Judecătoria DOROHOI Sentinţă penală nr. 22 din data de 02.02.2015
Dosar nr. –/222/2013 art. 228 alin. (1) NCP
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA DOROHOI JUDEȚUL BOTOȘANI
Sentința penală nr.–
Ședința publică din —
Președinte – —
Ministerul Public este reprezentat de:
Procuror – —
din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dorohoi
Grefier – —
La ordine judecarea cauzei penale privind pe inculpatul R I, fiu lui –, născut la data de –, în —, cu domiciliul în mun. –, fără forme legale în –, studii –, căsătorit, pensionar, fără antecedente penale, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt, faptă prevăzută și pedepsită de art. 228 alin. (1) NCP.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat din oficiu –pentru inculpat și martorul –, lipsă fiind inculpatul și partea vătămată –.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că în prezenta cauză a fost acordat termen pentru citarea și pentru executarea mandatului de aducere emis pe numele martorului –.
S-a identificat martorul prezent, după care s-a audiat sub prestare de jurământ, declarația acestuia fiind consemnată în procesul verbal aparte atașat la dosar.
Avocat — solicită a se face adresă Comisiei locale — pentru a confirma sau infirma că s-a făcut o verificare în teren, măsurători, să arate dacă s-a întocmit o schiță cu dimensiunile loturilor după efectuarea măsurătorilor în teren și să comunice respectiva schiță în cazul în care a fost întocmită.
Instanța aduce la cunoștință reprezentantului inculpatului că din actele dosarului rezultă că reprezentanții Comisiei locale — s-au deplasat în teren după data la care partea civilă a formulat plângerea penală iar inculpatul nu a contestat dreptul de proprietate al părții civile cu privire la terenul de pe care a recoltat porumb, prin urmare respinge cererea formulată privind solicitarea de relații de la această comisie.
Avocat — arată că nu mai are alte probe de administrat.
Constatând că nu sunt alte probe de administrat, în baza art. 387 alin. (2) NCPP, instanța declară cercetarea judecătorească terminată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că inculpatul a săvârșit o infracțiune în formă simplă, nefiindu-i aplicabil acestuia nici un element circumstanțial agravant prevăzut de art. 229 NCP, forma de vinovăție care poate fi reținută în sarcina inculpatului așa cum rezultă din probele administrate în dosar este cel mult intenția indirectă. În ce privește modalitatea de săvârșire a faptei arată că fapta săvârșită de către inculpat se aseamănă cu una de natură civilă fiind vorba de o neînțelegere la delimitarea dintre cele două suprafețe și de cel mult o asumare a inculpatului având în vedere că a fost avertizat în momentul când a să recolteze porumbul de pe suprafața de teren a părții vătămate. Mai arată că, având în vedere practica judiciară a parchetelor și instanțelor judecătorești când infracțiuni mult mai grave au fost sancționate cu sancțiuni cu caracter administrativ, ținând cont și de persoana inculpatului, care are totuși o vârstă înaintată și până în prezent nu a comis nici o faptă de natură penală, deci a dat dovadă de o bună comportare în societate până în prezent și ar trebui să beneficieze totuși de clemența statului, nu este corect ca o pentru infracțiune cu un prejudiciu modic inculpatul să fie condamnat, chiar și cu amânarea pedepsei sau cu suspendare, prin urmare consideră că ar trebui aplicată fie o sancțiune cu caracter administrativ în virtutea Codului penal anterior fie o renunțare la aplicarea pedepsei conform Noului Cod penal, precum și obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare.
Avocat –, având cuvântul pentru inculpat, arată că achiesează la concluziile reprezentantului Ministerului Public, precizând că din tot probatoriul administrat în cauză rezultă că fapta săvârșită de inculpat are o gravitate redusă prin urmările produse, respectiv prejudiciul modic, consideră că trebuie ținut cont de persoana inculpatului care până la vârsta destul de înaintată pe care o are nu a avut nici un fel de abateri, este o persoană cu o conduită demnă, cu familie și acest incident ivit între părți nu trebuie să-i știrbească din demnitate. Mai arată că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 80 din Noul Cod penal, prin urmare solicită la renunțarea la aplicarea pedepsei cu aplicarea prevederilor art. 81 din Noul Cod penal care nu influențează asupra laturii civile, instanța urmând să dispună obligarea inculpatului la plata despăgubirilor în limita în care acestea au fost dovedite. Depune la dosar referat pentru plata onorariului din fondurile Ministerului Justiției.
JUDECATA
Asupra acțiunii penale de față constată următoarele:
Prin plângerea penală formulată la data de –, partea civilă – a sesizat organele de poliție din Cadrul Postului de poliție a comunei –, jud. — cu privire la faptul că numitul — i-a sustras cultura de porumb de pe o suprafață de aproximativ 20 ari teren.
În urma cercetărilor efectuate în cauză, s-a stabilit că — a dat spre administrare terenul care se învecinează cu partea civilă numitului — iar prin referatul de terminare a urmăririi penale întocmit la data de –, Postul de Poliție al comunei — a propus neînceperea urmăririi penale față de — și punerea în mișcare a acțiunii penale față de — pentru săvârșirea infracțiunii de furt prevăzută de art. 208 alin. 1 Cod penal.
Prin rezoluția din — dată în dosarul nr. –/P/2012, Parchetul de pe lângă Judecătoria Dorohoi a dispus neînceperea urmăririi penale față de — în temeiul art. 10 lit. c,d Cod procedură penală.
Împotriva acestei soluții, partea civilă a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, plângere care a fost respinsă ca nefondată prin ordonanța nr. — din — cu motivarea că sub aspect subiectiv, fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt, deoarece inculpatul a recoltat porumbul din eroare.
Prin sentința penală nr. — din — a Judecătoriei Dorohoi pronunțată în dosarul nr. –/22272013, s-a admis plângerea formulată de către partea civilă — în temeiul art. 278 Cod procedură penală, s-a desființat punctul 2 din rezoluția din — a Parchetul de pe lângă Judecătoria Dorohoi dată în dosarul nr. –/P/2012 și s-a trimis cauza procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale față de — sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt.
Prin ordonanța din — dată în dosarul nr. –/P/2012, Parchetul de pe lângă Judecătoria Dorohoi, în temeiul art. 11 pct. 1 lit. b raportat la art. 10 lit. b1 Cod procedură penală și art. 181, art. 90 și art. 91 Cod penal, a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului — pentru săvârșirea infracțiunii de furt prevăzută și pedepsită de art. 208 alin.1 Cod penal și aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ în sumă de 300 lei.
Prin ordonanța nr. — din –, plângerea părții civile formulate împotriva ordonanței din — a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva ordonanței din — dată în dosarul nr. –/P/2012 și a ordonanței nr. — din — partea civilă — a formulat plângere înregistrată în termenul prevăzut de art. 2781 Cod procedură penală, înregistrată pe rolul acestei instanțe cu nr. –/222/2013 din –.
Prin încheierea din –, Judecătoria Dorohoi a admis plângerea formulată de –, a infirmat ordonanța din — și ordonanța nr. — din — date în dosarul nr. –/P/2012 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Dorohoi, în baza art. 2781 alin. 8 Cod procedură a reținut cauza pentru judecată în complet legal constituit iar în baza art. 9 alin. 2 Cod procedură penală a pus în mișcare acțiunea penală față de — pentru săvârșirea infracțiunii de furt prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1 Cod penal, faptă constând în aceea că în data de –, deși a fost avertizat de către martora –, a recoltat și sustras cultura de porumb de pe o suprafață de 0,08 ha teren care aparține părții vătămate –.
La termenul din –, partea vătămată — s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 410 lei daune materiale (din care suma de 360 lei reprezentând contravaloarea cantității de 300 kg boabe porumb pe care ar fi obținut-o de pe suprafața de 8 ari teren și suma de 50 lei reprezentând contravaloarea unei căruțe de coceni) și suma de 1.000 lei daune morale pentru suferințele psihice provocate de către inculpat prin fapta sa.
La data de — s-a dat citire actului de sesizare al instanței și s-a dispus audierea în cauză a martorilor — audiați în cursul urmăririi penale.
La termenul din –, instanța a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care este cercetat inculpatul, respectiv din infracțiunea de furt prevăzută de art. 208 alin. 1 Cod penal de la 1968, în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 228 alin. 1 din Noul cod penal.
Față de probele administrate în cursul urmăririi penale și a judecății instanța reține următoarea situație de fapt:
În anul 2012 partea civilă a reclamat faptul că data de inculpatul i-a recoltat și sustras porumbul de pe o suprafață de 8 ari teren situată pe raza comunei–, jud. B–.
Prin declarația pe care a dat-o la Postul de Poliție al comunei — în data de –, inculpatul a arătat că terenul care se învecinează cu cel al părții civile și pe care l-a lucrat în anul 2012, provine de la soacra sa — și s-a înțeles cu aceasta în toamna anului 2011 să cultive suprafața respectivă de teren. Susține că în primăvara anului 2012 a însămânțat porumb furajer până în zona în care partea civilă a însămânțat cartofi și a considerat că în zona respectivă este hotarul dintre proprietăți. A arătat că pe parcursul anului 2012 a pășit și erbicidat cultura de porumb fără ca — sau alte persoane să îl avertizeze că nu este terenul său, în data de — a mers la teren și a observat că — a recoltat cartofii prin urmare dânsul a recoltat toată suprafața de porumb pe care știa că a însămânțat-o. Mai arată că a fost avertizat de către — că terenul de pe care cultiva porumb era a părții civile însă știind că el a cultivat terenul respectiv i-a spus acesteia că terenul îi aparține și porumbul este al său, că ulterior, după efectuarea cercetărilor de către poliție s-a constatat că terenul de pe care a recoltat porumb este al părții civile, a recunoscut că a făcut o greșeală și a încercat de două ori să se înțeleagă cu partea civilă însă nu a reușit deoarece aceasta i-a cerut cantitatea de 300 kg boabe porumb boabe pentru mâncare, cerere cu care nu a fost de acord deoarece de pe suprafața de 8 ari teren nu putea să recolteze cantitatea respectivă.
Martora — care locuiește în apropierea terenului părții civile, arată prin declarațiile date în cauză, că inculpatul a cultivat porumb furajer iar partea civilă a cultivat pe partea ei teren porumb pentru consum și nu se putea face confuzie între cele două tipuri de porumb. Arată martora că în primăvara anului 2012 partea civilă a cultivat mai întâi cartofi iar pe partea care se învecina cu terenul lucrat de inculpat a cultivat porumb și s-a înțeles cu dânsa să îi recolteze porumbul respectiv urmând ca în schimbul lucrării să primească cocenii. Susține că l-a văzut pe inculpat și fiul acestuia când recoltau porumbul părții civile, i-a avertizat pe aceștia că nu este terenul lor însă inculpatul nu a spus nimic.
În raport de probele administrate, se poate reține cel mult că inculpatul a fost în eroare cu privire la terenul părții civile în momentul în care a început recoltarea însă acesta a continuat să recolteze porumbul și l-a transportat la locuința lui și după ce a fost avertizat de către martora — că terenul respectiv nu îi aparține. De asemenea susținerea acestuia că a cultivat porumb până în zona în care partea civilă a cultivat cartofi nu este adevărată, deoarece din probe a rezultat că partea civilă a cultivat porumb până la linia de hotar cu terenul inculpatului.
Potrivit art. 5 alin. 1 din Legea 286/2009 (Noul cod penal), în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Potrivit art. 181 Cod penal de la 1968 în vigoare la data săvârșirii faptei, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege, și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În evaluarea pericolului social trebuie să se țină seama în mod complet de criteriile prevăzute de art. 181 alin 2. Cod penal, respectiv de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, împrejurările în care a fost comisă, urmarea produsă, criterii raportate și la persoana și conduita făptuitorului, evaluate deopotrivă sub aspect psihofizic și social.
Instanța constată că inculpatul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa însă această faptă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni având în vedere că prin împrejurările în care a fost comisă, conținutul concret și urmarea produsă a adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de legea penală. De asemenea inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și a recunoscut fapta prin declarația dată în timpul cercetării penale.
Potrivit art. 3 din Legea 255 din 19 iulie 2013 pentru punerea în aplicare a legii 135/2010 privind Noul cod de procedură penală, legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepțiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi.
Potrivit art. 19 din Legea 255/2013, atunci când în cursul procesului se constată că în privința unei fapte comise anterior intrării în vigoare a Noului cod penal sunt aplicabile dispozițiile art. 181 din Codul penal de la 1968, ca lege penală mai favorabilă, procurorul dispune clasarea iar instanța dispune achitarea în condițiile codului de procedură penală.
Prevederile art. 19 din Legea 255/2013, reglementează cu caracter tranzitoriu un mecanism derogatoriu atât de la prevederile legii vechi cât și de la cele noi, în sensul că se va face o apreciere în concret a gradului de pericol social potrivit art. 181 din Codul penal din 1968, dându-se astfel efect principiului aplicării legii penale mai favorabile, dar se va adopta una dintre soluțiile prevăzute de noul Cod de procedură penală – clasarea sau achitarea – (chiar dacă lipsa pericolului social concret nu se regăsește între temeiurile ce pot fundamenta o astfel de soluțiile potrivit legii noi), fără a se mai aplica o sancțiune administrativă.
În raport de cele arătate, instanța va dispune achitarea inculpatului –, în temeiul art. 5 din Noul Cod penal, raportat la art. 19 din Legea 255/2013 cu aplicarea art. 16 alin. 1 lit. b teza II Cod procedură penală.
Potrivit art. 397 alin. 1 Cod procedură penală, instanța se pronunță prin aceiași hotărâre și asupra acțiunii civile.
În cauză, — s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 410 lei cu titlu de daune materiale (din care suma de 360 lei reprezentând contravaloarea cantității de 300 kg boabe porumb pe care ar fi obținut-o de pe suprafața de 8 ari teren și suma de 50 lei reprezentând contravaloarea unei căruțe de coceni) și suma de 1.000 lei daune morale pentru suferințele psihice provocate de către inculpat prin fapta sa.
Prin adresa nr. — din –, primăria comunei — arată că în anul 2012 producția la hectar pe raza comunei a fost de 3000 kg /ha iar de pe suprafața de 800 mp partea civilă ar fi obținut aproximativ 240 kg de porumb. Se mai arată că în cursul anului 2012, pe piața liberă kilogramul de porumb boabe s-a vândut cu prețul de 0,80 lei kg.
Prin declarația dată, martorul — arată că de pe suprafața de 800 mp, partea civilă ar fi putut obține între 200 și 250 kg porumb,
Prin declarația dată în instanță partea civilă a arătat că în anul 2012 a cumpărat porumb boabe cu 1,3 lei kg și a solicitat contravaloarea cantității de 300 kg boabe porumb deoarece în anul 2011 de o suprafață similară de teren a obținut o recoltă mai mare însă are în vedere faptul că în anul 2012 a fost secetă.
Martora — a arătat că de pe terenul părții civile ar fi rezultat o căruță de coceni, că dânsa trebuia să primească cocenii în schimbul lucrării de recoltare a porumbului și că o căruță de coceni costă în jur de 50 – 60 lei.
La stabilirea daunelor materiale instanța va avea în vedere o cantitate de 250 kg porumb la prețul de 1,2 lei/kg și suma de 500 lei pentru o căruță de coceni și va obliga inculpatul să achite părții civile cu titlu de daune materiale suma de 350 lei.
Partea civilă a solicitat și obligarea inculpatului la plata de daune morale în sumă de 1.000 lei.
Cuantificarea daunelor morale se stabilește de către instanță prin apreciere, ca urmare a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării.
Instanța apreciază că partea civilă a fost afectată în plan psihic în special datorită faptului că inculpatul nu a înțeles să îi achite daunele materiale de bunăvoie fapt care a condus la formularea repetată de plângeri atât la parchet cât și în instanță, prin urmare va obliga inculpatul să achite acesteia cu titlu de daune morale suma de 5.000 lei, sumă care consideră că poate să dea satisfacție morală acesteia și în același timp să nu conducă la o îmbogățire fără justă cauză.
În baza art. 274 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 400 lei.
Onorariul în sumă de 200 lei pentru avocat din oficiu –, va fi avansat din fondurile Ministerului de Justiție.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art. 386 Cod procedură penală raportat la art. 7 din Legea 255/2013, dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt prevăzută de art. 208 alin. 1 Cod penal de la 1969 pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, în infracțiunea de furt prevăzută de art. 228 alin. 1 Cod penal.
În temeiul art. 5 Cod penal, raportat la art. 19 din Legea 255/2013 cu aplicarea art. 16 alin. 1 lit. b teza II, Cod procedură penală, achită inculpatul –, fiul lui –, născut la data de — în comuna –, cu domiciliul în — și reședința în –studii liceale, căsătorit, fără antecedente penale, –, pentru săvârșirea infracțiunii de furt prevăzută și pedepsită de art. 228 alin. 1 Cod penal.
Admite în parte acțiunea civilă și în temeiul art. 397 Cod procedură penală, raportat la art. 1357 Cod civil, obligă inculpatul să achite părții civile — suma de 350 lei cu titlu de daune materiale și suma de 500 lei cu titlu de daune morale.
În baza art. 274 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate stat în sumă de 400 lei.
Onorariul pentru avocat din oficiu — în sumă de 200 lei va fi avansat din fondurile Ministerului de Justiție.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi —
PREȘEDINTE, GREFIER,
