Potrivit art. 455 C. pr. civ., orice parte interesată va putea face contestaţie la poprirea încuviinţată, aceasta judecându-se înainte
de validare, iar conform art. 456 alin. 1 şi 2 C. pr. civ., la data judecăţii terţul poprit va declara dacă datorează suma ce se popreşte şi cât este această sumă.
în raport de aceste dispoziţii legale, rezultă că debitoarea a constituit un depozit bancar în favoarea contestatorului, care era blocat la dispoziţia acestuia, la data înfiinţării popririi, şi nu putea face obiectul validării, întrucât contestatorul nu este debitorul creditoarei.
Prin sentinţa civilă nr. 5.649/1 iunie 1998, pronunţată în dosarul nr. 9.273/ 1997, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a respins contestaţia formulată de contestatorul R.T..
A admis cererea formulată de creditoarea S.C. “I.S.G.IS.R.L, împotriva debitoarei S.C. “U.2000 E.” – S.R.L. şi în contradictoriu cu terţul poprit B.T.R. şi contestatorul R.T..
A dispus validarea popririi, înfiinţate pe contul debitoarei, deschis la terţul poprit, până la concurenţa sumei de 158.223.955 lei, cu obligarea debitoarei la 1.000.000 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul a reţinut că reclamanta creditoare posedă titlul executoriu concretizat în sentinţa civilă nr. 4.740/27.11.1996 şi a validat poprirea pe contul debitorului.
Contestaţia formulată de contestatorul R.T. a fost respinsă, cu motivarea că nu s-a făcut dovada constituirii depozitului de 100.000.000 lei, în favoarea sa de către debitoare.
Prin decizia 207 din 6 aprilie 2000, pronunţată în dosarul nr. 7273/1999, Tribunalul Bucureşti – secţia comercială a admis apelul formulat de apelantul-contestator R.T. împotriva sentinţei civile 5.649/1998 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a admis în parte cererea de poprire, a validat poprirea pe contul debitoarei şi în mâinile terţului poprit, până la concurenţa sumei de 58.223.925 lei.
A admis contestaţia la poprire şi a invalidat poprirea pentru suma de 100.000.000 lei, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei.
în termen legal, potrivit art. 301-303 C. pr. civ., împotriva deciziei 207/6 aprilie 2000 a formulat recurs, reclamanta-creditoare S.C. “I.S.G.” – S.R.L..
în motivarea recursului se arată că s-a dat o greşită interpretare a actelor de la dosar, în sensul că ar fi fost constituit un depozit de bani în favoarea numitului R.T. de către S.C. “U. 2000 E.” – S.R.L., şi că debitoarea, de rea-credinţă, a încercat să obstrucţioneze recuperarea debitului din titlul executoriu şi numai aşa se explică declaraţia autentică de constituire a depozitului bancar.
Analizând global susţinerile recurentei, Curtea reţine că acestea sunt neîntemeiate, iar recursul nefondat, pentru considerentele de fapt şi de drept ce se vor arăta în cuprinsul prezentei decizii.
Din actele depuse la dosar rezultă cu certitudine că la 29.01.1997, debitoarea S.C. “U.2000” a constituit un depozit bancar în favoarea lui R.T., sumă blocată la dispoziţia lui R.T., care nu putea fi poprită, întrucât R.T. nu este debitorul recurentei.
Recurenta este terţ faţă de bancă şi client, iar banca nu putea să vizeze contractul de depozit al lui R.T. atât timp cât validarea popririi se face numai pe sumele debitorului, respectiv S.C. “U. 2000 E.” – S.R.L. obligat prin sentinţa ce constituie titlul executoriu.
Pe cale de consecinţă, faţă de cele reţinute, neexistând nici un motiv din cele prevăzute de art. 304 C. pr. civ., nici motive de ordine publică, prevăzute de art. 306 acelaşi cod, Curtea va respinge recursul, ca nefondat. (Judecator Decebal Taragan)
(Secţia comercială, decizia nr. 691/2000)
