Revine spre competentă soluţionare în primă instanţă judecătoriei, acţiunea având ca obiect anularea unei hotărâri de consiliu local ce vizează un schimb de proprietate.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de administrativ,
decizia nr. 332 din 26 aprilie 2006
Prin sentinţa civilă nr. 101 din 14 februarie 2006 pronunţată în dosarul nr. 9063/CA/2005 Tribunalul Timiş a respins acţiunea reclamantului E.V. pentru anularea hotărârii nr. 9/3.07.1995 emisă de pârâtul Consiliul Local C. şi revenirea la situaţia anterioară în C.F. nr. 1286 cu nr. top 417/1/1/1/1/2 S., în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Român şi reînscrierea dreptului de proprietate dobândit de reclamant prin schimb cu cheltuieli de judecată.
În cauză a declarat recurs reclamantul şi prin decizia civilă nr. 332 din 26 aprilie 2006 pronunţată în dosar nr. 1817/CA/2006, Curtea de Apel Timişoara a admis cererea, a casat sentinţa conform art. 304 pct. 3 şi art. 312 alin. 5 C. pr. civ. şi a trimis dosarul spre competentă soluţionare în primă instanţă Judecătoriei Lugoj, cu motivarea că, prin acţiune, reclamantul a solicitat anularea hotărârii nr. 9/1995 emisă de pârâtul Consiliul Local C., revenirea la situaţia anterioară în C.F. nr. 1286 nr. top 417/1/1/1/1/2 S., în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Român şi reînscrierea dreptului său de proprietate dobândit prin schimb.
Prin hotărârea atacată pârâtul şi-a abrogat hotărârea nr. 10/1993 prin care a aprobat schimbul de teren solicitat de reclamant cu privire la terenul aflat în litigiu, rezultând din preambulul hotărârii că schimbul a fost aprobat de pârât urmare la cererea reclamantului cu nr. 390/1993, acesta predând în schimb un teren, proprietatea sa, situat în localitatea B.
Deci, prin hotărârea nr. 9/1995 atacată în cauză, pârâtul Consiliul Local C. a denunţat unilateral contractul de schimb de proprietate cu privire la un teren situat în comuna C., încheiat cu reclamantul în temeiul hotărârii nr. 10/1993, astfel că actul atacat priveşte un raport juridic de drept civil şi nu unul de drept administrativ, părţile neaflându-se într-un raport de subordonare specific acestei ramuri de drept, indiferent de forma în care pârâtul şi-a manifestat voinţa de denunţare a contractului
De altfel, potrivit Legii nr. 215/2001 republicată, manifestarea de voinţă a autorităţilor publice locale, respectiv a consiliilor locale se concretizează numai prin hotărâri luate în urma votului, însă aceasta nu înseamnă că toate aceste hotărâri se emit în baza unui raport de drept administrativ, deci nu toate privesc măsuri de autoritate publică, aşa cum este şi cazul hotărârii nr. 9/1995 prin care pârâtul a înţeles să revină asupra unui schimb de proprietate realizat cu reclamantul.
Pentru ca un act emis de o autoritate publică să constituie unul de drept administrativ este necesar ca scopul său să fie executarea sau organizarea executării legii, raportul juridic generat de acesta trebuie să fie de natură administrativă sau publică şi actul să fie eliberat cu putere publică.
Actul dedus judecăţii în această cauză nu îndeplineşte cerinţele susmenţionate pentru că nu s-a emis în vederea executării unei legi, iar raportul juridic pe care l-a născut este de drept civil, în care pârâtul nu acţionează cu putere publică.
Raportat la aceste considerente, acţiunea nu s-a circumscris prevederilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care s-a admis recursul reclamantului, s-a casat sentinţa pronunţată cu încălcarea acestei dispoziţii legale şi s-a trimis dosarul spre competentă soluţionare instanţei civile, cu competenţă generală, şi anume Judecătoriei Lugoj, conform, art. 1 alin.1 C. pr. civ.
