SECTIA CIVILA MIXTA
MATERIE:LITIGIU DE MUNCADREPTURILE CUVENITE CADRELOR DIDACTICE PENTRUORELE PRESTATE ÎN PLUS FATA DE NORMA DIDACTICA:
ADMISIBILITATE
Textul art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997 modificata, prevede ca personalul didactic de predare si de instruire practica, cu o vechime în învatamânt de peste 25 ani, cu gradul didactic I, beneficiaza de reducerea normei didactice cu doua ore saptamânal, fara diminuarea salariului.
Interpretarea corecta a normei este în sensul de a nu se face nici o diferentiere între diferitele categorii de personal didactic, potrivit regulii ca acolo unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie sa distinga.
(Decizia civila nr.579 din 21 mai 2007)
Dosar civila nr.7374/83/2006
Prin sentinta civila nr. 165 din 12 februarie 2007 pronuntata în dos. nr. 7374/83/2006, Tribunalul Satu Mare a respins exceptia inadmisibilitatii pretentiilor reclamantului S. Î.P. S.M.invocata de I. S.J. S. M..
S-a respins ca neîntemeiata actiunea reclamantei P. V., reprezentata de S. Î. P. S. M., formulata împotriva pârâtilor: I. S. J. S. M., C. J. S. M., C.L. AL C.O.N., P. C. O. N., S. CU C. R..
Fara cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta astfel, tribunalul a retinut ca exceptia de inadmisibilitate invocata de pârâtul I. S. J. S.M. este neîntemeiata, prin motivarea adusa tinde la negarea dreptului reclamantului de acces la justitie.
Deliberând asupra fondului pricinii, instanta a constatat ca disp.art.45 din lg.nr.128/1997, personalul didactic cu o vechime de peste 25 de ani si gradul didactic I beneficiaza de recalcularea normei didactice cu doua ore în plus saptamânal fara diminuarea salariului.
În pofida practicii judiciare anterioare în materie constatam ca desi reglementarile cuprinde în art.45 nu fac diferentieri între cadrele didactice, acestea au fost statuate prin art.43 alin.1 lit.b din aceeasi lege.
Conform acestora, norma didactica pentru învatator sau educator o constituie activitatea prev.la art.42 alin.1 corespunzatoare unui post de învatator, educator spre deosebire de norma didactica prevazuta pentru profesori si maistrii instructori, care este cuantificata într-un numar de ore.
În consecinta, reducerea cu 2 ore a normei didactice a reclamantilor nu este posibila. Mai mult, o asemenea masura ar determina partajarea unei norme între mai multi învatatori, educatori.
Pe de alta parte, Ordinul MEC nr.3351/2006 prevede ca “norma didactica a unui învatator nu poate coborî sub 18 ore/saptamâna”.
Nelegalitatea ordinului nu a fost invocata de catre reclamanti pe calea actiunii de administrativ, acesta nefiind anulat de instanta sau revocat de catre autoritatea emitenta.
Împotriva acestei sentinte în termen a declarat recurs reclamantul S.Î. P. S.M., în reprezentarea reclamantei P. V.- membra de sindicat, solicitând modificarea în totalitate a hotarârii atacate, iar în fond admiterea actiunii formulate.
În motivarea recursului s-a aratat ca instanta de fond a dat o gresita interpretare dispozitiilor cuprinse în art. 43 din Legea nr. 128/1997, în sensul ca acesta trebuie coroborat cu dispozitiilor art. 45 al carui rol este tocmai acela de a înlatura diferentierile discriminatorii cu privire la salarizarea cadrelor didactice.
Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de pârâti, instanta de fond în mod gresit a admis-o, având în vedere obligatiile ce le revin acestora în administrarea actului de învatamânt conform Legilor 128/1997 si 84/1995.
Prin întâmpinarile depuse la dosar C. J. S.M. si I. S. J. S.M. au solicitat a se dispune respingerea recursului ca nefondat, invocând totodata lipsa calitatii procesuale pasive a acestora, cele doua intimate neavând atributii de salarizare a personalului din învatamânt.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate, precum si din oficiu, Curtea apreciaza ca acesta este fondat pentru urmatoarele considerente:
Textul art. 45 alin. 1 din Legea nr. 128/1997 modificata, se prevede cu claritate ca personalul didactic de predare si de instruire practica, cu o vechime în învatamânt de peste 25 de ani, cu gradul didactic I, beneficiaza de reducerea normei didactice cu doua ore saptamânal, fara diminuarea salariului. Se poate lesne observa ca singurele conditii impuse de legiuitor personalului didactic pentru a putea beneficia de reducerea normei didactice în sensul sus – aratat, consista în vechimea de peste 25 de ani si gradul didactic l. Este de sesizat totodata, ca beneficiul normei aflate în discutie vizeaza întreg ” personalul didactic de predare si de instruire practica”, iar în categoria aceasta se include, fara îndoiala si reclamanta.
În conditiile în care textul de lege ce acorda beneficiul constând în reducerea normei didactice cu doua ore saptamânal, fara diminuarea salariului, nu distinge între diferitele categorii de cadre didactice, ci este acordat, astfel cum s-a precizat mai sus, întregului personal didactic ” de predare si de instruire practica”, aplicarea si interpretarea corecta a normei respective este în sensul de a nu se face nici o diferentiere între diferitele categorii de personal didactic, cunoscut fiind adagiul ca acolo unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie sa distinga; în alte cuvinte, generalitatea formularii unui text legal conduce la generalitatea aplicarii lui, fara a se introduce distinctii pe care norma juridica respectiva nu le contine.
Nici analizarea textului de lege de care se prevaleaza partea recurenta nu este de natura a conduce la o alta concluzie, diferita de cea exprimata în precedentele alineate, astfel prin articolul 43 alin. 1 lit a si b este determinat modul în care se stabileste norma didactica de predare – învatare, stipulându-se ca aceasta reprezinta un post de educatoare( institutoare) pentru fiecare grupa de prescolari sau pentru grupe combinate, respectiv un post de învatator (institutor) pentru fiecare clasa din învatamântul primar sau pentru clase simultane din cadrul acestuia.
Modul anterior expus de stabilire a normei didactice la nivelul învatamântului prescolar si primar nu înseamna ca persoanele vizate ar fi excluse de la beneficiul recunoscut de legiuitor în textul art. 45 alin.1 din lege tuturor persoanelor ce fac parte din personalul didactic de predare si instruire practica.
Considerentele expuse în alineatele de mai sus pun în evidenta justeteapretentiilor reclamantei atât sub aspectul fondului cât sub aspectul rezolvarii aduse exceptiei privind inadmisibilitatea actiunii, invocata de recurenta la instanta de fond si reiterata de aceasta în actuala etapa procesuala.
În ceea ce priveste calitatea procesuala a pârâtelor este de mentionat faptul ca potrivit OUG 32/2001 si HG 538/2002 începând cu anul 2001 finantarea institutiilor de învatamânt preuniversitar de stat se asigura din bugetele locale ale unitatilor administrativ teritoriale pe a caror raza acestea îti desfasoara activitatea, urmând ca toate cheltuielile efectuate de la bugetul de stat, începând cu 1 ianuarie 2001, pentru finantarea acestor institutii sa se regularizeze cu bugetele locale, dupa aprobarea legii bugetului de stat.
Dupa aprobarea bugetului de stat, Consiliul Judetean prin hotarâre si cu asistenta I. S. va repartiza sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru bugetele unitatilor administrativ teritoriale si în cadrul acestora pe fiecare institutie de învatamânt preuniversitar.
Din cele mai sus retinute, rezulta ca pârâtii din prezenta cauza au – fiecare în parte – atributii în activitatea de finantare a învatamântului preuniversitar, ceea ce le confera acestora legitimare procesuala activa.
Fata de considerentele mai sus retinute, Curtea în temeiul art. 312 alin. 1 si 5 coroborat cu art. 316 si 296 Cod procedura civila a admis recursul si a schimbat în întregime hotarârea atacata în sensul admiterii actiunii si a obligat pârâtii sa calculeze drepturile salariale ale reclamantei cuvenite pentru orele prestate în plus saptamânal fata de norma didactica prevazuta de art. 45 alin. 1 din Legea nr. 128/1977, începând cu data de 16 noiembrie 2003 si sa plateasca acesteia drepturile salariale stabilite potrivit calculului anterior începând cu 16 noiembrie 2003 si pâna la pronuntare, actualizate în raport cu rata inflatiei la data platii.
