Decizia civilă nr. 869/R din 15.12.2008 a Curţii de Apel Galaţi
Prin sentinţa civilă nr. 1140/22.09.2008 Tribunalul Galaţi a respins ca nefondată excepţia nulităţii de sancţionare şi a admis în parte contestaţia formulată de contestatorul J.M. în contradictoriu cu intimata S.N.T.F.C. „C.F.R. C” S.A. Bucureşti R.T.F.C. Galaţi.
A anulat decizia nr. 701/1/2850 din 11.08.2008 emisă de intimată.
A obligat pe intimată să plătească contestatorului toate drepturile salariale cuvenite pentru cele 5 zile de suspendare a contractului de muncă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin contestaţia formulată şi înregistrată sub nr. 5857/121/2008 din 3.09.2008, pe rolul Tribunalului Galaţi, contestatorul J.M. a solicitat în contradictoriu cu intimata R.T.F.C. Galaţi, anularea deciziei de sancţionare disciplinară nr. 701/1/2850/11.08.2008, plata drepturilor salariale reţinute în baza acestei decizii şi cheltuieli de judecată.
Tribunalul, pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, a reţinut următoarele:
Motivându-şi în fapt contestaţia a arătat că a fost sancţionat disciplinar, în sarcina sa reţinându-se că nu a realizat norma lunară de încasări în tren pentru lunile martie – mai 2008, aşa cum este prevăzut în actul 712/180/2008 emis de pârâtă. A precizat că, în conţinutul deciziei nu se precizează motivele pentru care au fost înlăturate apărările contestatorului. Cu privire la fondul problemei, a arătat că obligaţia de a încasa pe trenuri o anumită sumă prestabilită este imposibil de realizat material şi nelegală. Angajatorul nu a probat vinovăţia în nerealizarea normei.
În susţinerea contestaţiei, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Intimata în termen legal a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată.
A susţinut că norma de încasări a fost stabilită împreună cu sindicatul de ramură, că apărările invocate de contestator nu au putut fi luate în considerare întrucât contravin statutului disciplinar şi fişei postului.
În combaterea susţinerilor contestatorului s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Analizând şi coroborând materialul probator administrat în prezenta cauză, instanţa a reţinut următoarele:
Contestatorul J.M. în calitate de şef de tren, a fost sancţionat cu suspendarea a contractului individual de muncă pentru 5 zile în temeiul disp. Art. 264 lit. „b” din Codul muncii prin decizia nr. 701/1/2850/11.08.2008 pe motiv că în cursul lunilor martie – mai 2008 nu a realizat norma de încasări.
Referitor la apărările contestatorului, acestea au fost înlăturate de intimată, chiar dacă cu o motivare sumară, care nu a convins reclamantul, excepţia nefiind întemeiată.
Instanţa a reţinut că măsura de concediere dispusă împotriva contestatorului, este, în fond, netemeinică pentru următoarele considerente:
Răspunderea specifică relaţiei de muncă, răspunderea disciplinară intervine ori de câte ori persoana angajată încalcă, prin fapta săvârşită cu vinovăţie, obligaţia de a respecta disciplina muncii.
Răspunderea disciplinară presupune întrunirea cumulativă a următoarelor cerinţe:
-existenţa unor abateri de la obligaţiile de serviciu ale salariatului, inclusiv încălcarea normelor de comportare; obligaţia de serviciu trebuie să fie legală, posibilă.
-fapta salariatului să fie săvârşită cu vinovăţie;
-prin fapta sa salariatul să fi adus atingere ordinii necesare bunei desfăşurări a activităţii în unitate;
Persoanei vinovate de săvârşirea unei abateri disciplinare i se aplică o sancţiune, aceasta având un caracter precumpănitor moral sau material după caz, în funcţie de gravitatea abaterii săvârşite.
În prezenta cauză, intimata a reţinut în sarcina contestatorului faptul că nu a realizat norma de încasări în tren. Această obligaţie impusă în sarcina contestatorului printr-o decizie internă are un caracter vădit nelegal. Regula o constituie faptul că fiecare călător îşi cumpără bilet înainte de a se urca în tren. În situaţiile excepţionale, când un călător nu are legitimaţie, contravaloarea călătoriei se achită şefului de tren. A impune o normă de încasări, la nivelul anului 2007, este mai mult decât bizar şi nu reflectă decât incapacitatea angajatorului de a verifica modul în care salariaţii îşi respectă îndatoririle de serviciu, referitor la controlul biletelor în tren. Dacă există suspiciuni cu privire la practici nelegale ale şefilor de tren, atunci şeful ierarhic să dispună controale pentru a se depista situaţiile şi a aplica măsuri disciplinare. Soluţia stabilirii apriori a unei norme de încasări în tren este nelegală, de natură să impună salariaţilor sarcini aberante, excesive, imposibil de realizat.
În temeiul disp. art. 78 din Codul muncii, a obligat intimata să plătească contestatorului drepturile salariale de care a fost privat pe durata suspendării.
Văzând disp. art. 274 C.pr.civ., s-a constatat că reclamantul nu a efectuat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata S.N.T.F.C. „C.F.R. C.” S.A. Bucureşti R.T.F.C. Galaţi considerând-o nelegală şi netemeinică.
În mod greşit prima instanţă a apreciat că sarcina de realizare a normei de încasare este nelegală.
Din adresa nr. 77111/2751/10.06.2008 privind situaţia încasărilor personalului de drum staţia Galaţi pentru lunile martie, aprilie, mai 2008, rezultă că norma de încasare este realizată de şefii de tren în proporţie de 60% iar conductorii de tren în proporţie de 52%.
Tot din această situaţie reiese că cei care îşi realizează norma de încasare o depăşeşte în mod frecvent.
În drept a invocat disp. art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Intimata – contestatoare a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică.
Prin decizia civilă nr. 869/R din 15 Decembrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi a fost respins ca nefondat recursul formulat de intimata S.N.T.F.C. „CFR C.” SA BUCURESTI – R.T.F.C. GALATI împotriva sentinţei civile nr.1140/22.09.2008 a Tribunalului Galaţi.
Au fost avute în vedere următoarele considerente:
Răspunderea disciplinară este constituită dintr-un ansamblu de norme juridice care sancţionează abaterea disciplinară, respectiv fapta în legătură cu şi care constă într-o acţiunea sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat.
Elementul declanşator al răspunderii disciplinare îl constituie încălcarea de către angajat în mod culpabil al obligaţiilor sale de serviciu.
În speţă, Curtea apreciază că în mod corect a reţinut prima instanţă faptul că obligaţia impusă contestatoarei intimate este abuzivă.
Răspunderea disciplinară are o întreită funcţie şi anume, sancţionatorii, preventivă şi educativă.
Ori, dacă obligaţia impusă este în sine abuzivă, răspunderea disciplinară nu îşi mai poate atinge scopul.
Aplicarea unei sancţiuni disciplinare nu poate să depindă de un element aleatoriu pentru că însuşi contractul individual de muncă are un caracter oneros.
În speţă, a impune salariatului să realizeze o anumită normă de încasări prin vânzarea biletelor emise în tren este o măsură abuzivă, care poate da naştere la aplicarea de sancţiuni abuzive, culpa salariatului sancţionat fiind practic inexistentă.
În consecinţă, motivele de recurs sunt nefondate, neavând nici o relevanţă faptul că norma de încasări a fost aprobată de Consiliul de conducere şi este realizată de şefii de tren în proporţie de 60% atâta timp cât instanţa a concluzionat că măsura aprobată este abuzivă pentru salariaţi.
Faţă de toate aceste considerente se apreciază că prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică din toate punctele de vedere, sancţiunea aplicată fiind nelegală.
