Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante sub nr. …./2010 si precizata, reclamantul MMC a solicitat obligarea pârâtilor BIL si BD din contractul de împrumut datat ….2008 la plata sumelor de 10.000 euro, 7000 euro, 1000 dolari USA, constând în împrumutul acordat acestoraa si nerestituit, precum si la plata dobânzii legale aferente, calculata de data introducerii cererii si pâna la achitarea integrala a debitului; de asemenea, s-a solicitat si acordarea cheltuielilor de judecata ocazionate de solutionarea prezentului litigiu.
În motivarea cererii, reclamantul a aratat în esenta ca printr-un singur contract datat …..2008 i-a împrumutat pe pârâti cu sumele de 10000 Euro, 7000 euro si 1000 dolari USA, însa pâna în prezent acestia au refuzat sa-i restituie sumele astfel împrumutate, desi termenul de restituire s-a împlinit.
În ceea ce îi priveste pe pârâti, legal citati fiind, nu au formulat întâmpinare si nu s-au prezentat în fata instantei cu toate ca au fost citati cu mentiunile „de a depune întâmpinare” si „personal la interogatoriu”.
În cauza, instanta a încuviintat la solicitarea reclamantului administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtilor si audierea unui martor semnatar al contractului de împrumut, proba administrata la termenul din data de 14.02.2011.
Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
Dupa cum reiese din înscrisul sub semnatura privata existent la fila 11 din dosarul cauzei, la data de ….2008 reclamantul a împrumutat pârâtului suma de 10.000 euro, 7000 euro si 1000 dolari USA acesta din urma obligându-se sa restituie în urmatoarele trei luni, termenul total fiind de 1 an si 6 luni.
În consecinta, instanta constata ca raportul juridic dintre cele doua parti în litigiu intra sub incidenta disp. art.1576 si urm. din Codul civil care reglementeaza împrumutul de consumatie (propriu-zis); în acest context, trebuie precizat în primul rând faptul ca dovada contractului de împrumut (care are un caracter consensual) este supusa regulilor generale în materie, astfel încât înscrisul sub semnatura privata aflat la fila 11 din dosar are deplina valoare probatorie, în conditiile art.1191 alin.1 rap. la art.1180 alin.1 C. civ. (dat fiind faptul ca împrumutul este un contract unilateral).
Ca atare, tinând cont în materia obligatiilor contractuale de rezultat sarcina probei se împarte între creditor – care trebuie sa dovedeasca existenta obligatiei – si debitor – care apoi trebuie sa dovedeasca faptul executarii acestei obligatii sau stingerea ei printr-una din celelalte modalitati prevazute de art.1091 – 1168 C. civ. – si întrucât în speta pârâtul nu a facut nicio dovada în sensul achitarii împrumutului acordat de catre reclamant si nici nu s-a prezentat în vederea luarii interogatoriului, instanta facând aplicarea art. 225 C.p civila, apreciaza ca fiind vadit întemeiate pretentiile formulate de reclamant cu privire la restituirea sumei în litigiu, motiv pentru care urmeaza sa admita cererea precizata dedusa judecatii si sa dispuna obligarea pârâtului la restituirea sumelor de 10000 eur, 7000 eur, 1000 dolari USA, reprezentând împrumut acordat si nerestituit.
În ceea ce priveste pretentia accesorie – care se refera la obligarea pârâtului si la plata dobânzii legale aferente sumei datorate, tinând cont de natura civila a contractului de împrumut în speta, instanta va face aplicarea în cauza a disp. art.3 alin.3 din O.G. nr.9/2000 si va obliga pârâtul sa plateasca reclamantului dobânda legala aferenta sumei datorate, ce se va calcula de la data introducerii actiunii ( 07.06.2010) si pâna la achitarea integrala a debitului.
Potrivit art. 32 lit. c) din Codul familiei, reprezinta datorii comune ale sotilor “obligatiile contractate de fiecare din soti pentru îndeplinirea nevoilor obisnuite ale casatoriei”. În temeiul acestui text legal, obligatia este comuna daca sunt îndeplinite, în mod cumulativ, urmatoarele cerinte:
1) obligatia sa izvorasca dintr-un act juridic unilateral sau bilateral;
2) obligatia sa fie asumata de catre un singur sot;
3) obligatia sa fi fost asumata pentru împlinirea nevoilor obisnuite ale casniciei, acestea însemnând nevoi normale pentru casatoria respectiva. În cauza, desi primele doua conditii sunt întrunite în privinta contractului de împrumut încheiat de intimat cu contestatorul, instanta apreciaza ca, în ceea ce priveste cea de-a treia cerinta, existenta ei nu a fost dovedita în urma administrarii probatoriului propus de contestator si încuviintat ca atare.
Astfel, din declaratia martorului audiat în cauza, MV care a fost de fata la semnarea contractului de împrumut si care a aratat ca de fata la semnarea contractului s-a aflat si pârâta, nu se poate retine ca obligatia asumata de pârâtul-debitor a fost contractata de acesta pentru îndeplinirea nevoilor obisnuite ale casatoriei, întrucât depozitia martorului nu cuprinde detalii în acest sens.
Din lectura contractului de împrumut nu rezulta intentia împrumutatului de a se obliga si în numele sotiei sale-pârâta din prezenta cauza. Exemplificativ este în acest sens urmatoarea clauza prevazuta la pct.1 alin. ultim din contract în care se mentioneaza : „ în caz de neplata a capitalului împrumutat la termenul stabilit sau de neplata a unei rate a dobâzilor, creditorul poate învesti prezentul contract cu formula si fara somatie sa treaca la executarea silita a acestui contract, cerând scoaterea la vânzare a bunurilor mele, mobile sau imobile.”
Pentru motivele expuse mai sus, apreciind ca, în speta, reclamantul, caruia îi revenea sarcina probei în conditiile art. 1169 C. civ., nu a facut dovada ca datoria este comuna celor doi pârâti, instanta va respinge ca nefondata actiunea civila având ca obiect pretentii, fata de pârâta MD.
Având în vedere si disp. art.274 C. proc.civ., precum si dovada privind achitarea taxei de timbru si a timbrului judiciar existente la dosar, va obliga pârâta si la cheltuieli de judecata în favoarea reclamantului în suma de 841 lei.
