Art.7 ALIN.5 DIN Legea nr.554/2004
Art.26 din Legea nr.340/2004
Admisibilitatea acţiunii formulată de prefect, în
temeiul dispoziţiilor art.26 din Legea nr.340/2004, este
condiţionată de respectarea proceduri prealabile.
(Decizia nr.191/R-C din 15 martie 2006)
Prin acţiunea formulată Prefectul judeţului Vâlcea a solicitat,
în contradictoriu cu Primarul municipiului Rm.Vâlcea, anularea a două
autorizaţii de construcţie, pe care le-a considerat emise cu încălcarea legii.
În cauză au formulat cerere de intervenţie în interesul
pârâtului şi beneficiarii celor două acte administrative.
Prin sentinţa nr.721/2005, Tribunalul Vâlcea a respins
acţiunea, reţinând că este incidentă excepţia invocată de pârât şi de
intervenienţi, privind neefectuarea procedurii prealabile.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs prefectul, cale de
atac soluţionată cu majoritate, în sensul respingerii ei ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel instanţa de control judiciar, în opinie
majoritară, a reţinut că, deşi potrivit art.7 alin.5 din Legea nr.554/2004,
atunci când prefectul are calitatea de reclamant, nu este obligatorie
procedura prealabilă, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile legii speciale,
respectiv cele privind instituţia prefectului.
Astfel, potrivit art.26 din Legea nr.340/2004, act normativ
despre care s-a reţinut că are valoare de lege specială în raport de Legea
nr.554/2004, atunci când verifică legalitatea actelor administrative
prefectul are datoria, ca înainte cu cel puţin 10 zile de introducerea
acţiunii în administrativ, să solicite autorităţii administrative
reanalizarea actului socotit nelegal, cu consecinţa eventualei modificări
sau revocări.
Concluzia potrivit căreia în cauză era obligatorie procedura la
care se referă dispoziţia legală precitată, este susţinută şi de dispoziţiile
art.65 alin.3 din Legea nr.24/2000, privind tehnica legislativă, potrivit
cărora evenimentele legislative implicite nu sunt recunoscute în cazul
actelor legislative speciale şi nu operează o modificare a acestora, atâta
vreme cât norma generală a materiei nu prevede expres completarea sau
abrogarea.
Caracterul de normă specială al legii privind instituţia
prefectului se impune, în principal, pentru că art.26 reprezintă temeiul
calităţii procesuale active al reclamantei şi, în subsidiar, pentru că potrivit
art.261 pct.6, această lege se completează cu Legea nr.554/2004.
Concluzionând în sensul că Legea nr.340/2004 este lege
specială şi introduce cerinţa procedurii prealabile pentru acţiunile de
natura celei de faţă, s-a apreciat că faţă şi de dispoziţiile art.109 alin.2 din
Codul de procedură civilă, în mod corect tribunalul a reţinut
inadmisibilitatea acţiunii.
În opinia separată s-a apreciat că Legea nr.340/2004 nu este
lege specială, un astfel de caracter avându-l Legea nr.50/1991 şi că,
oricum, potrivit art.21 din Constituţie, jurisdicţiile speciale administrative
sunt facultative şi gratuite.
Pentru aceste considerente şi faţă de prevederile art.7 din
Legea nr.554/2004, faţă de faptul că cele două autorizaţii de construcţie
nu au fost aduse la cunoştinţa prefectului, în conformitate cu Legea
nr.215/2000, şi o acţiune de această natură, dacă ar fi fost promovată de
Ministerul Public sau Avocatul Poporului, nu ar fi fost condiţionată de
procedura prealabilă se impunea casarea hotărârii şi trimiterea spre
soluţionare în fond, observându-se şi că părţile interesate au susţinut că
actele administrative sunt legale.
