Legislaţie relevantă: Legea 10/2001, art.25 al.7 din H.G. 250/ 3 aprilie 2007
Folosirea noţiunii de ABROGARE în cadrul dispoziţiei emise în baza legii 10/2001 este improprie, în realitate, fiind vorba despre REVOCAREA dispoziţiei anterior emise.
Decizia sau dispoziţia de aprobare a restituirii în natură a imobilului constituie un act administrativ de autoritate ( putere) şi el se supune regulilor generale în materie, cu excepţia cazurilor în care legiuitorul a prevăzut norme speciale derogatorii.
Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, minori şi familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale, dec civ. 72 din 30 iunie 2010
Judecător Anamaria Monica Busuioc
Prin sent.1720 din 2 dec. 2009 a Tribunalului Bacau, s-a admis contestatia formulată de contestatorii T. M. – moştenitor după T. M., T. E. – moştenitor după T. M. , T. A.- moştenitor după T. M., T. L. – moştenitor după T. M.- în contradictoriu cu intimatul P.M. BACĂU.
S-a anulat Dispoziţia nr. 1420/ 02.03.2009 emisă de Primarul Municipiului Bacău.
S-a dispus disjungerea cerererii având ca obiect acordare de despăgubiri şi acordă termen la 17.02.2010.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta a retinut ca:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 17.03.2009, sub nr. 1701/110, contestatorul T.M. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Primarul municipiul Bacău, anularea Dispoziţiei nr.1420/2009 şi acordarea de despăgubiri stabilite conform valorii de piaţă a bunurilor imobile pentru suprafaţa de 320,76 mp şi casa demolată, situată pe teren, precum şi pentru o altă clădire situată în aceeaşi curte, cu ieşire în str. Dobrogei nr. 71 şi str. Mihai Viteazul nr. 2 şi 11, mun. Bacău.
În motivare, s-a arătat că prin notificarea transmisă prin Bej Chiticeanu Florin Primăriei Bacău, contestatorul a solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilele descrise mai sus, notificare soluţionată prin Dispoziţia nr.1669/03.07.2002. Prin emiterea dispoziţiei contestate, în mod greşit primarul nu a avut în vedere că autorul său, T. M., nu era proprietar exclusiv al imobilelor revendicate, precum şi faptul că a renunţat la doar după defunctul T. M.i, nu şi după T. M, soţia defunctului, care deţinea o cotă de ? din imobile în nume propriu. Se mai arată că dispoziţia contestată este nelegală, deoarece dispoziţia iniţială nu poate fi anulată decât de către o instanţă de judecată, şi nu printr-un act administrativ.
În drept, au fost invocate disp. art. 26 din Legea nr. 10/2001.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanţa a reţinut următoarele:
Prin notificarea înregistrată sub nr. 4/2001 la BEJ Chiticeanu Florin,înaintată Primăriei Bacău, contestatorul T.M. a solicitat retrocedarea sau acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafaţă de 320,76, precum şi pentru două construcţii, demolate în prezent ce erau edificate pe terenul respectiv, cu ieşire la str. Dobrogei nr. 71, mun. Bacău.
Notificarea a fost soluţionată prin Dispoziţia nr. 1669/2002 emisă de primarul Mun. Bacău, în sensul că s-a respins cererea de restituire în natură, terenul fiind ocupat cu blocuri de locuinţe, s-au oferit despăgubiri în cuantum de 2.400.000.000 lei (vechi).
Prin dispoziţia contestată în cauză a fost abrogată Dispoziţia nr. 1669/2002, iar notificarea a fost respinsă, pentru lipsa calităţii de persoană îndreptăţită a contestatorului, care este renunţător cu privire la moştenirea defunctului T. Is. M.
Instanţa a reţinut că, potrivit art. 1, al. 6 din Leghea nr. 554/2004, autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanţei anularea acestuia, în situaţia în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice. Din interpretarea per a contrario a acestui text de lege rezultă că autoritatea publică îşi poate revoca actul administrativ emis nelegal doar daca acesta nu a intrat în circuitul civil şi nu a produs efecte juridice, ceea ce nu este cazul în speţă. Astfel, odată cu comunicarea dispoziţiei iniţiale către contestator şi înaintarea ei către Prefectură, conform procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001, astfel cum era în vigoare la acea dată, aceasta a intrat în circuitul civil, astfel încât anularea ei nu se mai poate realiza decât pe cale judiciară, evident cu respectarea termenului de 1 an de la emitere, prevăzut de lege.
Împrejurarea că Secretariatul Comisiei pentru stabilirea despăgubirilor a restituit întreaga documentaţie Primăriei Bacău pentru a reanaliza notificarea nu poate legitima pârâtul să revină asupra propriei dispoziţii cu încălcarea legii.
Faţă de cele expuse mai sus, instanţa a admis contestaţia şi a anulat Dispoziţia nr. 1420/ 02.03.2009 emisă de Primarul Municipiului Bacău.
Cererea având ca obiect acordarea de despăgubiri conform valorii de piaţă a imobilelor în litigiu a fost disjunsă, iar la termenul acordat a fost pusă în discuţie suspendarea judecăţii ei conform art. 244, pct. 1 c.p.c., având în vedere că depinde de soluţionarea irevocabilă a primului capăt de cerere.
Impotriva sentintei s-a formulat apel de catre Primarul Mun. Bacau, care, in esentă a criticat hotararea primei instante pentru urmatoarele motive:
-Textul legal invocat art. 1 alin.6 din legea 554/2004 face referire la institutia revocarii actelor administrative si nu la cea a abrogarii . Din interpretarea per a contrario a textului invocat, cat timp abrogarea nu este interzisa de lege, se creeeaza prezumtia ca este permisa.
-Instanta a apreciat gresit ca restituirea intregii documentatii de catre Comisia Centrala pe motiv ca unui renuntator nu i se pot acorda drepturi , nu ar da legitimitate Primarului sa-si reanalizeze actele administrative.
-La emiterea deciziei 1669/2002 nu s-a avut in vedere si certificatul de mostenitor dupa T. Is. M. intrucât nu fusese depus la dosar.
-Instanta trebuia sa solutioneze contestatia in conformitate cu cererea de chemare in judecata si sa solutioneze pe fond cererea.
Apelul este fondat urmand a fi admis pentru cele ce succed:
1. In ce priveşte primul motiv de apel, instanţa constată că, deşi, în art. 2 din dispoziţia contestată se face vorbire despre “abrogare”, termenul este impropriu folosit, termenul corect fiind de REVOCARE; aceasta întrucât abrogarea intervine în cazul actelor normative, fiind un eveniment legislativ, potrivit art. 58 din legea 24/2000, republicată. Or, în speţă nu suntem în prezenţa unui act normativ.
2.Decizia sau dispoziţia de aprobare a restituirii în natură a imobilului constituie un act administrativ de autoritate ( putere) . Faptul că Legea 10/2001 dă în competenţa instanţei civile soluţionarea contestaţiilor îndreptate împotriva dispoziţiei primarului nu schimbă natura juridică a actului emis( act de putere).
Fiind un act administrativ, el se supune regulilor generale în materie, cu excepţia cazurilor în care legiuitorul a prevăzut norme speciale derogatorii. Astfel, această dispoziţie poate fi revocată de organul care a emis-o, dacă se constată că actul este ilegal sau nu mai este oportun.
Fiind un act de putere care are efecte pe planul raporturilor juridice de drept civil, revocarea nu va putea fi făcută însă oricând, ci doar până la intrarea acestui act în circuitul civil.
În acest context se pune problema dacă dispoziţia 1669/3 iulie 2002 a intrat în circuitul civil până la emiterea dispoziţiei 1420/2 martie 2009.
Instanţa apreciază că nu a fost îndeplinită această condiţie.
Conform definiţiei, prin „ circuit civil ” se înţelege acea „ parte componentă a circuitului juridic, ce cuprinde totalitatea faptelor şi actelor juridice care dau naştere, modifică sau sting raporturi de drept civil ”.
În speţă, nu a existat, până la 2 martie 2009 vreun fapt sau act care să ducă la naşterea, modificarea sau stingerea raportului juridic ( de altfel, dispoziţia nici nu cuprindea menţiuni de asemenea natură ).
De altfel, textul din normele metodologice de aplicare a Lg.10/2001 ( H.G. 250/ 3 aprilie 2007) din art.25 al.7, este edificator: „ După efectuarea formalităţilor de publicitate imobiliară de către noul proprietar, dispoziţia de aprobare a restituirii în natură nu mai poate fi revocată de unitatea care a depus-o”.
Per a contrario, înainte de efectuarea formalităţilor de publicitate imobiliară dispoziţia poate fi revocată.
Că intrarea în circuitul civil se face prin asemenea acte (publicitate imobiliară, vânzare-cumpărare etc.) rezultă şi dintr-o dispoziţie asemănătoare prevăzută de legiuitor în art.27 al.2 ind.2 din lg.18/1991 republicată, cu modificările ulterioare .
„ În cazurile în care s-au emis titluri de proprietate în mod abuziv altor persoane decât foştii proprietari, iar aceştia deţineau la acel moment adeverinţe de proprietate şi aveau posesia terenului, comisiile de fond funciar vor revoca titlurile emise cu încălcarea legii, dacă acestea nu au intrat în circuitul civil.
Dacă respectivele titluri de proprietate au intrat în circuitul civil prin acte de vânzare-cumpărare sau în alt mod, fostul proprietar se va adresa justiţiei pentru constatarea nulităţii absolute a titlului respectiv potrivit prevederilor art. III din Legea nr.169/1997 pentru modificarea şi completarea fondului funciar nr.18/1991”.
Deci, este evident că legiuitorul a dat noţiunii de „ circuit civil” un înţeles precis (referirea la actul de vânzare-cumpărare nefiind întâmplătoare ci una „etalon”), determinat de acte modificatoare de raporturi juridice.
Simplul fapt că dispoziţia a fost comunicată contestatorului şi înaintată către Prefectură, nu echivalează cu intrarea în circuitul civil.
Pentru aceste considerente, autoritatea emitentă apreciind oportună anularea dispoziţiei 1669/3 iulie 2002, înainte ca aceasta să intre în circuitul civil, a emis în mod legal dispoziţia 1420/2 martie 2009 .
În raport de aceste considerente, este necesară admiterea apelului, desfiinţarea, în parte a sentinţei apelate, cu consecinţa trimiterii spre rejudecare (doar in limitele desfiinţării) urmând ca instanţa să se pronunţe pe fondul contestaţiei. (evident, în afară de cazul în care se invocă alte eventuale excepţii).
