R O M Â N I A
JUDECATORIA TG-JIU
SENTINTA PENALA NR. 1237
Sedinta publica din data de 11.07.2011
Instanta constituita din:
PRESEDINTE: Angela Elena Gavanescu
GREFIER: Mihaela Sîrbu
Ministerul Public – Parchetul de pe lânga Judecatoria Tg-Jiu a fost reprezentat de procuror Pestisanu Gheorghe.
Pe rol se afla pronuntarea asupra cauzei penale de fata, privind pe inculpatul DC, trimis în judecata în stare de libertate pentru savârsirea infractiunii de lovire sau alte violente, prevazuta de art. 180 alin. 2 C.pen., parte vatamata-parte civila SC, parte civila Spitalul Judetean de Urgenta T.
Dezbaterile în fond au avut loc în sedinta publica din data de 30.06.2011, fiind consemnate în încheierea de sedinta de la acea data ce face parte integranta din prezenta sentinta, când instanta, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea pentru data de astazi, 11.07.2011, când a hotarât urmatoarele:
INSTANTA,
Deliberând asupra cauzei penale de fata, retine urmatoarele:
Prin rechizitoriul nr. 3243/P/2010 din data de 06.04.2011 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Tg-Jiu, înregistrat pe rolul acestei instante la data de 12.04.2011 sub nr. 6228/318/2011, s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale si trimiterea în judecata, în stare de libertate, a inculpatului DC, pentru savârsirea infractiunii de lovire sau alte violente, infractiune prevazuta si pedepsita de art. 180 alin. 2 C.pen.
În actul de sesizare a instantei s-a retinut în fapt în esenta ca în data de 05.05.2010, în timp ce se aflau în apropierea mejdinei celor doua proprietati, în spatele curtii, între inculpatul DC si faptuitoarea AI a avut loc o discutie contradictorie, moment în care a intervenit si învinuitul SC – ginerele faptuitoarei AI.
Între învinuitul SC si inculpatul DC s-a iscat o altercatie, în timpul careia, DC l-a lovit cu pumnul în zona fetei pe SC, cauzându-i acestuia leziuni ce au necesitat pentru vindecare 16-18 zile de îngrijiri medicale conform CML nr. 535/12.05.2010 emis de SML G..
Altercatia a degenerat, intervenind si faptuitoarele DD si SC, aceasta din urma suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare 5-6 zile de îngrijiri medicale conform CML nr. 562/12.05.2010 emis de SML Gorj, iar DD a suferit leziuni medicale care au necesitat 3-4 zile îngrijiri medicale conform CML nr. 554/11.05.2010 emis de SML Gorj, dar aceasta nu a formulat plângere penala (fila 35).
Fata de învinuitul SC s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala si aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ în cuantum de 500 lei pentru savârsirea infr. prev. prev. si ped. de art. 180 alin. 2 Cod penal, întrucât din materialul de urmarire penala a rezultat ca în cauza sunt aplicabile prevederile art. l0 lit. b1 Cod procedura penala, deoarece fapta de lovire sau alte violente nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.
Având în vedere împrejurarile comiterii faptei, care nu a avut urmari grave, numarul relativ redus de zile de îngrijiri medicale suferit de partea vatamata DC, faptul ca învinuitul nu este cunoscut cu antecedente penale, procurorul a apreciat ca aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ este suficienta pentru a-i îndrepta pe viitor conduita.
La data de 28.05.2010 partea vatamata SC, potrivit art. 180 alin. 3 C.penal, a formulat, în termenul legal de 2 luni prevazut de art. 284 C.proc.pen., plângere penala împotriva inculpatului (fila 22 d.u.p.).
Pentru dovedirea situatiei de fapt retinute în rechizitoriu, au fost administrate în cursul urmaririi penale urmatoarele mijloace de proba: proces-verbal (fila 11 d.u.p.), declaratii inculpat (filele 13, 15, 16, 19, 51 d.u.p.), certificate medico-legale (filele 21, 27 d.u.p.), declaratii parte vatamata (filele 22, 23, 26, 53 d.u.p.), acte medicale (fila 28 d.u.p.), declaratii martori (filele 29,30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 40, 41, 42 d.u.p.), proces-verbal de confruntare (filele 43,45) .
La termenul de judecata din data de 19.05.2011, instanta a adus la cunostinta inculpatului, potrivit art. 70 C.proc.pen. si art. 322 C.proc.pen., fapta pentru care a fost trimis în judecata si încadrarea juridica a acesteia, precum si ca are dreptul sa nu dea nicio declaratie, atragându-i-se atentia ca daca va da o declaratie, tot ceea ce va spune va putea fi folosit si împotriva sa.
Inculpatul a consimtit sa dea declaratii si în fata instantei, depozitia acestuia fiind consemnata si atasata la dosar (fila 14 d.i.).
La acelasi termen, partea vatamata SC a fost ascultata (fila 13) si a declarat ca se constituie parte civila în procesul penal cu suma de 10.000 de lei, din care 2500 lei despagubiri materiale si 7500 lei daune morale.
În sedinta publica, instanta, apreciind asupra pertinentei, utilitatii si concludentei probelor solicitate, în temeiul art. 67 C.proc.pen., a încuviintat pentru inculpat în aparare pe latura penala proba testimoniala în cadrul careia a fost audiata martora NE (filele 26, 48), proba cu un martor în aparare pe latura civila -BG (fila 45), precum si proba cu înscrisuri în circumstantiere, iar pentru partea civila proba cu înscrisuri si proba testimoniala, în cadrul careia au fost audiati martorii NS (fila 46) si CA, ulterior la termenul din 16.06.2011 renuntându-se la acest din urma martor.
Totodata, în temeiul art.327 alin.1 C.proc.pen. instanta a dispus citarea si audierea martorilor propusi prin rechizitoriu, SC (fila 25 d.i.), DD (fila 26 d.i.), AI (fila 47), CM (fila 24 d.i.).
Prin cererea aflata la fila 36, Spitalul Judetean de Urgenta T. s-a constituit parte civila în cauza cu suma de 1281 lei reprezentând cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea partii vatamate SC.
Analizând întregul material probator administrat atât în faza de urmarire penala, cât si în faza de cercetare judecatoreasca, în concordanta cu dispozitiile art.63 C.proc.pen., instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
În data de 05.05.2010 în jurul orelor 18.00 inculpatul DC desfasura lucrari agricole pe terenul situat în continuarea gospodariei sale din satul T., comuna B., judetul G.. În timp ce lucra terenul cu motosapa, a intrat pe terenul sau numita AI, soacra partii vatamate, având un cutit în mâna, care i-a reprosat inculpatului ca a depasit linia de hotar cu motosapa. Observând cutitul, inculpatul a împins-o pe martora pe terenul acesteia. Partea vatamata, care a observat incidentul, a intrat pe proprietatea inculpatului si l-a prins de piept pe acesta. Cei doi s-au împins reciproc, în timpul altercatiei inculpatul a lovit partea vatamata cu pumnul în zona fetei, partea vatamata a lovit la rândul sau pe inculpat în zona costala.
Urmare a loviturii primite, partea vatamata SC a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 16-18 zile de îngrijiri medicale conform CML nr. 535/12.05.2010 emis de SML G (fila 27 d.u.p.).
Situatia de fapt anterior prezentata este probata prin depozitiile martorilor audiati în cauza.
Astfel, din depozitia martorei CA (fila 24 d.i.), care nu este ruda cu niciuna dintre parti, instanta retine ca la momentul incidentului aceasta se afla în gradina casei sale, la o distanta de aproximativ 14-15 m de gradinile partilor, la care avea vizibilitate, împrejurare în care a observat pe AI deplasându-se catre inculpat, aceasta având în mâna un cutit. Prezenta martorei este confirmata atât prin depozitia martorei DD, cât si prin depozitia martorei AI (fila 47). Martora CA a perceput cum AI a intrat pe terenul inculpatului, inculpatul a oprit motosapa si ulterior a împins-o pe aceasta. De asemenea, a confirmat ca partea vatamata SC a trecut linia de hotar, a intrat pe terenul inculpatului si l-a prins de piept pe acesta, fara ca în prealabil inculpatul sa loveasca partea vatamata, cei doi împingându-se reciproc, aspecte relatate atât în fata instantei, cât si în cursul urmaririi penale.
Desi martora nu a observat lovitura cu pumnul aplicata de inculpat partii vatamate, actul de agresiune a fost recunoscut de inculpat, atât în cursul urmaririi penale, cât si în cursul cercetarii judecatoresti (filele 14 d.i., fila 14 d.u.p., fila 19 d.u.p.), iar martora a observat cum partea vatamata sângera în zona nasului.
Partea vatamata SC a negat în mod constant ca ar fi patruns pe terenul inculpatului, ca l-ar fi împins pe acesta si ca ulterior s-ar fi lovit reciproc.
Instanta apreciaza ca declaratiile partii vatamate cu privire la aceste aspecte nu sunt conforme cu realitatea, fiind contrazise atât prin depozitia martorei CA, cât si prin faptul ca împotriva dispozitiei de scoatere de sub urmarire penala a sa si aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ din rechizitoriu pentru fapta de lovire a inculpatului nu a formulat plângere în conditiile art.278 1 C.proc.pen., astfel ca a recunoscut implicit actul de agresiune retinut în sarcina sa.
Desi martorele AI si SC au confirmat situatia de fapt asa cum a fost prezentata de partea vatamata, instanta apreciaza declaratiile acestora subiective în ceea ce priveste nerecunoasterea patrunderii partii vatamate pe terenul inculpatului, exercitarii de catre partea vatamata a actiunii de prindere a inculpatului de piept si împingerii acestuia, pe de o parte datorita faptului ca martorele sunt soacra, respectiv sotia partii vatamate, iar pe de alta parte datorita faptului ca sustinerile acestora sunt contrazise prin depozitia martorei CA si certificatul medico/legal nr.536/07.05.2010 (fila 21), care atesta leziunile suferite de catre inculpat.
Mai mult, în ceea ce priveste credibilitatea martorei SC, instanta constata ca în procesul-verbal de confruntare aflat la fila 45 martora SC a recunoscut ca inculpatul si partea vatamata s-au lovit reciproc, însa ulterior în cursul cercetarii judecatoresti si-a schimbat declaratia, sustinând ca doar inculpatul a lovit.
În schimb, martora DD a declarat atât în cursul urmaririi penale (fila 44 d.u.p.), cât si în cursul cercetarii judecatoresti (fila 26 d.i.), ca cei doi s-au împins si lovit reciproc, iar agresiunea a avut loc pe terenul inculpatului, martora percepând nemijlocit acest aspect, confirmat si de martora NE.
În schimb, declaratiile martorilor si cele ale partii vatamate, sub aspectul exercitarii actelor de violenta de catre inculpat, se coroboreaza cu concluziile certificatului medico-legal (fila 27 d.u.p.), din care rezulta ca partea vatamata prezinta leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur si care pot data din data de 05.05.2010.
Asadar, instanta retine ca depozitiile partii vatamate se coroboreaza doar partial cu celelalte mijloace de proba administrate anterior indicate, împrejurare care confirma aplicarea în prezenta cauza a prevederilor art. 75 C.proc.pen., conform carora declaratiile partii vatamate facute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevarului, numai în masura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente în cauza.
În raport de situatia de fapt retinuta, instanta apreciaza ca nu poate fi retinuta în favoarea inculpatului cauza de înlaturare a raspunderii penale constând în legitima aparare reglementata de dispozitiile art.44 Cod penal, întrucât pentru existenta legitimei aparari este necesar sa fie îndeplinita si conditia înscrisa în art.44 alin.2 Cod penal, ca atacul sa puna în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat.
Or, actiunea partii vatamate de a patrunde pe terenul inculpatului si de a-l împinge pe acesta cu mâinile pe piept nu a fost de natura sa puna în pericol grav persoana inculpatului, neputând legitima interventia acestuia de a lovi partea vatamata cu pumnul.
În concluzie, constatarea de catre instanta a împrejurarii potrivit careia inculpatul este autorul infractiunii de lovire sau alte violente ce face obiectul prezentului dosar a fost în mod cert dovedita prin întreg materialul probatoriu administrat în cauza, astfel cum acesta a fost analizat si coroborat prin considerentele ce preced.
În schimb, instanta apreciaza ca situatia de fapt evidentiata prin probatoriul administrat în cauza justifica retinerea în favoarea inculpatului a circumstantei atenuante a provocarii, prevazute de art.73 lit.b Cod penal, în conformitate cu care constituie circumstanta atenuanta savârsirea infractiunii sub stapânirea unei puternice tulburari sau emotii determinata de o provocare din partea persoanei vatamate, produsa prin violenta sau prin alta actiune ilicita grava.
Astfel, din probatoriul administrat în cauza a rezultat ca partea vatamata este cea care a patruns pe terenul inculpatului si a exercitat prima acte de violenta prin împingerea inculpatului, actiuni care sunt apreciate de instanta ca se circumscriu notiunii de violenta avute în vedere de dispozitiile art.73 lit.b Cod penal, fiind apte sa produca o stare de încordare nervoasa pe fondul careia inculpatul a actionat în modalitatea descrisa mai sus.
În drept, fapta inculpatului DC, care în data de 05.05.2010, în jurul orelor 18.00, pe fondul unei discutii contradictorii purtate cu martora AI si partea vatamata SC, fiind provocat de acesta, a exercitat acte de violenta asupra partii vatamate, cu consecinta producerii de leziuni care au necesitat pentru vindecare un numar de 18 zile de îngrijire medicala, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de lovire sau alte violente prevazute si pedepsite de art. 180 alin. 2 C pen.
Având în vedere ca din concluziile certificatului medico-legal rezulta faptul ca partea vatamata a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 16-18 zile de îngrijiri medicale, instanta retine incidenta în cauza a formei agravante a infractiunii de lovire sau alte violente, prevazuta de alin. 2 al art. 180 C.pen.
Elementul material al laturii obiective a infractiunii a constat în actiunea de lovire a partii vatamate cu pumnul în zona fetei.
Urmarea imediata a infractiunii consta în vatamarea corporala a partii vatamate SC si cauzarea unor leziuni traumatice descrise în amanunt în certificatul medico-legal nr.535/07.05.2010 (fila 27 d.u.p.)- leziuni care nu i-au pus viata în primejdie.
Legatura de cauzalitate dintre elementul material -actul de agresiune exercitate de inculpat si urmarea imediata este dovedita cu certitudine de mijloace de proba administrate, din care a rezultat faptul ca între actiunea de lovire si leziunile traumatice exista legatura directa de cauzalitate, neinterpunându-se nicio cauza sau conditie care ar fi putut sa întrerupa lantul cauzal.
Latura subiectiva a infractiunii este realizata sub forma intentiei, daca nu directe, cel putin indirecte reglementate de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b C.pen., inculpatul DC prevazând rezultatul faptei, date fiind circumstantele în care a lovit-o pe partea vatamata-(fiind previzibila provocarea vatamarilor datorita zonei în care a fost aplicata lovitura-zona fetei) si, chiar daca instanta admite ca nu a urmarit provocarea întocmai a vatamarilor descrise de certificatul medico-legal, totusi a acceptat posibilitatea producerii lor prin savârsirea acelei fapte. În acest context, instanta retine ca rezolutia infractionala în baza careia a actionat inculpatul este dovedita prin elementele exterioare ale faptei sale: intensitatea suficienta a actului de lovire demonstrata de numarul de îngrijiri medicale, asa cum rezulta din certificatul medico-legal. Actionând în modul descris, inculpatul a prevazut, neîndoielnic, rezultatul posibil al faptei sale pe care, chiar daca nu l-a urmarit, cel putin l-a acceptat.
La individualizarea pedepsei ce va fi aplicata inculpatului, instanta va avea în vedere dispozitiile art. 52 C.pen., precum si criteriile generale de individualizare prevazute de C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ) raportate în prezenta cauza, respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, circumstantele concrete ale savârsirii faptei si împrejurarile care agraveaza si cele care atenueaza raspunderea penala. Astfel, pe de o parte, instanta va avea în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei concretizat în valorile sociale care au fost vatamate – integritatea fizica si psihica a persoanei, urmarile acesteia – leziunile traumatice, astfel cum acestea au fost descrise în certificatul medico-legal, dar si acelea care s-ar fi putut produce, si anume lezarea unui organ vital.
Pe de alta parte, instanta va avea în vedere conduita inculpatului în societate anterior savârsirii faptei, din certificatul de judiciar aflat la fila 17 în dosarul de urmarire penala rezultând ca din anul 1998 acesta nu a mai intrat în conflict cu legea penala, iar cu privire la pedeapsa de 400.000 lei amenda penala aplicata prin sentinta penala nr.2630/14.07.1998 de catre Judecatoria Tg-Jiu s-a împlinit termenul de reabilitare, neexistând în speta stare de recidiva, fata de dispozitiile art.38 alin.2 Cod penal.
De asemenea, instanta la individualizarea pedepsei va avea în vedere faptul ca incidentul s-a produs pe fondul starii de provocare, în acceptiunea dispozitiilor art.73 lit.b Cod penal, precum si împrejurarea ca inculpatul a fost sincer, recunoscând în mod constant actul de lovire a partii vatamate.
Conduita exemplara a inculpatului în societate anterior incidentului este apreciata nu numai prin prisma lipsei antecedentelor penale, dar si prin prisma înscrisurilor în circumstantiere aflate la dosar.
Astfel, din caracterizarea întocmita inculpatului de Primaria comunei B rezulta ca în societate acesta este cunoscut ca fiind o persoana linistita si în relatii bune cu vecinii, nefiind implicat în probleme de ordine publica (fila 22 d.i.).
Aceste doua împrejurari de fapt creeaza, în mod neîndoielnic, convingerea instantei asupra faptului ca incidentul ce face obiectul prezentei cauze a fost, este si, mai ales, va fi un eveniment singular în viata inculpatului care, având deplina capacitate de constientizare a faptei sale si a urmarilor acesteia, va adopta pe viitor o atitudine de respectare întocmai a normelor juridice de convietuire sociala, justificându-se retinerea în favoarea sa si a circumstantelor atenuante judiciare prevazute de art.74 alin.1 lit. a si c C.pen.
Asadar, constatând ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savârsita de inculpatul DC, instanta, potrivit art. 345 alin. 2 C.proc.pen., va condamna pe acesta pentru savârsirea infractiunii de lovire sau alte violente, infractiune prevazuta si pedepsita de art. 180 alin. 2 C.pen. la o pedeapsa de 450 lei amenda penala, facând totodata aplicarea art.76 alin.1 lit.f teza I C.pen., apreciind ca pedeapsa astfel stabilita si aplicata este de natura sa asigure atingerea scopurilor preventiv-educative si sanctionatorii ale pedepsei, prevazute de art. 52 din C.pen.
Totodata, instanta va atrage atentia inculpatului DC asupra dispozitiilor art. 631 C.pen., referitoare la înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în cazul sustragerii cu rea-credinta de la executarea amenzii, precum si asupra prevederilor art.425 C.proc.pen.
Sub aspectul laturii civile, instanta retine ca partea vatamata SC a declarat ca se constituie parte civila în procesul penal cu suma de 7500 de lei, reprezentând daune morale si suma de 2500 lei, reprezentând despagubiri materiale pentru cheltuieli pentru tratament medical, contravaloarea incapacitatii de în gospodarie dupa orele de serviciu, diferenta între suma primita drept indemnizatie de concediu medical si salariul care i s-ar fi cuvenit pe perioada spitalizarii, manifestare de vointa cuprinsa în declaratia de la fila 13.
Conform art. 998 C.civ., orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara, iar potrivit art. 999 C.civ., omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si pentru prejudiciul cauzat prin imprudenta sau neglijenta sa.
În ceea ce priveste actiunea civila a partii civile SC se constata ca aceasta a fost formulata cu respectarea dispozitiilor procedurale, în sensul ca a fost introdusa înainte de citirea actului de sesizare a instantei. De asemenea, sunt întrunite conditiile raspunderii civile delictuale prevazute de art. 998, 999 C.civ., în sensul ca inculpatul este culpabil pentru lovirea partii civile SC, care a suferit leziuni traumatice pentru a caror vindecare au fost necesare un numar de 16-18 zile de îngrijiri medicale.
Daca în privinta daunelor morale stabilirea cuantumului acestora se face prin apreciere de instanta, este de principiu ca daunele materiale trebuie dovedite, atât în ceea ce priveste existenta lor, cât si sub aspectul întinderii lor.
Potrivit principiului instituit de art. 1169 C.civ., aplicabil în materia raspunderii civile delictuale, orice persoana care face o propunere înaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca (sarcina probei revine celui care face o afirmatie, emite o pretentie – onus probandi incumbit actori si probatio incumbit ei qui dicit, non ei qui negat). Instanta nu îl poate obliga pe inculpat la plata unor sume stabilite aleatoriu de partea civila, întrucât potrivit principiilor generale ale raspunderii civile delictuale se poate dispune repararea prin echivalent doar cu privire la prejudiciile determinate sau determinabile: acestea cuprind prejudiciile prezente, precum si cele viitoare, în masura în care existenta si întinderea lor este sigura sau cel putin poate fi stabilita în raport de anumite criterii obiective.
Sarcina probei în dovedirea prejudiciului invocat prin actiunea civila exercitata în cadrul procesului penal apartine partii civile, conform dispozitiilor art.14 alin.3 C.proc.pen. si art.1169 C.civil.
Din acest punct de vedere se remarca faptul ca partea vatamata nu a facut dovada decât în mod partial a întinderii prejudiciului material solicitat a fi acoperit, astfel ca nu justifica în totalitate despagubirile materiale solicitate.
Retinând astfel, instanta constata ca partea civila nu a facut dovada caracterului cert al prejudiciului suferit prin diferenta între suma primita drept indemnizatie de concediu medical si salariul care i s-ar fi cuvenit pe perioada spitalizarii, probând prin certificatele aflate la filele 66-68 doar faptul ca s-a aflat în concediu medical în perioada urmatoare agresiunii, însa nu si salariul care i s-ar fi cuvenit în aceasta perioada.
În schimb, instanta retine ca fiind dovedite prin chitanta aflata la fila 39 d.i. cheltuielile facute de partea civila pentru obtinerea certificatului medico-legal -38 lei, precum si cheltuielile suplimentare efectuate cu muncile agricole, datorita incapacitatii de munca.
Astfel, din depozitia martorului NS (fila 46 d.i.), se retine ca soacra partii civile a platit martorului, întrucât partea civila nu mai putea munci, 200 lei pentru doua zile de prasit cu utilaj agricol, 200 lei pentru 4 zile de prasit cu sapa, ziua de lucru platindu-se cu 50 lei si 100 lei pentru taiatul lemnelor.
Desi partea civila a solicitat sa fie despagubit si pentru faptul ca în perioada spitalizarii a solicitat martorului sa-i supravegheze copiii, instanta apreciaza ca aceste pretentii nu sunt întemeiate, întrucât nu exista legatura de cauzalitate directa între agresiunea suferita si ajutorul solicitat martorului în aceasta privinta, din depozitia martorului rezultând ca si înainte de incident partea civila oricum lasa copiii în supravegherea altor persoane.
Mai mult, daca nu ar fi suferit agresiunea, partea civila oricum nu ar fi supravegheat copiii în intervalul de timp descris de martor, aflându-se la serviciu, iar pe de alta parte martora BG (fila 45 d.i.) a relatat ca în mod obisnuit AI este cea care duce copiii partii civile la gradinita si la scoala si tot aceasta îi supravegheaza când partea civila si sotia sa sunt la serviciu.
Asadar, instanta retine ca fiind dovedit un cuantum total al despagubirilor materiale de 538 lei, potrivit considerentelor de mai sus.
Însa retinerea în favoarea inculpatului a scuzei atenuante a provocarii prevazute de art.73 lit.b Cod penal presupune acordarea a numai jumatate din despagubirile materiale dovedite de partea civila, deoarece în cauza functioneaza regulile privind culpa comuna, ca atare va fi obligat inculpatul sa plateasca partii civile SC suma de 269 lei cu titlu de despagubiri materiale.
În ceea ce priveste cererea de acordare a unor daune morale, instanta retine ca Recomandarile Consiliului Europei din 1969 de la Londra subliniaza, între altele, ca principiul reparatiei daunelor morale trebuie recunoscut în cazul leziunilor corporale, despagubirea având rolul de a acorda o compensare victimei, principiu oglindit si de prevederile art.14 alin.5 C.proc.pen.
Se constata ca inculpatul, prin fapta sa culpabila, a determinat producerea unor leziuni traumatice partii vatamate SC, acesta având nevoie de 16-18 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, ceea ce a presupus certe suferinte fizice si traume psihice. Cuantumul daunelor morale solicitat de partea civila va fi stabilit în functie de gravitatea leziunilor, de vârsta victimei si de starea anterioara de sanatate a acesteia, de imposibilitatea temporara a partii vatamate de a participa la viata sociala, de efortul suplimentar pe care a trebuit sa-l depuna partea vatamata pentru a reveni la o viata normala. Despagubirea ce se acorda în acest caz nu reprezinta, asadar, un pret al durerii – pretium doloris -, ci are scopul de a “alina, prin mijloacele reparatiunii banesti, conditiile de viata alterate ale victimei”. Desigur, se va avea în vedere si faptul ca forma de vinovatie cu care a actionat inculpatul este intentia indirecta, precum si faptul ca partea vatamata a provocat inculpatul, însa culpa concurenta a victimei nu este de natura sa anuleze dreptul acesteia la plata de daune morale.
La stabilirea cuantumului daunelor morale se va mai tine seama si de natura acestora, respectiv de faptul ca au scopul de a atenua suferintele cauzate prin atingerea adusa drepturilor persoanei. Totusi, ele nu trebuie sa constituie masuri excesive pentru autorul faptei si nici venituri nejustificate pentru cel vatamat. Concluzionând ca partea civila a suferit un prejudiciu moral prin agresiunea îndreptata împotriva sa (aceasta suferind o trauma emotionala care poate avea urmari în comportamentul sau si în relatiile sociale), în lipsa unor criterii legale de determinare a prejudiciului moral, instanta este tinuta de conditia aprecierii rezonabile pe o baza echitabila, corespunzatoare atingerii aduse psihicului si vietii sociale a partii civile.
Este mai presus de orice îndoiala ca leziunile traumatice cauzate partii civile prin actiunile inculpatului i-au pricinuit suferinte fizice si este neîndoielnic ca în perioada celor 16-18 zile de îngrijiri medicale partea civila nu a putut avea un regim de viata obisnuit, împrejurari care în mod evident se circumscriu notiunii de prejudiciu personal nepatrimonial ce se reclama a fi reparat prin obligarea inculpatului la plata unor despagubiri cu titlu de daune morale.
Mai mult, instanta are în vedere si consecinta fireasca a suportarii mediului spitalicesc de catre partea civila, constiinta de a fi bolnav si, astfel, privat de viata de familie, dar mai ales numarul mare al zilelor de îngrijire medicala necesare vindecarii.
Pe de alta parte, retinerea în favoarea inculpatului a scuzei atenuante a provocarii prevazuta de art.73 lit.b din Codul penal are ca efect reducerea despagubirilor datorate pentru prejudiciul moral, în cauza functionând regulile pentru culpa comuna.
În raport de aceste criterii de apreciere, instanta considera ca obligarea inculpatului Dutescu Cristian la plata sumei de 1000 lei cu titlu de daune morale reprezinta o reparatie pecuniara justa a prejudiciului moral suferit, astfel cum a fost retinut anterior.
În ceea ce priveste actiunea civila exercitata de Spitalul Judetean de Urgenta T, instanta retine ca de asemenea sunt întrunite conditiile raspunderii civile delictuale prevazute de art. 998, 999 C.civ., în sensul ca inculpatul este culpabil pentru leziunile produse partii civile SC, care dupa producerea agresiunii a fost internat în spital, unde i-au fost acordate îngrijiri medicale în valoare de 1281 lei.
Partea civila a depus la dosarul cauzei si decontul de plata a acestor cheltuieli (fila 36 d.i.), dovedind astfel întinderea prejudiciului infractional.
Însa, instanta apreciaza ca si în privinta acestor pretentii opereaza regulile culpei comune, inculpatului revenindu-i obligatia de a suporta doar jumatate din aceste cheltuieli, neexistând nici un criteriu de diferentiere, de aplicare a unui regim diferit celor doua actiuni civile promovate în cauza.
În consecinta, în temeiul art. 14 C.pr.pen. si 15 C.pr.pen. raportat la art. 346 alin. 1 C.pr.pen. si art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sanatatii, cu aplic. art. 998, 999 Cod civil, instanta va admite în parte actiunea civila formulata de partea civila Spitalul Judetean de Urgenta T, cu sediul în ……si va obliga pe inculpat la plata catre aceasta parte civila a sumei de 640,5 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de asistenta medicala acordata partii civile SC, cu titlul de despagubiri materiale, la care se adauga, pentru o acoperire integrala a prejudiciului si dobânda legala calculata la aceasta suma, de la data ramânerii definitive a prezentei sentinte prin care s-a stabilit valoarea prejudiciului si obligatia de plata în sarcina inculpatului si pâna la achitarea integrala a debitului.
În temeiul art. 191 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 189 C.proc.pen. instanta va obliga pe inculpat la plata sumei 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din aceasta suma 150 lei reprezentând cheltuieli efectuate în cursul urmaririi penale, conform rechizitoriului, iar 50 lei cheltuieli efectuate în cursul cercetarii judecatoresti.
În temeiul art. 193 C.pr.pen. va fi obligat inculpatul la plata catre partea vatamata -parte civila SC a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare constând în jumatate din onorariul avocatial suportat de acesta (filele 70,71), fata de culpa comuna retinuta în cauza.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
În temeiul art. 180 alin.2 C.pen. cu aplicarea art.73 lit.b, art.74 alin.1 lit. a si c C.pen. raportat la art.76 alin.1 lit.f teza I C.pen., totul cu aplicarea art. 63 alin. 3 teza a-II-a si alin.4 C.pen., condamna pe inculpatul DC- fiul lui L SI S, nascut la data de .. în ……., cu domiciliul în comuna ……., cetatean român, studii 12 clase, fara ocupatie, casatorit, stagiu militar satisfacut, fara antecedente penale, CNP ….., la o pedeapsa de 450 lei amenda penala, pentru savârsirea infractiunii de lovire sau alte violente în forma agravata asupra partii vatamate ………
Atrage atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 631 C.pen., referitoare la înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în cazul sustragerii cu rea-credinta de la executarea amenzii, precum si asupra prevederilor art.425 C.proc.pen.
În temeiul art. 14 C.proc.pen. si art. 15 C.proc.pen. raportat la art. 346 alin. 1 C.proc.pen. cu aplic. art. 998 C.civil admite în parte actiunea civila formulata de partea civila SC, cu domiciliul în comuna …… si obliga inculpatul DC la plata catre aceasta parte civila a sumei de 269 lei despagubiri materiale si 1000 lei reprezentând daune morale.
În baza art. 14 C.proc.pen. si 15 C.proc.pen. raportat la art. 346 alin. 1 C.proc.pen. si art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sanatatii, cu aplic. art. 998, 999 Cod civil, admite în parte actiunea civila formulata de partea civila Spitalul Judetean de Urgenta T………….. si obliga pe inculpat la plata catre aceasta parte civila a sumei de 640,5 lei plus dobânda legala aferenta calculata de la data ramânerii definitive a prezentei sentinte pâna la data platii efective a debitului, reprezentând jumatate din contravaloarea cheltuielilor ocazionate de asistenta medicala acordata partii civile SC.
În temeiul art. 191 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 189 C.proc.pen. obliga pe inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 193 C.pr.pen. obliga inculpatul la plata catre partea vatamata -parte civila SC a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare constând în onorariu avocatial.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronuntare pentru procuror, pentru inculpat si de la comunicare pentru partea vatamata SC si partile civile SC si Spitalul Judetean de Urgenta T.
Pronuntata în sedinta publica, astazi, 11.07.2011 la Judecatoria Tg-Jiu.
Presedinte, Grefier,
Red.Tehn.AG
20.07.2011-2 ex.
