Actul atacat este unul administrativ, emis de o autoritate publică centrală, după semnificaţia termenilor definiţi de art.2 lit.b şi c din L.554/2004 şi, deci, cauza prezintă natura contenciosului administrativ, ce atrage activitatea de soluţionare în sarcina secţiei de administrativ şi fiscal a curţii de apel, potrivit cu articolul 10 alin.1 teza finală din aceeaşi lege, din moment ce nu există o lege specială care să prevadă altfel.
Prin sentinţa civilă nr. 766/2006 pronunţată de Judecătoria Beclean în dosar nr. 440/2006 s-a respins, ca nefondată, excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantei, invocată de pârâtă.
S-a admis acţiunea civilă formulată de reclamanta M.C. împotriva pârâtei SC. P. SA Beclean, şi în consecinţă:
S-a dispus rectificarea înscrierii în CF 2288 Beclean, cu nr. top comasat 1345, în sensul radierii înscrierii dreptului de proprietate al pârâtei SC. P. SA asupra suprafeţei de 1619 mp, şi înscrierii dreptului de proprietate al reclamantei, în CF 1043, cu titlu de moştenire şi partaj, asupra suprafeţei de 1619 mp, nr. top 1031/1/2/2/1, 1042/1/2/2/1, tarla 72, parcela 2253, înscris în TP. 2012/2002, conform sentinţei civile nr. 348/2004, definitivă şi irevocabilă.
S-a dispus anularea parţială a Certificatului de Proprietate seria MO 3 nr. 0049/9 februarie 1993 eliberat de Ministerul Industriilor în sensul diminuării suprafeţei de 184.089,14 mp cu suprafaţa de 1619 mp aflată în proprietatea reclamantei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
Pe baza TP nr. 2012/10 mai 2002 (f.10) eliberat de Comisia judeţeană pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistriţa-Năsăud, ascendentului reclamantei, C.S., i-au fost reconstituite unele suprafeţe de teren, printre care şi suprafaţa de 1619 mp intravilan, tarlaua 72, parcela 2253.
Prin sentinţa civilă nr. 348/2004 (f.4-9) pronunţată de Judecătoria Beclean în dosar nr. 1650/2001, definitivă şi irevocabilă, având ca obiect şi partaj, reclamantei i-a fost atribuită, printre altele, aceeaşi suprafaţă de 1619 mp şi a fost dispus să fie înscris în CF 1043 dreptul asupra acestei suprafeţe, cu titlu de succesiune şi partaj, nr. top 1031/1/2/2/1, 1042/1/2/2/1, tarla 72, parcela 2253, conform raportului de contraexpertiză şi a tabelului de mişcare parcelară, varianta IV, întocmit de către experţii T.P., T.M. şi V.N., rectificat de instanţă (f.112-113, 139-154).
Prin Certificatul de Proprietate seria MO 3 nr. 0049/9 februarie 1993 (f.19) eliberat de Ministerul Industriilor, pârâtei i-a fost atribuită o suprafaţă de teren de 184.089,14 mp, în baza HG.834/1991, din care şi cei 1619 mp, proprietatea reclamantei.
Pârâta nu neagă faptul că suprafaţa de teren de 1619 mp este proprietatea reclamantei, ci doar invoca excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantei şi menţionează că are un titlu de proprietate asupra acestui teren.
Având în vedere disp.art.36 alin.1 din Dl.115/1938, s-a respins ca nefondată, excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantei, invocată de pârâtă, apreciind că acţiunea reclamantei este imprescriptibilă.
Disp.art.17 din prevede că: Cererile accesorii şi incidentale sunt în căderea instanţei competente să judece cererea principală”, iar instanţa a constatat că cererea principală este rectificarea înscrierii în CF, iar cererea accesorie este anularea parţială a Certificatului de Proprietate seria MO 3 nr. 0049/9 februarie 1993, în sensul prev.art.34 pctr.1 din Dl. 115/1938 şi art.36 pct.4 din L.7/1996.
Având în vedere TP nr. 2012/10 mai 2002, sentinţa civilă nr. 348/2004 definitivă şi irevocabilă, raportul de contraexpertiză şi tabelul de mişcare parcelară varianta IV, întocmit de către experţii T.P., T.M. şi V.N., rectificat de instanţă din dosarul nr. 1650/2001, extrasul de CF 1043 Beclean, s-a considerat că acestea sunt probe concludente şi cu forţă probantă mai mare prin comparare cu cele ale pârâtei, şi, pe baza acestora, reclamanta îşi dovedeşte dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 1619 mp.
În baza disp.art.34 pct.1 din Dl.115/1938 şi art.36 pct.4 din L.7/1996, s-a dispus anularea parţială a Certificatului de Proprietate seria MO 3 nr. 0049/9 februarie 1993, în sensul diminuării suprafeţei de 184.089,14 mp cu suprafaţa de 1619 mp, aflată în proprietatea reclamantei, şi s-a dispus rectificarea în CF nr. 2288 Beclean, în sensul radierii înscrierii dreptului de proprietate al pârâtei SC. P. SA asupra suprafeţei de 1619 mp, şi înscrierii dreptului de proprietate al reclamantei, cu titlu de moştenire şi partaj, asupra suprafeţei de 1619 mp, nr. top 1031/1/2/2/1, 1042/1/2/2/1, tarla 72, parcela 2253, înscris în TP. 2012/2002, conform sentinţei civile nr. 348/2004, definitivă şi irevocabilă.
Împotriva sentinţei expuse a declarat recurs, în termen legal, pârâta SC. D. S. G. Beclean SA, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii, iar în urma rejudecării, să se dispună respingerea acţiunii introductive ca fiind tardiv introdusă.
S-a criticat sentinţa pentru motive de nelegalitate, invocându-se criticile ce vor fi redate în continuare.
Prin acţiunea reclamantei s-a solicitat anularea unui act emis de către o autoritate centrală, or în această situaţie, potrivit art.3 alin.1 Cod procedură civilă, competenţa să judece o asemenea acţiune este Curtea de Apel, fiind vorba de un act administrativ ce nu poate fi contestat pe cale acţiunii civile, ci pe calea contenciosului administrativ. De altfel, în art.10 din L.554/2004 a contenciosului administrativ se arată că litigiile privind actele emise sau încheiate de autorităţile centrale.se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel”.
Rezultă în mod indubitabil din textele de lege mai sus arătate că în situaţia de faţă competentă de a judeca prezenta acţiune este Curtea de Apel Cluj. Este lipsită în totalitate de temei legal motivarea instanţei în sensul că instanţa contată că cererea principală este rectificarea înscrierii în CF, iar cererea accesorie este anularea parţială a Certificatului de Proprietate”, atâta timp cât reiese clar din acţiunea reclamantei că există o singură cerere şi anume anularea actului pe baza căruia P. s-a intabulat în CF”.
Reclamanta nu a respectat prevederile L.554/2004 a contenciosului administrativ în sensul că nu a îndeplinit procedura prealabilă. De altfel, acţiunea reclamantei este tardivă, deoarece potrivit art.7 alin.3 din L.554/2004 este îndreptăţită să introducă plângere prealabilă persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de existenţa acestuia, în limitele termenului de 6 luni”. Termenul de 6 luni este termen de prescripţie. Or, în cazul certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, moment de la care începe să curgă termenul înlăuntrul căruia poate fi îndeplinită procedura prealabilă este reprezentat de data înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilului cu privire la care a fost emis certificatul, moment de la care acest drept devine opozabil terţilor, aşa cum rezultă din dispoziţiile art.22, 26 şi 27 din L.7/1996. având în vedere cele mai sus enunţate, acţiunea reclamantei este tardivă.
Instanţa îşi motivează sentinţa pe baza raportului de contraexpertiză efectuat în dosarul 1650/2001 a Judecătoriei Beclean, contraexpertiză care nu-i este opozabilă recurentei, nefiind citată în cauză, cum corect s-ar fi impus, având în vedere calitatea ei de proprietară tabulară.
În prealabil statuării asupra obiectului recursului, se impune precizarea că SC. D.S.G. Beclean SA întruneşte calitatea de subiect al recursului întrucât a fost parte la judecată în fond, ca pârâtă, împrejurare ce rezultă din precizările notate în încheierea de şedinţă de la fila 16, potrivit cărora proprietara tabulară a cărui drept real este contestat – SC. P. SA Beclean – între timp şi-a schimbat denumirea, fapt dovedit cu încheierea judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud (f.60), actul adiţional care a stat la baza pronunţării încheierii (f.61), certificatul constatator şi certificatul de înregistrare (f.62-63) emise de oficiu; din întâmpinarea de la filele 17-18, prin care societatea cu denumirea D. S. G. Beclean formulează apărări împotriva pretenţiilor deduse judecăţii de reclamantă; din modul în care prima instanţă a stabilit cadrul procesual din punct de vedere pasiv, atestat de menţiunile încheierilor dresate pentru termenele de judecată începând cu cel din 11 mai 2006 şi până la cel din 11 octombrie 2006, când s-a cerut pârâtei să facă proba schimbării denumirii, probă realizată prin scriptele deja enumerate.
Înscrierea în minută şi în dispozitivul hotărârii atacate a denumirii societăţii pârâte ca fiind SC. P. SA Beclean nu poate fi privită decât ca o eroare materială în sensul articolului 281 Cod procedură civilă şi care nu este de natură să suprime vocaţia de parte în proces a recurentei, atâta vreme cât există identitate între persoana cu care s-a dezbătut în contradictoriu procesul şi cea care a exercitat calea de atac.
Nu poate fi omis nici aspectul comunicării sentinţei cu societatea a cărei denumire este actuală şi în vigoare (f.68).
Din verificarea legalităţii hotărârii atacate rezultă că argumentele recursului referitoare la incidenţa în cauză a cazului prevăzut de art.304 pct.3 din Codul de procedură civilă sunt pe deplin fondate, carenţe prezentând doar soluţia preconizată de recurentă în soluţionarea căii de atac.
Instanţa de fond a fost sesizată cu o acţiune intitulată de reclamantă acţiune în rectificare CF”, prin care se susţine intabularea, în mod nelegal şi prin metode frauduloase, a terenului în suprafaţă de 1619 mp, în c.f.1043 Beclean nr. top 1031/1/2/2/1 şi 1042/1/2/2/1, pe numele recurentei, deoarece această suprafaţă a fost inclusă în titlul de proprietate nr. 2012/2002, tarla 72, parcela 2253 şi a fost atribuită cu titlu de partaj reclamantei, în baza sentinţei civile nr. 348/2004 dată de Judecătoria Beclean în dosar nr. 1650/2001, acvirat, şi, prin urmare, se cere anularea parţială a actului în baza căruia pârâta, cu vechea denumire, şi-a înscris dreptul în evidenţele de publicitate imobiliară, respectiv a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria MO3 nr. 0049 emis de Ministerul Industriilor (f.19).
Se constată din starea expusă că judecătoria a fost investită cu o cerere complexă, mixtă, prin care se emit două pretenţii. Ordinea în care capetele de cerere se supun cercetării judecătoreşti şi tranşarea raporturilor juridice dintre părţi nu este însă dată de topografia textului cererii de chemare în judecată, ci instanţa este cea abilitată să stabilească care este principalul acţiunii în funcţie de natura cererilor, punct faţă de care se verifică competenţa materială sau teritorială excepţională a instanţei chemate să judece cauza, părţile, prin modul de redactare a actului procedural, neputând să ocolească aplicabilitatea normelor legale cu caracter imperativ ce conturează instituţia amintită, iar prorogarea legală de competenţă nu poate acţiona cu încălcarea regulilor de competenţă materială sau teritorială exclusivă.
În speţa de faţă, greşit s-a stabilit că acţiunea în rectificarea înscrierilor din cartea funciară ar reprezenta cererea principală, pentru argumentul că prin această acţiune în justiţie se urmăreşte îndreptarea sau suprimarea unei înscrieri necorespunzătoare realităţii, făcută în cartea funciară, pentru a pune de acord starea tabulară cu situaţia juridică reală a unui imobil, şi are un caracter subsidiar şi accesoriu, fiind grefată pe o acţiune de fond – de constatare a unor cauze de ineficacitate a actului în temeiul căruia s-a operat înscrierea, rectificare bazată pe prevederile art.34 pct.2 din D-l.115/1938, preluate de art.36 pct.1 din L.7/1996 republicată.
Că raportul dintre cele două cereri este acesta se deduce din cuprinsul dispoziţiei articolului 36 din decret şi 37 şi 38 din lege, unde acţiunea în rectificare este concepută în legătură cu dreptul material la acţiunea de fond şi soarta ei atârnă nemijlocit de soluţia celei din urmă, atât din punctul de vedere al termenului de prescripţie, cât şi pe fondul dreptului.
În condiţiile date, se conchide că instanţa a fost chemată să se pronunţe în primul rând asupra nevalabilităţii parţiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis în beneficiul pârâtei. Actul atacat este unul administrativ, emis de o autoritate publică centrală, după semnificaţia termenilor definiţi de art.2 lit.b şi c din L.554/2004 şi, deci, cauza prezintă natura contenciosului administrativ, ce atrage activitatea de soluţionare în sarcina secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, potrivit cu articolul 10 alin.1 teza finală din aceeaşi lege, din moment ce nu există o lege specială care să prevadă altfel.
Privitor la competenţa teritorială, în litigiu, aceasta aparţine Curţii de Apel Cluj, ca instanţă de la domiciliul reclamantei, aleasă de cea din urmă implicit, prin promovarea acţiunii, sub reglementarea art.10 alin.3 din lege.
Aşa fiind, se decide că judecătoria a pronunţat o hotărâre nulă, nelegală, cu încălcarea competenţei materiale, fapt pentru care se impune casare ei, şi, în considerarea art.312 alin.6 Cod procedură civilă, va trimite dosarul spre judecare instanţei judecătoreşti competente, determinată mai sus. Doar această instanţă este abilitată să se pronunţe asupra celorlalte chestiuni evocate prin recurs în legătură cu procedura prealabilă fixată prin art.7 din L.554/2004, şi dacă va fi cazul, asupra temeiniciei cererilor, prorogarea legală din art.17 Cod procedură civilă funcţionând în acest fel şi nu în cel îmbrăţişat de prima instanţă.
