Art.17, art.18, art.19, art.20 – Legea 329/2009
Art.14 – CEDO
Art.16 – Constitutia României
Prin actiunea adresata Tribunalului Constanta – Sectia de administrativ si fiscal si înregistrata sub nr.524/118/18.01.2010, reclamantul B.V.D., în contradictoriu cu pârâtii PRIMARIA COMUNEI MIHAIL KOGALNICEANU, INSTITUTIA PREFECTULUI JUDETULUI CONSTANTA, PREFECTUL JUDETULUI CONSTANTA, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI MIHAIL KOGALNICEANU si PRIMARUL COMUNEI MIHAIL KOGALNICEANU, a solicitat instantei ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna anularea actului administrativ reprezentant de Dispozitia nr.720/09.12.2009, emisa de catre paratul PRIMARUL COM. M.KOGALNICEANU, act administrativ apreciat ca fiind nelegal.
S-a solicitat, de asemenea, a se dispune obligarea autoritatilor emitente la reîncadrarea reclamantului in functia detinuta anterior, cu plata retroactiva începând cu data de 10.12.2009 a unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si recalculate.
Motivând actiunea, reclamantul învedereaza în esenta ca, prin Dispozitia nr.720/09.12.2009, emisa de pârâtul Primarul com.M.Kogalniceanu, cu raportare la prevederile Legii nr.329/2009, s-a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantului.
Arata reclamantul ca, are calitate de pensionar M.Ap.N, având o lunara de 1845 lei, însa prin Dispozitia nr.331/2007 emisa de acelasi pârât a fost încadrat în functia publica de executie de sef referent specialitate clasa II gradul superior, treapta 3, în cadrul Serviciului Public de Politie Comunitara Mihail Kogalniceanu, din aparatul de specialitate al Primarului Com. M.Kogalniceanu.
Sustine reclamantul ca, în conditiile în care venitul obtinut din pensia de serviciu a depasit valoarea salariului minim pe economie, în baza Legii nr.329/ 2009 a fost obligat a opta intre pensia detinuta si serviciul desfasurat în cadrul Primariei M.Kogalniceanu.
Apreciaza ca prevederile Legii nr.329/2009, art.17 si art.22, sunt in contradictie, atât cu Constitutia României, cât si cu prevederile europene – CEDO, întrucât limiteaza dreptul la munca, precum si dreptul la proprietate.
Pe de alta parte, sustine reclamantul ca, raportat la prevederile Legii nr.164/2001, fiind pensionar militar, are dreptul de a se angaja în si de a cumula pensia militara de serviciu cu alte venituri obtinute inclusiv din sectorul public.
In drept au fost invocate disp.art.8 din Legea nr.554/2004, art.91ą din Legea nr.188/1999, art.11, art.22 din Constitutia României, Conventia Europeana a Drepturilor Omului, Carta Drepturilor Fundamentale al Uniunii Europene.
Prin întâmpinare, pârâtii PRIMARIA COMUNEI M.KOGALNICEANU, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI M.KOGALNICEANU si PRIMARUL COMUNEI M.KOGALNICEANU, au invocat exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta a pârâtei PRIMARIA COM. M. KOGALNICEANU, cu raportare la prevederile art.21 din Legea nr.215/2001, precum si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor PRIMARIA COMUNEI M.KOGALNICEANU si CONSILIUL LOCAL AL COM.M.KOGALNICEANU, cu raportare la faptul ca actul administrativ a carui suspendare s-a solicitat nu a fost emis de catre acesti pârâti.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat instantei a dispune respingerea actiunii promovata de catre reclamant, ca nefondata, masura contestata fiind întemeiata pe prevederile art.17 si art.22 din Legea nr.329/2009.
Legal citati, pârâtii INSTITUTIA PREFECTULUI JUDETULUI CONSTANTA si PREFECTUL JUDETULUI CONSTANTA nu au formulat si depus întâmpinare.
Prin Sentinta civila nr.652 din 25.05.2010, Tribunalul Constanta a respins actiunea formulata de reclamantul B.V.D., în contradictoriu cu pârâta PRIMARIA COMUNEI MIHAIL KOGALNICEANU, ca fiind promovata împotriva unei persoane lipsita de capacitate procesuala de folosinta.
Prin aceeasi hotarâre, s-a respins actiunea promovata de reclamant în contradictoriu cu pârâtii INSTITUTIA PREFECTULUI JUDETULUI CONSTANTA, PREFECTUL JUDETULUI CONSTANTA si CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI MIHAIL KOGALNICEANU, ca fiind promovata împotriva unei persoane lipsita de calitate procesuala pasiva.
Totodata, s-a respins actiunea promovata de reclamant împotriva pârâtului PRIMARUL COMUNEI MIHAIL KOGALNICEANU, ca nefondata.
S-a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre instanta de fond a retinut în esenta, urmatoarele:
La termenul de judecata din data de 25.05.2010 instanta a admis exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta a paratei PRIMARIA COMUNEI MIHAIL KOGALNICEANU, considerente pentru care, pe fondul cauzei, s-a dispus respingerea actiunii promovate de catre reclamant, in contradictoriu ca aceasta pârâta, ca fiind promovata împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuala de folosinta.
De asemenea, instanta, motivat, la acelasi termen de judecata, a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtilor CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI MIHAIL KOGALNICEANU, INSTITUTIA PREFECTULUI JUDETULUI CONSTANTA SI PREFECTUL JUDETULUI CONSTANTA, considerente pentru care, pe fondul cauzei, s-a dispus respingerea actiunii promovate de catre reclamant, in contradictoriu ca acesti parati, ca fiind promovata împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuala pasiva.
Procedând la solutionarea cauzei, a fost administrata la solicitarea partilor proba cu înscrisuri si astfel, instanta de fond a retinut ca, prin Dispozitia nr.720/09.12.2009 , emisa de PRIMARUL COM. MIHAIL KOGALNICEANU, s-a dispus, cu raportare la prevederile art.20 din L.nr.329/2009, masura încetarii raportului de serviciu detinut de catre reclamantul B.V.D., ce îndeplinea functia publica de referent de specialitate clasa II, grad profesional superior, treapta de salarizare 2 in cadrul Serviciului Public de Politie Comunitara Mihail Kogalniceanu.
Potrivit art.1 alin.1 din L.nr.554/2004 – „orice persoana care se considera vatamata într-un drept al sau ori printr-un interes legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea în temeiul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim…”.
Art.8 alin.1 din L.nr.554/2004 modificata prevede ca „Persoana vatamata într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemultumita de raspunsul primit la plângerea prealabila sau care nu a primit niciun raspuns în termenul prevazut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanta de contencios administrativ competenta, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate si, eventual, reparatii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instantei de contencios administrativ si cel care se considera vatamat într-un drept sau interes legitim al sau prin nesolutionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de solutionare a unei cereri, precum si prin refuzul de efectuare a unei anumite operatiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim”.
Prin art.2 alin.1 lit.a din L.nr.554/2004 s-a definit ca – ”persoana vatamata – orice persoana titulara a unui drept ori a unui interes legitim, vatamata de o autoritate publica printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea în termenul legal a unei cereri; în sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vatamate si grupul de persoane fizice, fara personalitate juridica, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private, precum si organismele sociale care invoca vatamarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor si intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate;”
Astfel, retine instanta de fond, pentru promovarea actiunii în contencios administrativ reclamantul trebuie sa fie beneficiarul unui drept subiectiv ori sa aiba un interes legitim pe care autoritatea publica pârâta are obligatia sa-l respecte, cerinte impuse de art.1 din Legea nr.554/2004.
Conditia vatamarii unui drept ori interes recunoscut de lege este strâns legata de faptul ca, aceasta vatamare trebuie sa rezulte dintr-un act administrativ sau din refuzul nejustificat al unei autoritati publice de a rezolva o cerere a reclamantului, privitoare la un drept sau interes recunoscut de lege, ori de nerezolvarea în termenul legal.
Potrivit Legii nr. 329/2009 – art.17 – ”(1) Beneficiarii dreptului la apartinând atât sistemului public de pensii, cât si sistemelor neintegrate sistemului public care realizeaza venituri salariale sau, dupa caz, asimilate salariilor, potrivit legii, realizate din exercitarea unei activitati pe baza de contract individual de munca, raport de serviciu sau în baza actului de numire, potrivit legii, în cadrul autoritatilor si institutiilor publice centrale si locale, indiferent de modul de finantare si subordonare, precum si în cadrul regiilor autonome, societatilor nationale, companiilor nationale si societatilor comerciale la care capitalul social este detinut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritoriala, pot cumula pensia neta cu veniturile astfel realizate, daca nivelul acesteia nu depaseste nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat si aprobat prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat.
(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile persoanelor care:
a) la data intrarii în vigoare a prezentului capitol sunt pensionari cumularzi;
b) dupa data intrarii în vigoare a prezentului capitol devin pensionari cumularzi.
Art. 18. -(1) Pensionarii prevazuti la art. 17 alin. (2) lit. a) care desfasoara activitati profesionale pe baza de contract individual de munca, raport de serviciu sau în baza actului de numire în functie au obligatia ca, în termen de 15 zile de la data intrarii în vigoare a prezentului capitol, sa îsi exprime în scris optiunea între suspendarea platii pensiei pe durata exercitarii activitatii si încetarea raporturilor de munca, de serviciu sau a actului de numire în functie, daca nivelul pensiei nete aflate în plata depaseste nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat.
(2) Persoanele prevazute la art. 17 alin. (2) lit. b) au obligatia ca, în termen de 15 zile de la data survenirii situatiei de cumul, sa îsi exprime în scris optiunea între suspendarea platii pensiei pe durata exercitarii activitatii si încetarea raporturilor de munca, de serviciu sau a actului de numire în functie, daca nivelul pensiei nete aflate în plata depaseste nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat.
Art. 19. – (1) În situatia persoanelor care beneficiaza, prin cumul, de pensie/pensii stabilita/stabilite atât în sistemul public cât si/sau în sisteme neintegrate sistemului public de pensii, la determinarea plafonului stabilit la art. 17 alin. (1) se are în vedere venitul cumulat din acestea.
(2) Daca nivelul pensiilor nete cumulate se situeaza sub nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat acesta va putea fi cumulat cu veniturile realizate din exercitarea unei activitati pe baza de contract individual de munca, raport de serviciu sau în baza actului de numire în functie, potrivit legii, în cadrul entitatilor prevazute la art. 17 alin. (1).
(3) În cazul în care nivelul venitului realizat din pensiile nete cumulate este mai mare decât nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat, persoana are obligatia de a-si exprima optiunea, în scris, în termen de 15 zile de la data intrarii în vigoare a prezentului capitol, cu privire la mentinerea în plata a pensiei fata de cuantumul careia, potrivit art. 17, este permis cumulul.
(4) Prevederile alin. (3) se aplica si persoanelor prevazute la art. 17 alin. (2) lit. b), acestea având obligatia de a-si exprima optiunea în termen de 15 zile de la data survenirii situatiei de imposibilitate a exercitarii cumulului.
Art. 20. – Neîndeplinirea obligatiei privind exprimarea optiunii în termenul prevazut la art. 18 si la art. 19 alin. (3) si (4) constituie cauza de încetare de drept a raporturilor de munca stabilite în baza contractului individual de munca sau a actului de numire în functie, precum si a raporturilor de serviciu. ”
Astfel, sub aspectul conditiilor impuse prin prevederile art.17 si art.20 din actul normativ retinut, s-a constatat de instanta de fond ca reclamantul B.V.D. se încadreaza în situatia reglementata de legiuitorul român, acesta cumulând pensia militara pentru activitatea prestata, cu veniturile salariale realizate in cadrul Primariei Com. M. Kogalniceanu.
Pe de alta parte, retine instanta de fond, masura dispusa de catre pârât se circumscrie prevederilor art.17 si art. 22 din Legea nr.329/2009, prevederi legale ce nu au fost constatate ca neconstitutionale in urma controlului realizat de catre Curtea Constitutionala.
Instanta de fond a îndepartat sustinerile formulate de catre reclamant privind încalcarea dreptului la munca, cu raportare la legislatia europeana, deoarece reclamantul are posibilitatea de a realiza venituri salariale, suplimentare pensiei primite, din domeniul privat, iar masura de limitare a cumulului pensiei cu salariul realizat din sectorul public, nu poate fi apreciata ca discriminatorie, deoarece aceasta masura se aplica tuturor subiectilor de drept aflati în aceasta situatie, nu doar la o parte a acestora, neexistând astfel un tratament diferentiat pentru cazuri egale.
S-a apreciat, de asemenea, ca nefondata si sustinerea referitoare la încalcarea prevederilor L.nr.164/2001, în conditiile în care prin L.nr.329/2009 nu au fost prevazute situatii de exceptie, considerente pentru care, prevederile art.26 din L.nr.164/2001 sunt abrogat implicit, in raport cu prevederile art.65 alin.1 din L.nr.24/2000.
Pentru aceste considerente s-a apreciat ca solicitarea facuta de catre reclamant, de anulare a actului administrativ contestat, este nefondata, în cauza nefiind incidente disp.art.1, art.2 lit. a si art.8 din Legea nr.554/2004.
Fata de cele retinute, instanta a dispus respingerea actiunii promovate de catre reclamantul B.V.D., ca nefondata, si a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs reclamantul B.V.D., considerând-o netemeinica si nelegala, cu indicarea temeiului de drept prevazut de dispozitiile art.111, art.304 pct.9 si art.3041 Cod pr.civila, art.281 si urm.Codul Muncii, art.70 si urm.din Legea nr.168/1999, Protocolul 1, Protocolul 12 si art.4 si art.17 din CEDO, art.15 al.1 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, raportate la art.11 si art.22 din Constitutia României si cu urmatoarea motivatie, în esenta:
-gresit instanta de fond a respins actiunea reclamantului, deoarece prin punerea în a Dispozitiei nr. 720 din 09.12.2009 emisa de Primarul Com. M. Kogalniceanu – pe care o considera nelegala si netemeinica – i s-ar aduce grave prejudicii materiale si morale greu de reparat, producându-se de asemenea, grave disfunctionalitati în cadrul primariei, protectiei si pazei cetatenilor si bunurilor din comunitate.
Solicita admiterea recursului, desfiintarea sentintei recurate si, rejudecând, sa se admita actiunea astfel cum a fost formulata.
Examinând actele si lucrarile dosarului, prin prisma sustinerilor partilor si a înscrisurilor depuse la dosar, Curtea vazând si dispozitiile art.312 Cod pr.civila, apreciaza în sensul respingerii recursului, ca nefondat, pentru urmatoarele considerente, în esenta:
Prin Dispozitia nr.720/02.12.2009, emisa de PRIMARUL COMUNEI M.KOGALNICEANU, s-a dispus, cu raportare la prevederile art.20 din Legea nr. 329/2009, masura încetarii raportului de serviciu detinut de catre reclamantul B.V.D., ce îndeplinea functia publica de referent de specialitate clasa II, grad profesional superior, treapta de salarizare 2 in cadrul Serviciului Public de Politie Comunitara Mihail Kogalniceanu.
În contextul dat, Legea nr. 554/2004 stabileste cadrul procesual al litigiului de contencios administrativ, reglementând în detaliu categoriile de subiecte care pot avea calitatea procesual activa, persoanele ori entitatile care pot fi chemate în judecata, obiectul actiunii, conditiile de exercitare a dreptului la actiune, precum si limitele controlului judecatoresc asupra actelor administrative.
Reclamantul poate fi, în sensul art.1 al.1 si al.2 din Legea nr. 554/2004, orice persoana fizica si juridica, daca îndeplineste conditia de a se considera vatamata într-un drept ori într-un interes legitim printr-un act administrativ, tipic sau asimilat, adresat ei sau altui subiect de drept, cu mentiunea ca, acea persoana trebuie sa fie beneficiarul unui drept subiectiv si sa aiba un interes legitim.
Notiunea de interes legitim, care poate fi ocrotit pe calea contenciosului administrativ, nu se confunda cu notiunea de interes în sensul de conditie de exercitare a dreptului la actiune în dreptul procesual civil.
Stabilirea existentei unei vatamari aduse unui drept ori unui interes legitim, se face pe baza probelor administrate, fiind o problema de fond în litigiul administrativ.
Notiunea de persoana vatamata se fundamenteaza pe ideea încalcarii drepturilor subiective sau a intereselor legitime private prin acte administrative, în sensul în care legea contenciosului administrativ defineste acest concept, astfel ca, în mod legal si temeinic instanta de fond a retinut ca, fata de disp.cuprinse în art.1 alin.1 cu referire la art.2 al.1 lit.”a” raportat la disp.art.8 al.1 din Legea nr. 554/2004, pentru promovarea actiunii în contencios administrativ, reclamantul trebuie sa fie beneficiarul unui drept subiectiv ori sa aiba un interes legitim pe care autoritatea publica pârâta are obligatia sa-l respecte.
Citând textele de lege incidente în cauza ale art.17, art.18, art.19 si art.20 din Legea nr.329/2009, în mod legal si temeinic instanta de fond a concluzionat în sensul ca recurentul reclamant B.V.D. se încadreaza în situatia reglementata de legiuitorul român, acesta cumulând pensia militara cu activitatea prestata, cu veniturile salariale realizate în cadrul PRIMARIEI COMUNEI M.KOGALNICEANU, si astfel masura dispusa de intimatul pârât este legala si temeinica.
Pornind de la dispozitia cuprinsa în art.20 din Legea nr.329/2009 potrivit cu care „Neîndeplinirea obligatiei privind exprimarea optiunii – (cu privire la exercitarea unei activitati pe baza de contract individual de munca – raport de serviciu si cumulul contravalorii acesteia cu pensia stabilita în sistemul public) – în termenul prevazut la art.18 si la art.19 al.3 si al.4 constituie cauza de încetare de drept a raporturilor de munca stabilite în baza contractului individual de munca sau a actului de numire în functie, precum si a raporturilor de serviciu”, în mod legal si temeinic instanta de fond a înlaturat sustinerile recurentului privind:
-încalcarea dreptului la munca cu raportare la legislatia europeana;
-tratamentul discriminatoriu, diferentiat pentru cazuri egale si
-încalcarea prevederilor Legii nr.64/2001, în conditiile în care prin Legea nr.329/2009 nu au fost prevazute situatii de exceptie.
De altfel, ca interpretarea data de instanta pe sustinerile recurentului este fondata, rezulta si din împrejurarea ca, reclamantul are posibilitatea realizarii unor venituri salariale, suplimentare pensiei primite, în domeniul privat, cum de altfel, masura dispusa împotriva sa se aplica tuturor subiectilor de drept aflati în aceeasi situatie, nu doar unei singure parti, pentru cazuri egale.
Nu se poate sustine ca exista , în sensul disp.art.14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si art.16 din Constitutia României, republicata, în ceea ce priveste salarizarea functionarilor publici si personalului contractual transferat în structurile administratiei publice, institutiile publice si organele de specialitate ale administratiei publice centrale din subordinea Ministerului Administratiei si Internelor, precum si a celui detasat, respectiv transferat în serviciile publice comunitare, din subordinea Consiliilor locale ori prefecturilor, si celelalte categorii de functionari publici si personal contractual, care îsi desfasoara activitatea în institutii si servicii publice din administratia locala, întrucât personalul care a lucrat în structurile fostului Minister de Interne au beneficiat de acte normative succesive care au reglementat masuri de reorganizare ale ministerului, prevazându-se ca personalul din cadrul sau îsi pastreaza drepturile dobândite anterior.
Pe de alta parte, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în jurisprudenta sa constanta, legata de aplicarea garantiei instituite de art.14 din Conventie, a subliniat ca, o diferenta de tratament are natura discriminatorie numai daca nu se bazeaza pe o justificare rezonabila si obiectiva, adica nu urmareste un scop legitim sau daca nu exista un raport de proportionalitate între mijloacele folosite si scopul urmarit.
De asemenea, Curtea a statuat ca statele dispun de o anumita marja de apreciere pentru a determina daca si în ce masura diferentele dintre situatii analoage sunt de natura sa justifice un tratament diferit, iar autoritatile nationale competente ramân libere sa aleaga masurile pe care le socotesc potrivite pentru atingerea unui scop legitim.
Concluzionând, cum dispozitiile cuprinse în Legea nr.329/2009 au un caracter imperativ, legiuitorul neîntelegând a prevede situatii de exceptie, neexistând motive pentru a se dispune reformarea hotarârii recurate, vazând si dispozitiile art.312 Cod pr.civila, Curtea respinge recursul, ca nefondat.
