-codul Vamal al României – Lg.141/1997 cu modificările ulterioare
-regulamentul de aplicare a Codului Vamal aprobat prin HG 1114/2001 cu modificările ulterioare
-regim vamal suspensiv şi regim vamal economic.Condiţii şi obligaţii.Consecinţa nerespectării obligaţiilor legale
În conformitate cu prevederile Codului Vamal, Lg.141/1997 cu modificările ulterioare, art.108, utilizarea unui regim vamal economic este condiţionată de eliberarea unei autorizaţii de către autoritatea vamală, condiţiile în care este utilizat regimul respectiv fiind stabilit în autorizaţie, iar titularul autorizaţiei este obligat să informeze autoritatea vamală asupra tuturor elementelor survenite după acordarea autorizaţiei, acre pot influenţa menţinerea acesteia sau condiţiile de utilizare.
Potrivit art.155(1) din Regulamentul de aplicare a Codului Vamal al României aprobat prin HG 1114/2001, regimul vamal suspensiv încetează dacă mărfurile plasate sub regimul vamal suspensiv, sau, după caz, produsele compensatoare ori transformate obţinute, primesc în mod legal, o altă destinaţie vamală sau un alt regim vamal. Dacă regimul vamal suspensiv nu încetează în condiţiile al.1, art.155 din HG 1114/2001, taxele vamale şi alte drepturi de import datorate, se încasează din oficiu de birourile vamale în baza unui act constatator.
Actul constatator constituie titlu executoriu pentru încasarea taxelor vamale şi a altor drepturi de import, la care se adaugă comisionul vamal, dacă acesta se datorează.
(Decizia civilă nr.18/18.01.2007- Secţia Administrativ şi Fiscal )
Prin sentinţa civilă nr.605/28.04.2006 Tribunalul Călăraşi a admis acţiunea formulată de reclamanţii, asociaţi ai A.F. în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală a Finanţelor Publice Călăraşi şi Autoritatea Naţională a Vămilor Bucureşti – Direcţia Regională Vamală Bucureşti, a dispus anularea deciziei nr.17/08.11.2005 emisă de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Călăraşi şi a admis contestaţia formulată de petentul (AF) împotriva actului constatator nr.148 din 26.08.2005 şi a deciziilor cu acelaşi număr şi dată emise de pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor Bucureşti – Direcţia Regională Vamală Bucureşti privind suma de 69.935 lei (Ron), reprezentând taxe vamale, comision vamal, TVA, dobânzi şi penalităţi pe care le-a anulat.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut că prin actul constatator nr.148 din 26.08.2005 şi decizia nr.17 din 08.11.2005, pârâtele Autoritatea Naţională a Vămilor şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Călăraşi au stabilit răspunderea în sarcina unei persoane juridice care îşi încetase activitate, fiind radiată din registrul comerţului.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs pârâtele criticând-o ca nelegală şi netemeinică în baza art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs Autoritatea Naţională a Vămilor prin Direcţia Regională Vamală Bucureşti arată, în esenţă, că instanţa de fond a dat o greşită interpretare a legii, deoarece intimata reclamantă avea obligaţia ca în termenul acordat de administraţia vamală să procedeze la definitivarea operaţiunii temporare şi să încheie regimul vamal suspensiv.
Recurenta pârâtă Direcţia Generală a Finanţelor Publice Călăraşi arată că actul constatator vizează obligaţii fiscale vamale care decurg din perioada în care “AF ” era o persoană juridică în fiinţă şi nu are relevanţă faptul că la data emiterii titlului, subiectul de drept nu mai exista.
Examinând sentinţa atacată, în raport de criticile formulate, cu dispoziţiile legale incidente cauzei şi cu materialul probator existent la dosar, se constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit art.155 alin.1 din HG nr.1114/2001 privind Regulamentul Vamal al României “regimul vamal suspensiv încetează dacă mărfurile plasate sub acest regim sau, după caz, produsele compensatoare ori transformate, obţinute, primesc, în mod legal, o altă destinaţie vamală sau un alt regim vamal”.
Legea nr.141/1997 privind Codul vamal prevede că “titularul aprobării este obligat să informeze de îndată autoritatea vamală asupra oricăror modificări care influenţează derularea operaţiunii sub regimul vamal aprobat”.
AF primit la data de 16.05.2002 autorizaţia de admitere temporară pentru utilizarea sub regim de leasing a unei combine agricole “John Deere” tip 1188H în care s-a prevăzut un termen de 36 de luni în intervalul căruia mărfurile importate trebuie să primească o destinaţie vamală.
La data de 03.03.2004, cocontractantul AF a reziliat contractul de leasing pentru neplata ratelor, iar AF, contrar dispoziţiilor Codului Vamal, nu a informat autoritatea vamală despre încetarea contractului de leasing în considerarea căruia a primit autorizaţia de admitere temporară.
Întrucât asociaţia familială nu şi-a îndeplinit obligaţia legală, iar regimul vamal suspensiv nu a încetat Biroul Vamal Călăraşi, în mod corect a întocmit actul constatator prin care a stabilit taxele vamale şi drepturile de import datorate de AF.
Faptul că actul constatator a fost încheiat la data de 26.08.2005, iar din actele dosarului rezultă că Asociaţiei Familiale i s-a anulat autorizaţia la data de 19.05.2005 este un aspect care priveşte executarea actului administrativ contestat şi nu legalitatea acestui act.
Se reţine, pe de o parte, situaţia că din actele dosarului nu rezultă că primarul oraşului Lehliu Gară, judeţul Călăraşi a notificat recurentelor pârâte despre anularea autorizaţiei AF în conformitate cu disp. art.13 (3) din Legea nr.300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice şi a asociaţiilor familiale care desfăşoară activităţi economice în mod independent, iar pe de altă parte, procedura simplificată de radiere a asociaţiilor familiale prevăzută de art.13 (4) din lege, nu şterge obligaţiile de natura taxelor, impozitelor, contribuţiilor sau datoriilor vamale şi accesoriilor acestora, care au revenit în sarcina persoanei juridice radiate.
Astfel fiind, Curtea constatând că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, în temeiul art.304 pct.9 şi art.312 Cod procedură civilă, va admite recursurile şi va modifica sentinţa atacată în sensul că va respinge acţiunea ca neîntemeiată.
????????3
