Suspendarea judecăţii în temeiul art. 1551 din este nelegală atunci când încheierea prin care judecătorul-sindic a pus în vedere să se depună numele şi adresele administratorilor debitoarei nu a fost comunicată recurentei-creditoare, care nu a cunoscut dispoziţiile instantei.
(Decizia nr. 945 din 18 iunie 2002 – Secţia a Vl-a comercială)
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială, creditoarea S.C. “T.” S.A. a solicitat declanşarea procedurii de lichidare judiciară împotriva debitoarei S.C. “M.” S.R.L. pentru recuperarea creanţei de 21.080,38 USD.
Prin încheierea din 17.01.2001, Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială a deschis procedura, a dispus notificarea debitoarei şi a pus în vedere acesteia să depună actele prevăzute de art. 26 din Legea nr. 64/1995, republicată, a convocat adunarea creditorilor pentru termenul din 28.02.2001 şi a desemnat administrator judiciar S.C. “I.” S.A. Prin încheierea din 2.05.2001, judecătorul-sindic a decăzut părţile din dreptul de a formula plan de reorganizare şi a dispus începerea procedurii falimentului, desemnând lichidator judiciar S.C. “I.” S.R.L. La data de 22.06.2001, creditoarea C.P.B. a depus declaraţie de creanţă, solicitând înscrierea pe lista creditorilor pentru recuperarea sumei de 3.496.568 lei. La data de 26.09.2001, lichidatorul desemnat a depus raport de activitate şi a solicitat închiderea procedurii în baza art. 118 din Legea nr. 64/1995, republicată. La acelaşi termen, creditoarea C.P.B. a solicitat disjungerea cererii şi a formulat oral cerere în temeiul art. 124 din Legea nr. 64/1995, republicată. Prin încheierea pronunţată la acest termen, judecătorul-sindic a închis procedura reorganizării judiciare şi a falimentului în ceea ce priveşte debitoarea, conform art. 118, şi a dispus notificarea creditorilor. A fost disjuns capătul de cerere bazat pe art. 124 din Legea nr. 64/1995, republicată, şi s-a pus în vedere creditorilor să depună numele şi adresa administratorului societăţii debitoare în termen de 5 zile. Prin încheierea din 7.11.2001, în baza art. 1551 din Codul de procedură civilă, cauza a fost suspendată cu motivarea că, deşi s-a pus în vedere creditoarei S.C. “T.” S.A., aceasta nu a indicat numele şi adresele administratorilor.
împotriva acestei încheieri a declarat recurs creditoarea S.C. “T.” S.A., arătând, în motivare, următoarele: prin Adresa nr. 2319 din 11.06.2001, a cerut judecarea cauzei în lipsă pentru termenul din 27.06.2001, iar după termenul din 27.06.2001 nu a mai primit nici o citaţie, neavând cunoştinţă de termenul din 26.09.2001 pentru a se putea prezenta; la data de 11.10.2001 a primit de la Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială notificarea închiderii procedurii; ulterior, la 16.11.2001, a primit comunicarea încheierii din 7.11.2001, prin care s-a dispus suspendarea cauzei; nefiind citată pentru termenul din 26.09.2001, nu a cunoscut că s-a solicitat de către instanţă depunerea numelor şi a adreselor administratorilor, date ce trebuiau depuse pentru termenul din 7.11.2001.
Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a Vl-a comercială a admis recursul şi a modificat hotărârea recurată în sensul că a respins cererea de suspendare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că, prin cererea aflată în dosarul fond, creditoarea S.C. “T.” S.A. a solicitat, conform art. 242 din Codul de procedură civilă, ca, la termenul din 27.06.2001, judecata să se facă în lipsa sa. La acest termen, lichidatorul a depus tabelul preliminar cu obligaţiile debitoarei. Mai rezultă că, ulterior, la termenul din 26.09.2001, judecătorul-sindic, în baza art. 118 din Legea nr. 64/1995, republicată, a închis procedura declanşată împotriva debitoarei şi a disjuns cererea formulată oral de creditoarea C.P.B., cerere întemeiată pe art. 124 din Legea nr. 64/1995, republicată. Prin încheierea pronunţată la acest termen, în lipsa creditoarei S.C. “T.” S.A., judecătorul-sindic a pus în vedere creditorilor să depună numele şi adresele administratorilor debitoarei. Această încheiere nu a fost comunicată creditoarei, care nu a cunoscut dispoziţiile acesteia şi nici nu a fost citată pentru termenul din 7.11.2001, fixat pentru soluţionarea cererii disjunse. în aceste condiţii, soluţia pronunţată de judecătorul-sindic de suspendare a cauzei în temeiul art. 1551 din Codul de procedură civilă este nelegală, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
NOTĂ:
Potrivit art. 1551 din Codul de procedură civilă: “Când constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina părţii reclamante, prin neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege ori stabilite la primirea cererii de chemare în judecată sau în cursul judecăţii, instanţa poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligaţii nu au fost respectate.” întrucât recurenta-creditoare solicitase judecarea cauzei în lipsă, simpla menţionare a măsurii dispuse prin încheiere nu era suficientă pentru aplicarea suspendării prevăzute de art. 1551 din Codul de procedură civilă, deoarece judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor (art. 85, 86 din Codul de procedură civilă)
