NR.773
DATA 22.10.2009
TITLU: SANCTIUNE DISCIPLINARA – FUNCŢIONAR PUBLIC CU STATUT SPECIAL
DOMENII ASOCIATE: RAPORTURI DE MUNCA
REZUMATUL SPETEI:
Prin cererea înregistrată pe rolul pe rolul Tribunalului Braila, reclamantul A, în contradictoriu cu pârâtul B, a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr.G 20830 din data de 08.04.2009 prin care i s-a aplicat măsura de „mustrare scrisă” solicitând constatarea nulităţii actelor de cercetare precum şi anularea deciziei. Totodată, reclamantul a solicitat şi obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii reclamantul reclamantul a arătat că motivele de nulitate a actelor de procedură şi a deciziei contestat sunt următoarele:
Comisia de disciplină nu a fost legal sesizată întrucât pretinsa abatere a fost constatată de preşedintele acesteia urmare a efectuării cercetărilor în cazul colegului său, Cazan Aurelian astfel că, prin răspunsul adresat comisiei subcomisarul Văsioiu Marius a adus la cunoştinţă rezultatul investigaţiilor făcute. Or, a arătat reclamantul, în cazul său sunt două sesizări şi două înscrisuri emanate de la persoane cu funcţii şi atribuţii diferite şi nu se poate şti exact care este persoana faţă de care, în decursul cercetărilor disciplinare trebuia realizată contradictorialitatea şi citarea la fiecare termen procedural potrivit art.17 lit.d din O.M.J. nr.2856/2004 şi, respectiv, art.24 alin.2 din acelaşi ordin. De altfel, a precizat reclamantul, potrivit art.21 alin.2, era necesar ca persoana care a constatat abaterea, să formuleze şi sesizarea dar în cazul său nu s-a întâmplat în acest mod.
Un alt motiv de nulitate indicat de reclamant a fost acela al menţionării incorecte de către Comisia de disciplină a actului normativ încălcat prin săvârşirea abaterii disciplinare. În acest sens, s-a precizat că în exercitarea atribuţiilor de serviciu aflat în serviciul de pază al penitenciarului nu se supune nici unui consemn particular sau general întrucât nu are calitatea de militar şi trebuia să respecte „îndatoririle generale şi specifice ale posturilor de pază” conform mapei documentare nr.G S 596278/01.07.2008, document existent la posturile de pază.
Totodată, s-a considerat de reclamant că în referatul Comisiei de disciplină nu s-au înscris menţiunile obligatorii conform art.30 alin.2 lit.b din O.M.J. nr.2856/2004 respectiv compartimentul în care îşi desfăşoară activitatea, art.30 alin.2 lit.c din aceleaşi ordin, respectiv domiciliul persoanelor audiate şi art.30 lit.f şi g respectiv propunerea măsurii de sancţionare şi motivarea acesteia.
Pe fondul cauzei, reclamantul a susţinut că a îndeplinit şi executat sarcinile de serviciu ce-i reveneau în calitate de agent de pază şi în conformitate cu documentul menţionat mai sus aflat în postul de pază. Astfel, contrar concluziei comisiei de disciplină, avea obligaţia de a soma şi reţine persoane necunoscute care intră sau ies în/din zona stabilită conform îndatoririlor specifice ale postului şi, în cazul în care vizibilitatea este redusă şi nu se poate identifica persoana, se folosesc mijloacele de iluminare aflate în dotarea postului sau a persoanei care solicită accesul.
Întrucât din cursul cercetării a rezultat că în timpul efectuării serviciului sau vizibilitatea era foarte bună iar persoana care a pătruns pe perimetru era una cunoscută lui, reclamantul consideră că şi-a îndeplinit obligaţiile ce-i reveneau, identificarea persoanei prin iluminare şi schimb de parole fiind inutilă şi neinclusă în mapa documentară la care a făcut referire.
Reclamantul a mai arătat că şi măsura luată împotriva sa este incorectă întrucât nu s-a ţinut cont de criteriile de individualizare a sancţiunii prevăzute de O.M.J. nr.2856/2004.
În drept, s-au invocat şi prevederile Legii nr.554/2004 şi ale Legii nr.293/2004.
Prin intampinarea formulata in termen procedural, pârâtul B a solicitat respingerea ca nefondată a acţiunii introductive considerând actul contestat temeinic şi legal.
Astfel, a precizat pârâtul, sesizarea a fost făcută legal de către conducătorul compartimentului în care îşi desfăşoară activitatea reclamantul care a fost audiat de comisia de disciplină în prezenţa apărătorului funcţionarului public cercetat, asigurându-se astfel respectarea principiului contradictorialităţii.
Pârâtul a arătat că art.30 din Ordinul nr.2856/2004 nu prevede obligativitatea menţionării în referatul comisiei de cercetare a actului normativ încălcat.
Nici celelalte motive de nulitate a actelor de cercetare nu sunt îndeplinite în opinia pârâtului care, subliniind o confuzie a reclamantului, a precizat că referatul final al comisiei de disciplină nr.G 20539/06.04.2004 ( şi nu G 19380/17.03.2009) conţine toate elementele prevăzute de lege.
Cât priveşte apărarea reclamantului pe fond, s-a arătat că legea nu prevede că există o diferenţiere a modului în care agentul de pază trebuie să se comporte între persoanele cunoscute sau necunoscute, şeful de tură neavând dreptul de a intra în perimetrul postului de pază fără să fie însoţit de şeful de schimb sau locţiitorul şefului de tură. În situaţia concretă susţine pârâtul, reclamantul avea obligaţia de a-l soma de şeful de tură şi de a efectua identificările legale, similar cu serviciul de pază executat în unităţi militare.
Şi sub aspectul criteriilor de individualizare a sancţiunii aplicată reclamantului se apreciază de parat că s-au respectat prevederile legale, un lucru important neprecizat de acesta fiind faptul că în luna noiembrie 2008, cu ocazia efectuării testării cunoştinţelor de specialitate, a primit calificativul „satisfăcător”.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Prin actul contestat în cauză, Decizia nr.G 20830/08.04.2009 emisă de directorul B s-a aplicat reclamantului – funcţionar public cu statut special în cadrul B sancţiunea prevăzută de art.62 lit.a din Legea nr.293/2004 pentru comiterea abaterii disciplinare prevăzută de art.61 lit.b din Legea nr.293/2004 respectiv „neglijenţă şi superficialitate în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu şi a dispoziţiilor legale în materie”.
Pentru aplicarea acestei sancţiuni s-a reţinut ca din verificările efectuate de către comisia de disciplină a rezultat că şeful de tură pe schimbul din noaptea de 30/31.12.2008 a ajuns în zona de responsabilitate a postului de pază nr.2 fără să fie somat şi identificat de către reclamant, acesta încălcând prevederile consemnului particular şi general al postului. S-a mai arătat că agenţii din posturile de pază se subordonează din punctul de vedere al inviolabilităţii şefului de schimb şi locţiitorului şefului de tură şi nu şefului de tură astfel încât reclamantul avea obligaţia de a-l soma şi reţine pe şeful de tură până la sosirea persoanelor cărora li se subordonează.
În acest mod s-a considerat că reclamantul a încălcat prevederile din fişa postului şi cele din consemnul postului nr.2, prevederile art.46 litera d din Legea nr.293/2004 privind statutul cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor.
Motivele de nulitate ale actelor de cercetare disciplinară nu au fost reţinute de instanţă pentru următoarele considerente:
În privinţa modalităţii de sesizare ale comisiei de disciplină, s-a observat că art.22 alin.1 din O.M.J. nr.2856/2004 prevede că mai multe modalităţi printre care şi conducătorul compartimentului în care îşi desfăşoară activitatea funcţionarul public a cărei faptă este sesizată iar art.21 alin.2 al acestui act nu impune obligativitatea (aşa cum greşit consideră reclamantul) că persoana care constată abaterea să facă sesizare.
În cazul reclamantului, s-a constatat că, urmare a analizării sesizării privind pe agentul C, preşedintele comisiei de disciplină a înştiinţat pe directorul adjunct de siguranţă şi regim penitenciar de corectitudinea îndeplinirii atribuţiilor de serviciu. Acesta a efectuat cercetări şi a sesizat Comisia de disciplină asupra faptei reclamantului din timpul efectuării serviciului de pază în noaptea de 30/31.12.2008, în cursul cercetărilor fiind şi audiat astfel încât s-au respectat atât prevederile legale menţionate în acţiune cât şi principiul contradictorialităţii.
Nici motivul incorectei indicări a actului normativ încălcat prin săvârşirea abaterii nu a fost considerat real întrucât în elementele prevăzute de art.30 din O.M.J. nr.2856/2004 pe care trebuie să le conţină referatul comisiei de disciplină nu este inclus şi cel precizat de reclamant.
De altfel, s-a observat că referatul criticat de reclamant nr.67/02.04.2009 conţine toate menţiunile prevăzute de art.30, însă lipsa vreuneia din ele nu este sancţionată de nulitatea actului, contrar susţinerilor din acţiunea introductivă, motivele de nulitate prevăzute de lege vizând doar actul administrativ de sancţionare conform art.33 din O.M.J. nr.2856/2004.
Referitor la aspectele de netemeinicie ale deciziei nr.G 20830/08.04.2009, tribunalul a reţinut că reclamantul a fost sancţionat pentru nerespectarea prevederilor din fişa postului, consemnul postului nr.2 şi prevederile art.46 lit.d din Legea nr.293/2004, care arată că „funcţionarul public din sistemul administraţiei şi din sistemul administraţiei penitenciare are obligaţia de a executa cu profesionalism şi în termenul stabilit dispoziţiile date de conducătorii ierarhici”.
În cauză, atât din decizia contestată cât şi din actele de cercetare nu a reiesit că în sarcina reclamantului s-ar fi reţinut neexecutarea dispoziţiilor date de conducătorii ierarhici ci că ar fi încălcat consemnul particular şi general al postului de pază, aspecte care pot fi incluse în nerespectarea atribuţiilor de serviciu, abatere prevăzută de art.61 lit.b din Legea nr.293/2004 (în vigoare la data constatării faptei) pentru care s-a aplicat sancţiunea contestată.
Or, pentru verificarea situaţiei reale, respectiv dacă într-adevăr reclamantul a procedat în mod corect şi legal în condiţiile în care apărările sale constante, atât în faţa instanţei cât şi în cursul cercetării disciplinare, au reliefat alte obligaţii decât cele indicate de pârât, se impunea verificarea atribuţiilor din fişa postului, fişa consemnului nr.2, a mapei documentare nr.GS 596278 care cuprinde, conform susţinerilor reclamantului, îndatoririle generale şi specifice ale posturilor de pază precum şi a regulamentelor de pază.
Însă pârâtul nu a pus la dispoziţia instanţei aceste înscrisuri invocând caracterul lor secret, în privinţa fostei fişe a postului reclamantului pentru data de 30/31.12.2008 precizând că nu mai există.
Tribunalul a apreciat însă că argumentele pârâtului nu pot fi primite, prin acestea încălcându-se drepturile reclamantului care sunt prevăzute atât de României cât şi a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.
S-a observat astfel că, aşa cum s-a statuat în mod constant de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauzele Lupşa şi Kaya contra României), nici o persoană care face obiectul unei măsuri bazate pe motive de siguranţă naţională nu trebuie lipsită de garanţii împotriva arbitrajului. În special ea trebuie să aibă posibilitatea de a cere controlul măsurii litigioase de către un organ independent şi imparţial, abilitat să analizeze toate chestiunile de fapt şi de drept pertinente pentru a putea statua asupra legalităţii măsurii şi a sancţiona un eventual abuz al autorităţii. În faţa acestui organ de control, persoana respectivă să beneficieze de o procedură contradictorie pentru a-şi putea prezenta punctul de vedere şi a respinge argumentele autorităţilor.
Este adevărat că reclamantul nu a fost cercetat pentru o astfel de abatere, dar, cu atât mai mult cu cât fapta sa nu este atât de gravă sunt valabile argumentele Curţii.
Totodată, Curtea Constituţională a stabilit prin Decizia nr.763/2006 că judecătorul are acces la documentele situate pe niveluri diferite de secretizare potrivit Legii nr.182/2002, normele restrictive în această privinţă vizând exclusiv persoana în cauză astfel că prin aplicarea corectă a legislaţiei în materie exercitarea efectivă şi corectă a dreptului la apărare este asigurată potrivit exigenţelor şi normelor constituţionale şi convenţionale iar riscul de arbitrariu din partea autorităţilor administrative este înlăturat.
Tribunalul a considerat că, în lipsa înscrisurilor încuviinţate ca probe în cauză, s-ar proceda la o examinare formală a actului contestat fără a se verifica dacă reclamantul a săvârşit abaterea disciplinară pentru care a fost sancţionat şi s-ar încălca drepturile prevăzute de C.E.D.O. întrucât acesta nu a beneficiat de protecţie împotriva arbitrariului organului emitent al actului administrativ.
Având în vedere cele expuse mai sus, tribunalul a apreciat că prezenta acţiune este fondată şi a admis-o ca atare. Pe cale de consecinţă, a dispus anularea actului contestat, respectiv Decizia nr.G 20830/08.04.2009 emisă de directorul B.
Ca parte căzută în pretenţii, pârâtul a fost obligat potrivit art.274 din la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată efectuate de acesta în cursul procesului (taxă judiciară de timbru, timbru judiciar şi onorariu apărător).
