Astfel, printr-un text procesual, legiuitorul a prevăzut în mod expres sancţiunea procesuală a anulării cererii de chemare în judecată, atunci când nu cuprinde numele părţii. Faţă de prevederea specială a sancţiunii anulării, suspendarea judecăţii în temeiul art.155 ind.1 C.proc.civ. prevede alte situaţii decât cele menţionate în dispoziţiile art.133 C.proc.civ., prin urmare măsura suspendării dispusă de instanţa de fond este nelegală.
Prin cererea adresată instanţei de fond, reclamanta S.Ş. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună numirea unui expert care să constate starea imobilului care îi aparţine, situat în Constanta, str. Enăchiţă Văcărescu nr.34, judeţul Constan?a.
În motivarea cererii de chemare în judecată, s-a arătat că s-au produs degradări ale locuinţei datorită suprapunerii pe acoperişul imobilului care îi aparţine a unor construcţii ulterior efectuate, s-au deteriorat pereţii imobilului, iar infiltraţiile apelor pluviale au pătruns in pardoseala locuinţei.
Prin încheierea civilă din 22 oct. 2010 pronunţată de Judecătoria Constan?a, s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei în temeiul dispoziţiilor art.155 ind.1 C.proc.civ., pentru neîndeplinirea obligaţiei de a preciza persoana cu care înţelege să se judece.
In considerentele încheierii, s-a reţinut că instanţa de judecată poate dispune suspendarea judecăţii cauzei în temeiul dispozitiilor art.155 ind.1 C.proc.civ., atunci când din vina părţii reclamante nu au fost îndeplinite obligaţiile prevăzute de lege, arătând prin încheiere ce anume obligaţii nu au fost respectate, iar petenta a fost citată cu menţiunea a preciza cu cine înţelege să se judece, sub sancţiunea prevăzută de dispoziţiile legale, la care nu a înţeles să răspundă, situaţie în care au fost aplicate dispoziţiile procedurale.
Împotriva hotărârii instanţei de fond petenta a formulat recurs, prin care a criticat încheierea instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin motivele de recurs s-a arătat că, aşa cum s-a precizat şi în faţa primei instanţe de judecată, reclamanta a arătat că nu înţelege să se judece cu nici o persoană, urmând ca cererea de a dovezilor să privească numai măsurarea suprafeţei de teren situată in Constan?a, str. Enăchiţă Văcărescu nr.34, aflat în vecinătatea familiei B., cu domiciliul în Constan?a, str. Enăchiţă Văcărescu nr.36, judeţul Constanţa.
S-a mai arătat că această familie a realizat lucrări de construcţie lângă locuinţa sa şi nu poate amenaja gardul despărţitor dintre proprietăţi şi nici nu poate efectua reparaţii la locuinţa sa.
Din analiza coroborată a actelor şi lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs formulate, dar şi din oficiu, conform dispoziţiilor art.304 ind.1 C.proc.civ., tribunalul a retinut următoarele:
Prima instanţă a dispus suspendarea judecăţii cauzei având ca obiect asigurare de dovezi, formulată de reclamanta S.Ş., în temeiul dispoziţiilor art.155 ind.1 C.proc.civ., motivat de împrejurarea ca aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a preciza persoana cu care înţelege să se judece în calitate de pârât.
Într-adevăr, potrivit dispoziţiilor art.155 ind.1 C.proc.civ., atunci când constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina părţii reclamante, prin neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecăţii, instan?a poate suspenda judecata, arătând prin încheiere care anume obligaţii nu au fost respectate.
Dispoziţiile normei procesuale mai sus enunţate reglementează un caz particular de suspendare voluntară, lăsată la aprecierea instanţei de judecată, ce poate fi luată atunci când reclamantul nu îşi îndeplineşte obligaţiile prevăzute de lege ori stabilite la primirea cererii de chemare în judecată.
Norma are caracter facultativ, instanţa de judecată fiind singura în măsură să aprecieze asupra culpei reclamantului, ce determină împiedicarea desfăşurării normale a procesului civil.
În cauză, aşa cum se poate observa, la instanţa de fond reclamanta a depus precizări, prin care a învederat împrejurarea că nu înţelege să se judece cu numitul B.P., cu domiciliul în Constanţa, str. Enăchiţă Văcărescu nr.36, judeţul Constanţa.
Dispoziţiile art.133 alin.1 C.proc.civ. arată că: cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul sau semnătura, va fi declarată nulă.
Astfel, printr-un text procesual, legiuitorul a prevăzut în mod expres sancţiunea procesuală a anulării cererii de chemare în judecată, atunci când nu cuprinde numele părţii.
Faţă de prevederea specială a sancţiunii anulării, suspendarea judecăţii în temeiul art.155 ind.1 C.proc.civ. prevede alte situaţii decât cele menţionate in dispoziţiile art.133 C.proc.civ., prin urmare măsura suspendării dispusă de instanţa de fond este nelegală.
Constatând că reclamanta a făcut precizările solicitate de instanţa de fond şi a arătat că nu înţelege să se judece cu persoana fizică proprietar al imobilului limitrof, instan?a avea posibilitatea de a aplica dispoziţiile procesuale de anulare a cererii de chemare în judecată.
Pe cale de consecinţă, constatând incidenţa dispoziţiilor art.304 pct.5 C.proc.civ., tribunalul a admis recursul, a dispus casarea încheierii şi a trimis cauza primei instanţe pentru continuarea judecăţii.
