Asupra cauzei penale de fata:
Prin rechizitoriul nr. 476/P/2004 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Târgoviste înregistrat la instanta sub nr. 1360/28 02 2005 au fost trimise în judecata inculpatele D.M. si S.C. pentru savârsirea infractiunii de gestiune frauduloasa prevazuta si pedepsita de art. 214 Cod penal.
În motivarea rechizitoriului s-a aratat ca inculpatele au pricinuit o paguba în suma de 451 250 843 de lei SC COS SA Târgoviste cu prilejul administrarii cantitatilor de motorina cu care se aproviziona combinatul.
Se retine în rechizitoriu ca D.M. a avea în gestiune Depozitul de carburanti nr. 7 din cadrul COS , iar S.C. era încadrata ca primitor distribuitor la Depozitul de carburanti nr. 9 CFU PALD , ca cele doua inculpate lucrau împreuna , întrucât se proceda la depozitarea carburantilor în ambele rezervoare , data fiind capacitatea mica de depozitare a rezervorului 7 si ca receptia întregii cantitati de motorina se efectua de catre D.M., desi faptic în rezervoarele depozitului 7 se descarca doar o parte din întreaga cantitate de motorina primita. Inculpatele aveau obligatia sa efectueze toate intrarile de motorina pe baza notelor de cântar , care trebuiau însotite de bonuri de transfer sau de restituire pentru a se confirma realitatea operatiunilor.
Cu ocazia unui inventar efectuat la începutul lunii februarie 2004 de o comisie de inventariere din cadrul COS , s-a constatat ca la depozitul CFU PALD nu exista diferente contabile între stocul scriptic si stocul faptic , în timp ce la cel de-al doilea depozit s-a constatat o lipsa de 18 409 kg motorina , confirmata de un al doilea inventar , care a constatat si neoperarea cronologica si sistematica a documentelor în gestiune.
Pentru a justifica lipsa în gestiune D.M. a prezentat bonul de transfer nr. 104 emis de Sectia CFU la 20 01 2003 în care se consemna ca S.C. a primit 19 609 kg motorina , bon care nu a fost însa înregistrat în si care nu a fost luat în considerare de comisia de inventariere.
Se mai retine în rechizitoriu ca inculpatele reglau situatia documentelor la sfârsitul unei luni calendaristice, ca D.M. a acceptat de la S.C. bonuri de restituire în cursul anului 2003 pe care le-a introdus în fara ca acestea sa fie însotite si de predarea efectiva a motorinei între gestiuni, dar si ca aceasta a primit motorina din gestiunea 91 pe baza de nota de cântar fara documente justificative. Pe de alta parte , desi în luna decembrie 2003 s-au descarcat cantitati mai mari de motorina în rezervoarele depozitului nr. 91, S.C. a înregistrat cantitati mai mici în fisele de magazie ; aceeasi inculpata a completat bonuri de transfer în luna decembrie 2003 pe care le-a înmânat numitei D.M., bonuri conform carora aceasta primise o cantitate de motorina mai mica cu aproximativ 20 000 de kg decât cea reala.
Partea vatamata SC Mechel Târgoviste SA ( fosta SC COST SA ),s-a constituit parte civila, solicitând obligarea inculpatelor în solidar la plata sumei de 451 250 843 de lei reprezentând contravaloarea a 18 409 kg motorina.
Analizând probele din dosar , instanta retine ca , asa cum rezulta din fisa postului , inculpata D.M. avea ca atributii , în calitate de sef al depozitului de carburanti nr. 7 din cadrul SC Mechel SA , organizarea , coordonarea si controlul întregii activitati a depozitului , receptionarea marfurilor si a actelor care le însotesc, eliberarea materialelor din depozit pe baza de bonuri de transfer , bonuri de consum si fisa limita de consum , completarea si semnarea acestor acte , înregistrarea în fisele de magazie a stocurilor de materiale intrate si iesite din depozite , asigurarea circulatiei documentelor conform conditiilor si termenelor stabilite. În aceeasi fisa a postului este prevazuta raspunderea inculpatei pentru executarea completa si operativa a atributiilor mentionate mai sus , precum si obligatia de a face propuneri cu privire la îmbunatatirea activitatii de depozitare , conservare si manipulare a marfurilor din depozit.
În calitate de primitor-distribuitor de materiale la depozitul de carburanti 91 CFU PALD din cadrul Sectiei transporturi , inculpata S.C. ridica marfa de la depozitul central nr. 1 , întocmea documentele necesare pentru aprovizionarea sectiei , completa fisele de magazie , semna documentele în care facea înregistrari , fiind prevazuta si raspunderea acesteia pentru executarea competenta si operativa a atributiilor din fisa postului , precum si pentru posibilele abateri care pot prejudicia si aduce daune combinatului.
Data fiind capacitatea limitata de stocare a carburantului – motorina – la depozitul 7 , între cele doua depozite se desfasurau în mod curent transferuri de motorina , astfel : depozitul 7 transfera catre depozitul 91 cantitatea de carburant care nu putea fi depozitata din lipsa spatiului , operând în fise bonurile de transfer emise de acest depozit si primea bonuri de restituire pentru carburantul intrat în gestiune prin restituire de la depozitul 91 în situatiile în care depozitul nr. 7 nu avea carburanti. Depozitul 91 facea aceleasi operatiuni , respectiv primea prin transfer de la depozitul 7 carburantul pentru care întocmea bonul de transfer respectiv si restituia când era necesar o parte din carburant catre depozitul 7 , operând în fise restituirea si întocmind bonul de restituire.
La data de 11 11 2003 s-a efectuat inventarierea anuala la depozitul 7 , comisia de inventariere stabilind un stoc faptic de 10 742 kg, fara diferente fata de stocul scriptic. Întrucât la 31 12 2003 stocul înregistrat în fise si în evidenta contabila este de 30 017 kg , depasind capacitatea de depozitare de 18 000 de kg , partea vatamata decide inventarierea gestiunii , ocazie cu care se întocmeste procesul-verbal din 4 02 2004 prin care se constata stocul faptic de 11 608 kg motorina , cu o diferenta de 18 409 kg fata de stocul scriptic de 30 017 kg.
Pentru motivarea lipsei constatate , inculpata D. M. a prezentat bonul de transfer 104/2 02 2003 pentru cantitatea de 19 609 kg carburant , precizând ca a completat bonul pentru motorina tip „ euro” transferata în decembrie 2003 conform notei de cântar 37/23 12 2003 , pentru care nu i s-a emis bon de transfer de catre depozitul 91.
Comisia de inventariere nu a luat în calcul bonul de mai sus , întrucât acesta nu a fost operat în evidenta tehnico-operativa si nici în cea contabila si întrucât nu a influentat gestiunea. În plus , bonul a fost predat de catre inculpata D.M. comisiei de inventariere în februarie 2004 , dupa ce aceasta constatase lipsa în gestiune , purta data de 2 02 2003 si un pret al motorinei corespunzator anului 2004 , desi bonul fusese emis pentru anul 2003.
Pentru a motiva omisiunea de a prezenta bonul comisiei de inventariere D.M. a declarat, initial ,ca l-a gasit ratacit printre fisele de magazie , si apoi ca a uitat sa-l predea la contabilitate din cauza unui eveniment în familie.
Din declaratiile inculpatelor , care se coroboreaza cu expertizele efectuate în cauza si cu constatarile comisiei de inventariere rezulta ca între cele doua depozite se faceau reglari ale miscarilor de motorina care nu urmareau realitatea si cronologia operatiunilor efectuate între cele doua depozite si nici realitatea consumurilor înregistrate , gestionarea carburantilor fiind efectuata cu deficiente.
Astfel , inculpata S.C. a învederat instantei ca, desi avea obligatia de a întocmi bon de transfer la fiecare cântarire , nu se conforma acestei obligatii datorita cantitatilor mari de motorina care erau miscate de la un depozit la altul , consecinta fiind aceea ca reglarea actelor celor doua gestiuni se facea la sfârsitul lunii. Aceeasi situatie de fapt este relevata si prin procesul-verbal întocmit la 16 02 2004 de catre comisia de inventariere , unde se mentioneaza ca nu s-a operat cronologic si sistematic si nu s-a urmarit circuitul documentelor de gestiune , în sensul ca bonurile de transfer si bonurile de restituire au fost operate cu mari întârzieri sau neoperate în totalitate, ceea ce a avut drept consecinta imposibilitatea stabilirii exacte a stocului scriptic la o anumita data . În acelasi proces – verbal se retine ca nu s-au întocmit în toate cazurile documente justificative la momentul livrarilor efective de motorina între gestiunile 7 – Depozit central si 91 – Transporturi CFU , motorina circulând între gestiuni fara documente , de multe ori cantitatea din cisternele COST fiind stabilita pe baza calibrarii si semnelor din compartimente , fara nota de cântar, stocurile între gestiuni regularizându-se la datele convenite de gestionare.
În acest sens inculpata D.M. a declarat cu ocazia reaudierii sale ca în luna aprilie a anului 2003 s-a efectuat inventarierea gestiunii 91 si ca la acea data inculpata S.C. i-a trimis un bon de restituire pentru cantitatea de 8823 de kg de motorina, care atesta ca aceasta cantitate de combustibil urma sa intre în gestiunea 7. Inculpata a aratat ca motorina nu a fost restituita în fapt, ca S.C. a procedat în acelasi mod si în luna iunie a aceluiasi an , când a mai emis un bon de restituire catre gestiunea 7 fara ca acesta sa fie urmat de o miscare faptica a motorinei , ca bonurile de restituire din aprilie si iunie nu au la baza note de cântar si ca în luna octombrie, când a primit în fapt motorina, asa cum atesta notele de cântar emise pentru cantitatile de 8828 kg si 5 500 kg, nu a mai primit si bonurile de restituire corespunzatoare acestor cantitati , dat fiind faptul ca se încarcase scriptic anterior lunii octombrie cu cantitatile mentionate mai sus. D.M. a declarat, de asemenea, ca gestionara depozitului 91 avea lipsa în gestiune , ceea ce a determinat-o sa emita bonurile de restituire pentru o cantitate de motorina care nu a intrat în fapt în gestiunea 7 si ca în evidenta acestei gestiuni ( în fisele de magazie ) apare pâna în luna octombrie o diferenta de 13 000-14 000 de kg de motorina.
Inculpata S. C, dând o alta explicatie transferului de motorina din luna octombrie, a învederat instantei ca a restituit cantitatea de motorina de 13 560 de kg catre depozitul 7, ca trebuia sa întocmeasca bonuri de restituire catre aceasta gestiune, dar ca atunci când a emis bonurile de restituire 337 si 347 în luna noiembrie pentru cantitatile mentionate, D.M. a refuzat sa le primeasca, fara a motiva în vreun fel decizia sa.
Asa cum rezulta din expertiza contabila întocmita în cauza, la data de 22 12 2003, cu avizul 1468542, societatea se aprovizioneaza cu cantitatea de 24 178 kg de motorina . La depozitul 7, care avea spatiu de depozitare doar pentru 4 040 kg, se descarca doar aceasta cantitate de combustibil, potrivit notei de cântar 24/23 12 2003. Restul de 20 100 de kg se descarca la depozitul 91 conform notei de cântar 37/23 12 2003 , asa cum confirma si inculpata S.C. în declaratia sa. Pentru cantitatea de 24 178 kg de motorina inculpata D.M. a întocmit NIR 70318 , încarcându-se în gestiune cu întreaga cantitate.
Inculpata S.C. da explicatii contradictorii în legatura cu bonul de transfer pe care ar fi trebuit sa-l emita ca urmare a descarcarii la depozitul sau a cantitatii de motorina de 20 100 de kg. Dupa ce în nota explicativa mentioneaza ca nu a emis bon de transfer pentru cantitatea de carburant, întrucât restituirile catre depozitul 7, neoperate, acopereau aceasta cantitate, cu ocazia reaudierii sale declara ca a emis bonul de transfer nr. 336 pentru cantitatea de 21 000 kg motorina, bon contestat de catre D.M., care sustine ca acesta priveste cantitatile de combustibil livrate cu primele trei cisterne din luna decembrie 2003 , fara a viza si ultima cisterna cântarita în luna decembrie 2003, în greutate de 20 100 de kg.
Inculpata S.C. a aratat, de asemenea, ca, daca inculpata D.M. ar fi operat bonurile de restituire în evidentele sale, ar fi rezultat o lipsa în gestiunea acesteia. La rândul sau, inculpata D.M a aratat ca gestionara depozitului 91 a emis bonurile de restituire întrucât lipsa cantitatii de motorina s-ar fi localizat în gestiunea sa.
Instanta retine , de asemenea , ca nici una dintre inculpate nu a putut motiva emiterea unor bonuri de restituire sau de transfer de la o gestiune la alta fara ca aceste acte sa aiba la baza miscari ale combustibilului reale, în fapt, la datele atestate de acte, ca aceste operatiuni au fost posibile datorita unor inventarieri succesive la cele doua gestiuni, ceea ce a permis acoperirea scriptica a pagubei, aceste aspecte, precum si modalitatea de a actiona a inculpatelor dovedind ca ele cunosteau lipsa în gestiune si modul de producere a acesteia.
Desi expertiza contabila efectuata în cauza constata ca exista o lipsa de 18 409 kg de motorina, datorita neînregistrarii în evidenta , cronologic si sistematic a tuturor operatiunilor de intrare si iesire derulate ( aspect probat si prin declaratiile inculpatelor), aceasta nu se poate pronunta si cu privire la localizarea pagubei într-o gestiune sau alta, motiv pentru care instanta apreciaza ca nu sunt întrunite elementele constitutive ale infractiunii de gestiune frauduloasa prevazute si pedepsite de art. 214 Cod penal.
Instanta retine însa ca transferurile de motorina de la o gestiune la alta fara consemnarea lor în bonuri de transfer sau restituire la momentul efectuarii operatiunilor si în scopul de a împiedica descoperirea lipsei în gestiune de catre comisiile de inventariere ( în conditiile în care verificarea celor doua gestiuni nu se facea concomitent , ceea ce a facut posibila ascunderea pentru un timp îndelungat a pagubei în modalitatea retinuta mai sus ) au împiedicat societatea sa descopere la timp lipsa , ceea ce a dus la cresterea acesteia. Neîndeplinirea sau îndeplinirea în mod defectuos, cu stiinta, a atributiilor de serviciu , ceea ce a condus la o vatamare intereselor legale ale SC Mechel SA întruneste elementele constitutive ale infractiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, astfel încât, în baza art. 334 Cod pr. penala instanta va schimba încadrarea juridica data faptelor prin actul de sesizare din art. 214 Cod penal în art. 246 Cod penal.
Situatia de fapt retinuta mai sus este dovedita prin expertiza contabila efectuata în cauza pe baza înscrisurilor existente la dosarul cauzei si a documentelor financiar contabile sintetice si analitice puse la dispozitie de partea vatamata si prin depozitiile martorilor audiati , probe care se coroboreaza cu declaratiile inculpatelor .
La individualizarea pedepselor care vor fi aplicate inculpatelor instanta va avea în vedere dispozitiile art. 72 Cod penal , si anume limitele de pedeapsa fixate în partea speciala , gradul de pericol social al faptei savârsite , circumstantele personale ale inculpatelor ( nu sunt cunoscute cu antecedente penale ) si împrejurarile în care au fost savârsite faptele.
Având în vedere aceste criterii , instanta apreciaza ca pedeapsa închisorii de 6 luni este de natura sa conduca la atingerea scopului de reeducare si de prevenire a savârsirii de noi infractiuni prevazut de art. 52 Cod penal.
Vazând ca în cauza sunt îndeplinite conditiile prevazute de dispozitiile art. 81 Cod penal si ca scopul sanctiunii poate fi atins si fara executarea acesteia în regim de detentie , instanta va dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani si 6 luni stabilit conform art. 82 Cod penal.
Instanta va atrage atentia inculpatelor asupra dispozitiilor art. 83 Cod penal , care prevad ca în cazul savârsirii unei infractiuni în termenul de încercare , suspendarea conditionata va fi revocata , dispunându-se executarea în întregime a pedepsei , care nu se contopeste cu pedeapsa aplicata pentru noua infractiune.
Solutionând latura civila , instanta retine ca sunt întrunite cumulativ conditiile prevazute de dispozitiile art. 998 si 999 pentru angajarea raspunderii civile delictuale , si anume existenta unui prejudiciu în patrimoniul partii vatamate , existenta faptei ilicite a inculpatelor cauzatoare de prejudiciu si vinovatia acestora constând în intentia cu care au actionat .
Instanta nu poate retine apararea inculpatelor în sensul ca partea civila are o contributie esentiala în producerea pagubei datorita modului defectuos de organizare a activitatii , câta vreme inculpatele nu au respectat sarcinile stabilite prin fisa postului si cât timp , desi le incumba obligatia de face propuneri cu privire la îmbunatatirea activitatii si de a aduce la cunostinta conducerii societatii orice abateri care pot aduce daune combinatului , acestea si-au acoperit reciproc deficientele care caracterizau activitatea pe care o desfasurau.
Pentru considerentele expuse mai sus , inculpatele vor fi obligate în solidar la plata catre partea civila a sumei de 429 850 150 de lei reprezentând contravaloarea a 18 409 kg de motorina.
În baza art. 193 alin.1 si 4 Cod pr. penala coroborat cu art. 191 alin. 2 Cod pr. penala fiecare dintre inculpate va fi obligata la câte 300 de lei catre partea civila cu titlu de cheltuieli judiciare ( reprezentând onorariul pentru expertiza contabila) si la câte 130 de lei cheltuieli judiciare catre stat conform art. 191 alin. 2 Cod pr. penala.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
În baza art. 334 Cod pr. penala schimba încadrarea juridica data faptei prin actul de sesizare din art. 214 Cod penal în art. 246 Cod penal.
În baza art. 246 Cod penal condamna pe inculpata D.M. la 6 luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani si 6 luni stabilit conform art. 82 Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani si 6 luni stabilit conform art. 82 Cod penal.
Atrage atentia asupra dispozitiilor art. 83 Cod penal.
Atrage atentia asupra dispozitiilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 246 Cod penal condamna pe inculpata S.C., la 6 luni închisoare.
Admite în parte actiunea civila formulata de partea civila SC Mechel si obliga pe inculpate în solidar la plata sumei de 429 850 150 de lei vechi reprezentând contravaloarea a 18 409 kg de motorina.
În baza art. 193 alin.1 si 4 Cod pr. penala coroborat cu art. 191 alin. 2 Cod pr. penala obliga pe fiecare dintre inculpate la câte 300 de lei catre partea civila cu titlu de cheltuieli judiciare ( reprezentând onorariul pentru expertiza contabila).
În baza art. 191 alin. 2 Cod pr. penala obliga pe fiecare dintre inculpate la câte 130 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat.
Cu drept de apel în 10 zile de la pronuntare pentru procuror si inculpate si de la comunicare pentru partea civila.
Pronuntata în sedinta publica .
