R O M Â N I A
TRIBUNALUL ARGEŞ
SECŢIA CIVILĂ
SENTINŢĂ CIVILĂ Nr. 210
Şedinţa publică de la 04 Octombrie 2010
Completul compus din:
Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş
reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamanta DIRECTIA
GENERALA DE PASAPOARTE BUCURESTI în contradictoriu cu pârâtul
M.L., având ca obiect limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Reprezentantul parchetului arată că nu mai are cereri prealabile de formulat.
Tribunalul, în raport de actele si lucrările dosarului, constată cauza în stare
de judecată si acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a acţiunii
reclamantei.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la data de 18.12.2008, reclamanta DIRECTIA
GENERALA DE PASAPOARTE a solicitat restrângerea dreptului la liberă
circulaţie în Franţa pe o perioadă de cel mult trei ani a pârâtului M.L.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul a fost returnat din Franţa
la data de 28.04.2010 în baza acordului dintre cele două state privind readmisia
persoanelor aflate în situaţie ilegală, ratificat prin HG nr.278/1994.
În drept, s-au invocat art.5, 38, 39 din Legea 248/2005.
Deşi legal citat pârâtul nu s-a prezentat la judecata cauzei şi nu a depus la
dosar cereri de probatorii sau apărări scrise.
Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine în fapt următoarele:
Potrivit art.5 din Legea 248/2005, pentru perioada şederii lor în străinătate
cetăţenii români au obligaţia de a nu desfăşura activităţi de natură a compromite
imaginea României, precum şi de a respecta legislaţia statului în care se află ca şi
scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra sau, după caz, de a rămâne pe
teritoriul statului respectiv.
În ce priveşte Protocolul adiţional la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor
Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, acesta permite măsuri restrictive pe care
statul să le ia atunci când cetăţeanul său aduce atingere prin comportarea pe care o
are obligaţiilor pe care acest stat şi le-a asumat faţă de alte ţări, în vederea stopării
imigraţiei ilegale.
În acest scop, au fost încheiate acorduri de readmisie în baza cărora are loc
returnarea cetăţenilor ce nu respectă condiţiile de rămânere pe teritoriul altor state,
măsură ce îndrituieşte în temeiul Legii 248/2005, Statul Român prin organele sale,
de a restrânge pe o perioadă de timp libera circulaţie pe teritoriul acelui stat pentru
cetăţeanul său.
Potrivit art. 38 alin. l lit. a) din Legea nr. 248/2005, restrângerea exercitării
dreptului la libera circulaţie în străinătate a cetăţenilor români se poate dispune pe o
perioadă de cel mult trei ani cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat
în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi acel stat.
Cererea formulata se încadrează în disp.art.38 alin. l lit. a) din Legea nr.
248/2005, pârâtul fiind returnat din Franţa la 16.05.2008 în baza acordului de
readmisie încheiat de România cu acest stat, iar acesta din urmă nu a făcut dovada
că măsura returnării sale a fost anulată de către autorităţile franceze.
Deşi a arătat în acţiune motivul pentru care a fost returnat pârâtul din Franţa,
anume muncă clandestină, fiind reţinut şi în oraşul Geispolsheim pentru furt,
reclamanta nu a dat detalii în legătură cu faptele imputate şi nici nu precizat
condiţiile în care a fost returnat (cu pază specială) sau că împotriva acestuia odată
cu returnarea s-au luat şi măsuri de interzicere de intrare pentru anume perioade,
astfel încât aceste precizări să constituie criterii de individualizare a măsurii ce
urmează a se lua.
Legea nr.248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români din
străinătate a fost modificată prin OG nr.5/2006 şi OUG nr.96/2006, care a
introdus art. 6/1, potrivit căruia cartea de identitate valabilă constituie documentul
de călătorie pe baza căruia cetăţenii români pot călători în statele membre ale
Uniunii Europene.
Directiva nr. 38/CE/29.04.2004 statuează că libera circulaţie a persoanelor
constituie una din libertăţile fundamentale, în spaţiul european fără frontiere
interne , libertatea fiind asigurată în conformitate cu dispoziţiile tratatului.
Aceste dispoziţii au ca temei prevederea din dreptul comunitar primar – art.
39 TCE, care după Tratatul de la Maastricht arata ca fiecărui cetăţean al Uniunii îi
este recunoscut un drept fundamental la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul
statelor membre, sub rezerva limitărilor şi condiţiilor prevăzute de tratat şi a
măsurilor adoptate în scopul aplicării acestuia.
Restrângerea liberei circulaţii a cetăţenilor Uniunii şi a membrilor lor de
familie, indiferent de cetăţenie, se poate face numai pentru motive de ordine
publică, siguranţă publică sau sănătate publică iar măsurile luate din motive de
ordine publică sau siguranţă publică trebuie să respecte principiul proporţionalităţii
şi să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză.
Pârâtul, prin fapta de furt, a încălcat atât legislaţia statului român cât şi cea a
celui francez şi a adus atingere imaginii României care prin tratate internaţionale a
garantat respectarea legislaţiei Uniunii Europene. Prin urmare, la o analiză simplistă
a situaţiei premise, s-ar putea aprecia întemeiată solicitarea reclamantei.
Cu toate acestea, întrucât nu există elemente de detaliu în legătură cu această
faptă, instanţa nu poate aprecia dacă există condiţiile premisă pentru a dispune
restrângerea unuia din drepturile fundamentale ale cetăţeanului european.
În plus, prestarea „muncii”, în condiţiile în care aspecte de detaliu nu au fost
prezentate de către reclamantă în legătură cu caracterul acesteia de „clandestină ori
fără forme legale”, reprezintă conţinutul juridic al unui alt drept fundamental
garantat de dreptul comunitar, anume dreptul la libera circulaţie a serviciilor.
Ca libertate fundamentală, libera circulaţie a serviciilor, a muncii în speţă,
poate suferi restrângeri numai în cazul în care acestea se justifică în raport cu
conduita persoanei care constituie o ameninţare reală, prezentă şi suficient de gravă
la adresa unui interes fundamental al societăţii, ceea ce nu s-a dovedit în cauză.
Aşadar, pârâtul, ca cetăţean al Uniunii, beneficiază începând cu 01.01.2007 de
aceste drepturi, situaţie în care măsura solicitată de către reclamantă în condiţiile
prezentate nu se mai poate dispune, ţinând seama de principiul supremaţiei
dreptului comunitar, de la data aderării României la Uniunea Europeană,
dispoziţiile legislaţiei comunitare cu privire la libera circulaţie a persoanelor şi
serviciilor prevalând asupra dispoziţiilor din legea naţională română.
Faţă de considerentele reţinute, în temeiul disp.art.39 TCE, cererea va fi
respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge cererea formulata de reclamanta DIRECTIA GENERALA DE
PASAPOARTE BUCURESTI, în contradictoriu cu pârâtul M.L.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 04.10.2010, la Tribunalul Argeş, secţia
civilă.
Preşedinte,
Grefier,
1
