Dacă pentru lichidator sau administrator legitimarea procesuală activă în acţiuni în anulare a actelor frauduloase încheiate de debitor rezultă expres din art. 44 al Legii nr. 64/1995, referitor la comitetul creditorilor, art. 46 alin. 2 din acelaşi act normativ prevede că judecătorul sindic poate dispune autorizarea acestuia să introducă astfel de acţiuni, dacă administratorul sau lichidatorul nu o fac.
Prin acţiunea introdusă la 24.09.1999, care a fost precizată la 8.05.2000, de către Comitetul creditorilor prin creditorul S.C. “D.E.R.” – S.R.L., în calitate de reclamant a chemat în judecată pe pârâta debitoare S.C. “F.” – S.R.L. şi pe pârâta C.N.S.L.R. Frăţia, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 11475/24.09.1998 şi a actului adiţional nr. 14756/23.12.1997, la contractul de vânzare-cumpărare nr. 662/9.06.1997, intervenit între pârâtele menţionate. Această cerere a fost înregistrată în cadrul dosarului nr. 5901/1998, având ca obiect procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995, cu privire la debitoarea S.C. “F.” – S.R.L..
Prin încheierea de şedinţă de la 26.01.2000, pronunţată în dosarul nr. 5901/ 1998, instanţa a dispus disjungerea judecării acţiunii în anulare, constituindu- se dosarul nr. 1320/2000.
Prin sentinţa nr. 6487/2000, pronunţată de judecătorul sindic în dosarul nr. 1320/2000, a fost respinsă, ca inadmisibilă, acţiunea introdusă de Comitetul creditorilor prin creditorul S.C. “D.E.R.” – S.R.L..
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a invocat excepţia inadmisibilităţii acestei acţiuni şi, în raport de dispoziţiile art. 44, art. 45 şi ale art. 46 alin. 1 din
Legea nr. 64/1995, a reţinut că o astfel de acţiune poate fi introdusă de administrator sau lichidator, iar conform art. 46 alin. 2 şi de către Comitetul creditorilor dacă a fost autorizat de judecătorul sindic.
Deşi în considerentele sentinţei se reţine că judecătorul sindic a autorizat Comitetul creditorilor să introducă o asemenea acţiune, în raport de dispoziţiile art. 128, art. 6 şi de ale art. 10 lit. e din Legea nr. 64/1995, se apreciază că acţiunea dedusă judecăţii este inadmisibilă sub aspectul introducerii, în vederea soluţionării, în cadrul procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, de către judecătorul sindic.
împotriva sentinţei nr. 6487/2000, a declarat recurs S.C. “D.E.R.”-S.R.L.. în motivarea recursului, recurenta solicită casarea sentinţei atacate în temeiul art. 304 pct. 8,9 şi 10 C. pr. civ., iar faţă de dispoziţiile art. 44 şi ale art. 45 pct. 1 lit. a, b şi c şi pct. 2 lit. d din Legea nr. 64/1995, trimiterea cauzei spre rejudecare către aceeaşi instanţă.
în dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta învederează Curţii că judecătorul sindic, prin încheierea din 8.09.1999, pronunţată în dosarul nr. 590/1998, a autorizat Comitetul creditorilor prin S.C. “D.E.R.” – S.R.L. să introducă acţiunile privind anularea actelor frauduloase încheiate de debitor.
La termenul din 8.05.2000, reclamanta recurentă şi-a precizat calitatea în care a introdus fiecare dintre aceste acţiuni. Se mai învederează că actele a căror anulare s-a solicitat sunt frauduloase, încheierea lor a condus debitoarea la situaţia încetării de plăţi, iar sentinţa atacată este netemeinică şi nelegală.
Curtea, analizând motivele de recurs în raport de dezvoltarea acestora şi faţă de dispoziţiile art. 306 alin. 3 C. pr. civ., apreciază că motivele de recurs invocate se încadrează în prevederile art. 304 pct. 7 teza a ll-a şi ale art. 304 pct. 9 C. pr. civ..
Analizând sentinţa atacată, Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
în ceea ce priveşte motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 teza a ll-a C. pr. civ., Curtea constată că sentinţa atacată cuprinde motive contradictorii, în sensul că, deşi judecătorul sindic desemnat în cauză a autorizat Comitetul creditorilor să promoveze acţiuni în anularea actelor frauduloase ale debitoarei – în temeiul art. 46 alin. 2 din Legea nr. 64/1995 – şi tot judecătorul sindic a primit introducerea unei asemenea acţiuni în cadrul dosarului nr. 5901/1998, având ca obiect declanşarea procedurii reglementate de Legea nr. 64/1995, acelaşi judecător sindic concluzionează în considerentele sentinţei atacate că este inadmisibilă această acţiune sub aspectul introducerii, în vederea soluţionării în cadrul procedurii instrumentate de el. Aşadar, sub acest aspect recursul este fondat.
Cât priveşte motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ., Curtea constată că judecătorul sindic a pronunţat o hotărâre nelegală aplicând în mod greşit dispoziţiile Legii nr. 64/1995, incidente în cauză. Astfel, s-a apreciat în mod
eronat că judecătorul sindic, prin încheierea de autorizare a Comitetului creditorilor de a introduce acţiuni în anulare a actelor frauduloase ale debitorului, nu face decât să dea calitate procesuală activă acestui comitet în acţiuni viitoare ale acestuia, promovate potrivit dispoziţiilor dreptului comun şi în faţa instanţelor dedrept comun.
într-adevăr, dacă pentru lichidator sau administrator, legitimarea procesuală activă, în acţiuni de natura celei din prezenta cauză rezultă expres din art. 44 din Legea nr. 64/1995, cât priveşte Comitetul creditorilor, art. 46 alin. 2 prevede că judecătorul sindic poate dispune autorizarea acestuia să introducă astfel de acţiuni, dacă administratorul sau lichidatorul nu o fac.
Art. 46 alin. 2 nu trebuie interpretat în mod izolat şi cu o singură trimitere către art. 128 din Legea nr. 64/1995. Trebuie avut în vedere că art. 46 alin. 2 este cuprins în secţiunea a II l-a a Legii nr. 64/1995, secţiune ce reglementează situaţia unor acte juridice ale debitorului, acte ce cad sub incidenţa procedurală a acestei legi, iar secţiunea a IIl-a face parte din Capitolul III al Legii reorganizării judiciare şi a falimentului, capitol intitulat “Procedura”. Nici nu ar fi putut fi în intenţia legiuitorului lăsarea unor asemenea acţiuni în afara procedurii instrumentate de către judecătorul sindic.
Pentru considerentele reţinute, din care rezultă că ambele motive de recurs – aşa cum Curtea le-a încadrat – sunt întemeiate, recursul va fi admis, şi în temeiul art. 312 C. pr. civ., va fi casată sentinţa atacată.
Având în vedere că instanţa a cărei hotărâre este recurată a soluţionat procesul pronunţându-se asupra excepţiei inadmisibilităţii acţiunii reclamantei, fără a intra în cercetarea fondului, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 2 C. pr. civ., urmează a trimite cauza spre rejudecare judecătorului sindic din cadrul Tribunalului Bucureşti – secţia comercială, desemnat în dosarul nr. 5901 /1998. (Judecator Decebal Taragan)
(Secţia a V-a comercială, decizia nr. 48/2001)
