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a prezentei legi, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă, astfel:
a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;
b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;
c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.
Articolul sus menţionat se referă la modul de determinare a punctajului mediu anual pentru stagiile de cotizare realizate efectiv şi nu pentru stagiile de cotizare asimilate , pentru care legea prevede norme exprese în art.163 .
De asemenea nu sunt aplicabile speţei nici dispoziţiile art.45 ale secţiunii D „Alte drepturi de asigurări sociale” capitolul VIII „ Referitor la alte drepturi de asigurări sociale” , deoarece acesta cuprinde norme care nu se referă , aşa cum arată şi titlul său la drepturile de pensie. Normele referitoare la drepturile de pensie sunt cuprinse în secţiunea C a Ordinului.
Întrucât soluţia instanţei de fond este rezultatul interpretării eronate a legii în temeiul art. 304 pct. 9 din codul de procedură civilă Curtea va admite recursul pârâtei şi va modifica hotărârea recurată în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamantă.
