Drepturi salariale – Fond -LM Revendicare (acţiuni, bunuri, drepturi)


TRIBUNALUL ARGEŞ

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 674

Obiectul: drepturi salariale – Fond -LM

Constată că la data de 5.12.2007 , contestatorul L R M, în contradictoriu cu

intimata SC A SA Piteşti a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 516/2007

emisă de aceasta din urmă, solicitând anularea parţială a deciziei, în sensul

exonerării de plata sumei stabilite, obligarea intimatei la plata sumei de 4960 lei ,

reprezentând diferenţa dintre sporul de fidelitate stabilit contractual şi cele încasat

efectiv în perioada ianuarie 2005-octombrie 2007 , în cuantum indexat şi actualizat

la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată .

În motivare , contestatorul a arătat că începând cu 8.11.1999 a fost salariatul

societăţii intimate , că prin actul adiţional la contractul de muncă s-a inserat o clauză

de fidelitate faţă de angajator prin care s-a stabilit că nu putea părăsi societatea pe o

perioadă de 10 ani , cu obligaţia corelativă a angajatorului de a-i acorda spor de

fidelitate .În anul 2007, intimata a modificat unilateral contractul de muncă în

sensul excluderii sporului de fidelitate şi a celui de conducere , iar contestatorul a

solicitat încetarea contractului prin demisie . Prin decizia 516/2007 emisă de SC A

SA Piteşti a încetat contractul său de muncă şi a fost obligat la plata sumei de

37123 lei .

A mai arătat contestatorul că această dispoziţie din decizia contestată prin

care a fost obligat la plata sumei de mai sus este lovită de nulitate absolută pentru că

încalcă disp. art. 268 pct. , lit. d,e,f din Legea 53/2003 , fiind evident că nu are culpă

în desfacerea contractului de muncă , intimata fiind aceea care a încălcat prevederile

actului adiţional ,în sensul eliminării sporului de fidelitate.

Prin întâmpinarea formulată la data de 6.02.2008 intimata a solicitat

respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că potrivit art. 6 pct. 6.1 şi art. 5 pct.

5.1 din contractul individual de muncă , nerespectarea termenului de 10 ani

conduce la restituirea sporului de fidelitate acordat şi a cheltuielilor de şcolarizare ,

iar motivarea contestatorului în sensul că angajatorul nu şi-a respectat obligaţia de

plată a sporului de fidelitate este neîntemeiată pentru că la data demisiei sporul îi

fusese achitat .

La aceeaşi dată, intimata a formulat cerere reconvenţională prin care a

solicitat obligarea contestatorului la plata sumei de 37123 lei, reprezentând

contravaloarea sporului de fidelitate şi a cheltuielilor de şcolarizare, arătând că

acesta le datorează potrivit disp. art. 5.1 din actul adiţional la contractul individual

de muncă pentru nerespectarea termenului prevăzut de art. 3.1 din acesta .

La data de 5.03.2008, contestatorul şi-a precizat obiectul contestaţiei ,

arătând că pretenţiile băneşti băneşti solicitate la punctul al doilea al acţiunii

reprezintă, de fapt , sporul de conducere aferent perioadei 1.01.2005-30.10.2007 şi

nu sporul de fidelitate cum din eroare s-a dactilografiat în cuprinsul cererii de

chemare în judecată.

La aceeaşi dată, contestatorul a formulat întâmpinare la cererea

reconvenţională , prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acesteia , excepţia

lipsei de interes şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru sumele de bani

solicitate pe o perioadă mai mare de trei ani de la introducerea cererii

reconvenţionale. Pe fond, contestatorul a arătat că cererea intimatei este

neîntemeiată pentru că el nu are nicio culpă în desfacerea contractului de muncă,

ci SC A SA , care nu şi-a mai îndeplinit obligaţia de a achita sporul de fidelitate.

Prin încheierea din data de 5.03.2008 , tribunalul a respins excepţia nulităţii

absolute a art. 2 din Decizia 516/2007 , a unit cu fondul excepţia lipsei de interes

în formularea cererii reconvenţionale şi a apreciat că inadmisibilitatea cererii

reconvenţionale reprezintă, de fapt o apărare de fond, iar nu o veritabilă excepţie .

La data de 25.05.2008 , contestatorul şi-a precizat obiectul capătului al doilea

al acţiunii , solicitând obligarea intimatei la plata sumei de 4170, 54 lei cu titlu de

spor de conducere neacordat, aferent perioadei ianuarie 2005-octombrie 2007.

La 16.07.2008 , intimata a precizat câtimea obiectului pretenţiilor solicitate

prin cererea reconvenţională , respectiv:36872 lei, din care: spor de fidelitate -24207

lei şi 12665 lei , cheltuieli de şcolarizare .

În cauză s-au administrat proba cu acte , cu interogatoriu şi cu expertiză

contabilă, având ca obiectiv calculul sporului de conducere care nu a fost achitat

contestatorului în perioada indicată în acţiune.

Analizând probatoriul cauzei, instanţa reţine următoarele:

Prin actul adiţional la contractul individual de muncă nr.161410/8.11.1999,

art. 2.1 s-a instituit obligaţia contestatorului L R M de a nu părăsi unitatea intimată

SC A SA pe durata de 10 ani, corelativ cu obligaţia acesteia de a-i plăti spor de

fidelitate , în cuantum de 447700 lei/lună. Prin art. 6.1 din actul adiţional s-a stabilit

că nerespectarea obligaţiilor prevăzute în acesta din partea salariatului atrage

rezilierea actului adiţional cu plata cheltuielilor făcute de societate , respectiv a celor

de şcolarizare şi de instruire , prevăzute la at. 5.1 din acelaşi act adiţional , precum

şi restituirea sporului de fidelitate , actualizate cu indicele de inflaţie sau cu nivelul

dobânzilor bancare aferente acestora şi indexărilor cuvenite.

La data de 28.09.2007, contestatorul a solicitat încetarea contractului de

muncă potrivit art. 55 lit. b Codul muncii , începând cu data de 27.10.2007 , cu

menţiunea ca , în cazul în care societatea intimată nu este de acord cu această formă

de încetare a contractului să se considere că a demisionat .

La data de 30.10.2007, prin Decizia nr. 516 , SC A Piteşti a dispus încetarea

contractului de muncă al contestatorului potrivit art. 79 al.7 din Codul Muncii şi a

stabilit că acesta îi datorează suma de 37123 lei , conform actului adiţional ,

respectiv sporul de fidelitate şi cheltuielile de şcolarizare

La fila 30 din dosar se află depus de către intimată un act adiţional la

contractul de muncă al contestatorului care nu poartă dată , număr, semnăturile

părţilor şi prin care se prevede că începând cu data de 1.08.2007 încetează plata

sporului de fidelitate , iar cuantumul sporului de conducere se modifică la 300 lei

Aşa cum rezultă din cuprinsul actului şi având în vedere şi răspunsurile la

interogatoriu ale părţilor intimata nu i-a mai achitat contestatorului sporul de

fidelitate , începând cu data de 1.08.2007 , deci anterior depunerii cererii

contestatorului de încetare a contractului de muncă .Actul adiţional nu este semnat

de contestator , astfel că modificarea a avut caracter unilateral , neputând produce

efecte juridice pentru că încalcă disp. art.41 din Codul muncii.Astfel, intimata nu

şi-a mai îndeplinit obligaţia asumată prin actul adiţional la contractul de muncă

încheiat la 8.11.1999 anterior neîndeplinirii de către contestator a obligaţiei de

fidelitate faţă de unitate .

Potrivit art.270 Codul Muncii , salariaţii răspund patrimonial în temeiul

normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale

produse angajatorului din vina şi în legătură cu lor.

Contractul individual de muncă este sinalagmatic , iar caracteristica unor

astfel de convenţii o constituie reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor,

respectiv împrejurarea că fiecare dintre obligaţiile reciproce este cauza juridică a

celeilalte , ceea ce implică simultaneitatea de a acestor obligaţii .

Sancţiunea faptului că una dintre părţi nu şi-a îndeplinit obligaţia contractuală o

constituie faptul că cealaltă obţine , fără intervenţia instanţei judecătoreşti o

suspendare a executării propriilor obligaţii până la momentul la care cealaltă parte

îşi îndeplineşte îndatorirea corelativă. Cum obligaţiile contestatorului şi intimatei îşi

au temeiul în acelaşi contract , respectiv , în actul adiţional la contractul individual

de muncă însuşit de contestator şi emis în anul 1999, neexecutarea de către

intimată a îndatoririi sale nu se datorează culpei contestatorului , iar părţile nu au

convenit un termen de executare a uneia din obligaţiile reciproce , intimata nu poate

pretinde obligarea acestuia la restituirea sporului de fidelitate .

În consecinţă, dispoziţia înscrisă în decizia de încetare a contractului de muncă

nr.516/30.10.2007 cu privire la restituirea sporului de fidelitate şi a cheltuielilor de

şcolarizare este nelegală , atrăgând anularea parţială a acestui act.

În privinţa sporului de conducere, instanţa apreciază că pretenţiile

contestatorului sunt întemeiate pentru următoarele motive:

Prin art. 107 din CCM la nivelul SC A SA (f.46 din dosar ) s-a stabilit că

personalului care îndeplineşte funcţii de conducere( director general, directori

executivi, şefi compartimente , şefi centre profit) i se acordă spor de conducere de

maxim 40 % din salariul de bază. Din concluziile raportului de expertiză contabilă

efectuat în cauză a rezultat că expertul a avut în vedere la calculul sporului de

conducere pe perioada ianuarie 2005-octombrie 2007 dispoziţiile acestui articol,

stabilind că suma care i se cuvine contestatorului cu acest titlu şi care nu a fost

achitată de unitate este de 4170, 54 lei . Intimata şi-a însuşit concluziile acestui

raport, mai puţin în ceea ce priveşte calculul pe lunile august şi septembrie 2007 ,

motivând că pentru acea perioadă se cuvenea contestatorului sporul înscris în actul

adiţional de 300 lei /lunar , însă acesta nu a fost însuşit de contestator astfel că ,

aşa cum am arătat mai sus nu îşi putea produce efectele , iar expertul a stabilit

corect sporul de conducere în raport de dispoziţiile contractului colectiv de muncă.

În consecinţă , intimata se cuvine a fi obligată la plata sumei de 4170, 54 lei , spor

de conducere către contestator.

În ceea ce priveşte pretenţiile solicitate prin cererea reconvenţională , instanţa

apreciază că acestea au fost solicitate în termenul legal de prescripţie , având în

vedere disp. art. 7 din Decretul 167/1958 întrucât dreptul la acţiune s-a născut la

momentul la care contestatorul nu şi-a mai îndeplinit obligaţia de fidelitate.În ceea

ce priveşte interesul în soluţionarea cererii reconvenţionale , tribunalul apreciază că

acesta există în condiţiile în care prin acţiunea principală s-a solicitat anularea chiar

a dispoziţiei din decizia de încetare a contractului de muncă privind obligarea

contestatorului la restituirea sporului de fidelitate însă cererea este neîntemeiată

pentru aceleeaşi motive expuse cu ocazia soluţionării capătului de cerere privind

anularea parţială a deciziei nr. 516/2007 emisă de SC A SA.

Pentru motivele expuse , tribunalul , în baza art.269, 284 Codul Muncii şi a art.

161 al. 4 Codul Muncii va admite contestaţia precizată , va anula parţial Decizia nr.

516/2007 emisă de SC A SA , în sensul înlăturării art.2 ; va obliga pe intimată la

plata sumei de4170, 54 lei , drepturi salariale reprezentând spor de conducere

pentru perioada ianuarie 2005-octombrie 2007 , în sumă actualizată cu indicele de

inflaţie la data plăţii efective.

În baza art. 270 Codul muncii , tribunalul va respinge cererea reconvenţională.

În baza art. 274 Cod pr. civ. , tribunalul va obliga pe intimată la 1101,70 lei,

cheltuieli de judecată.

DISPUNE

Admite contestaţia precizată formulată de contestator L R M, în

contradictoriu cu intimata SC A SA.

Anulează parţial decizia nr. 516/30.10.2007 emisă de intimată în sensul

înlăturării art. 2.

Obligă pe intimată să plătească contestatorului suma de 4170,54 lei drepturi

salariale reprezentând spor de conducere pentru perioada ianuarie 2005-octombrie

2007, în sumă actualizată în raport de indicele de inflaţie la data plăţii efective.

Respinge cererea reconvenţională.

Obligă pe intimată să plătească contestatorului suma de 1101,70 lei cheltuieli

de judecată.

Definitivă şi de drept.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă

publică azi 18 iulie 2008 la Tribunalul Argeş-Secţia Civilă, complet specializat de

litigii de muncă şi asigurări sociale.