Instanţa nu poate dispune înscrierea majorării capitalului social cu o valoare stabilită printr-un act normativ abrogat, iar pe de altă parte, cererea reclamantei este potrivnică dispoziţiilor art. 322 – Titlul I din Legea nr. 99/1999, care impun majorarea cu valoarea înscrisă în certificatul de proprietate eliberat şi nu cu una aleasă, discreţionar, de asociaţi.
Prin acţiunea înregistrată la 29.11.1999, F.P.S. a chemat în judecată pe pârâta S.C. “CICO” – S.A., solicitând obligarea acesteia, prin administrator, la înregistrarea hotărârii adunării generale a acţionarilor din 7.05.1998 la Oficiul Registrului Comerţului, hotărâre ce priveşte majorarea capitalului social, cu valoarea terenurilor detinute de către societate, în proprietate, conform H.G. nr. 834/1991.
în motivare, s-a arătat că pârâta a obţinut certificate de proprietate asupra terenurilor deţinute de aceasta şi că, potrivit art. 322 – Titlul I din Legea nr. 99/ 1999, capitalul social al societăţilor comerciale cărora li s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor se majorează de drept cu valoarea terenurilor menţionate în certificat, iar potrivit art. 322 pct. 2 din aceeaşi lege, administratorii au obligaţia să înregistreze majorarea capitalului social la în termen de 60 de zile de la data emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
Acţiunea este nefondată, pentru următoarele considerente:
Deşi dispoziţiile art. 322 – Titlul I din Legea nr. 99/1999 se referă la obligaţia administratorilor de a înscrie majorarea capitalului social la Registrul Comerţului cu valoarea terenurilor menţionate în certificatele de proprietate, reclamantul solicită obligarea acestora de a înscrie hotărârea adunării generale a acţionarilor din 7.05.1998, hotărâre care a prevăzut majorarea acestui capital cu valoarea înscrisă în H.G. nr. 500/1994 privind reevaluarea imobilizărilor corporale şi modificarea capitalului social.
H.G. nr. 500/1994 stabilea cadrul juridic pentru reevaluarea legală a capitalului social şi a avut un caracter temporar, în prezent fiind abrogată implicit, aşa cum rezultă din art. 1 al actului normativ invocat.
Potrivit acestui articol, societăţile comerciale cu capital integral sau parţial de stat, ca şi regiile autonome vor proceda, în termen de 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial, la reevaluarea imobilizărilor corporale aflate în patrimoniul lor la 31.12.1993, iar alin. 3 dispune că nu sunt supuse acestei operaţiuni imobilizările corporale care au ieşit din patrimoniul agenţilor economici după data de 1.01.1994, precum şi cele intrate după data de 1.04.1994, or terenurile pârâtei, invocate în acţiune, au intrat în patrimoniul său în 1996.
Deci, pe de o parte, instanţa nu poate dispune înscrierea majorării capitalului social cu o valoare stabilită printr-un act normativ abrogat, iar pe de altă parte, cererea reclamantei este potrivnică dispoziţiilor art. 322 – Titlul I din Legea nr. 99/1999, care impune majorarea cu o valoare înscrisă în certificatul de proprietate eliberat şi nu cu una aleasă, discreţionar, de asociaţi.
în consecinţă, faţă de materialul probator administrat şi de cele arătate, instanţa a constatat acţiunea neîntemeiată şi a respins-o, conform art. 322 – Titlul I din Legea nr. 99/1999.
(Secţia comercială, sentinţa nr. 16/2000) NOTĂ: Soluţia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia comercială a fost menţinută prin decizia civilă nr. 1086/21.12.2001, prin care Curtea Supremă de Justiţie – secţia comercială a respins recursul declarat de reclamantă, ca nefondat. (Judecator Mihaela-Ioana Prisacaru)
