Prin dispoziţiile art. 85 din Ordonanţa Guvernului nr. 7/2001 au fost abrogate prevederile art. 43 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 32/2000, recurenta, în calitate de persoană asigurată, nemaibeneficiind de scutire de la plata taxei judiciare de timbru şi nici a timbrului judiciar.
Realizarea acestei cerinţe legale este prioritară, instanţa neputându-se pronunţa asupra solicitării ulterioare privind renunţarea la judecată şi renunţarea la drept, neîndeplinirea ei atrăgând anularea cererii, potrivit art. 20 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 146/1997 şi ale art. 9 alin. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 32/1995.
(Decizia nr. 1106 din 13 septembrie 2002 – Secţia a Vl-a comercială)
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială la data 05.02.2001, reclamanta S.C. “F.” S.R.L. a chemat în judecată S.C. “A.” S.A., în calitate de pârâtă, şi Banca X, în calitate de intervenientă în interes propriu, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, pârâta să fie obligată la plata despăgubirilor de asigurare, daune şi dobânzi.
Prin Sentinţa civilă nr. 7706 din 16.10.2001, pronunţată în Dosarul nr. 1244/2001, Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială a respins ca nefondate acţiunea şi cererea de chemare în judecată a altei persoane formulate de reclamantă.
împotriva acestei sentinţe, în termen, reclamanta S.C. “F.” S.R.L. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Cu privire la timbraj, recurenta a învederat că, potrivit art. 43 din Legea nr. 32/2000, recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La data de 06.06.2002, recurenta a depus la dosar, prin Serviciul Registratură, declaraţie de renunţare la judecata cererii de recurs, precum şi de renunţare ia drept, invocând dispoziţiile art. 246 – 247 din Codul de procedură civilă.
De asemenea, la data de 10.06.2002, tot prin Serviciul Registratură, recurenta a depus la dosar convenţia intervenită între părţile din prezenta cauză, solicitând să se pronunţe o hotărâre care să consfinţească învoiala părţilor.
Prin încheierea din 11.06.2002, Curtea, constatând ‘ că prin art. 85 din Ordonanţa Guvernului nr. 7/2001 au fost abrogate dispoziţiile art. 43 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 32/2000 (situaţie în care recurenta nu mai beneficia de scutire de la plata taxei de timbru), a dispus ca aceasta să timbreze recursul cu suma de 48.038.191 lei – taxă judiciară de timbru şi 50.000 lei – timbru judiciar.
Deşi s-a emis adresă în atenţia recurentei pentru a se conforma celor dispuse prin încheiere, aceasta nu s-a mai prezentat şi nici nu a făcut dovada achitării timbrajului dispus.
Faţă de această împrejurare, timbrajul fiind prioritar, în lipsa acestuia, instanţa neputând a se pronunţa pe nici o altă cerere şi având în vedere dispoziţiile art. 20 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 146/1997 şi dispoziţiile art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 32/1995, aşa cum au fost modificate şi completate, Curtea a anulat recursul ca netimbrat.
NOTĂ:
într-adevăr, Ordonanţa Guvernului nr. 7/2001 a stabilit că se abrogă, între altele:
“- prevederile art. 43 alin. (1) lit. a) referitoare la scutirea de impozit pe acordată persoanelor fizice, precum şi cele ale art. 43 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 32/2000 privind societăţile de şi supravegherea asigurărilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 10 aprilie 2000”.
Asupra acestei abrogări s-a revenit prin Legea nr. 493/2002, prin care a fost aprobată cu modificări Ordonanţa Guvernului nr. 7/2001. Legea a fost publicată la 25 iulie 2002 şi a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2003. Prin Legea nr. 493/2002 se stabileşte că doar prevederile referitoare la scutirea de impozit pe venit acordată persoanelor fizice se abrogă, liniuţa din art. 85 citată mai sus devenind lit. g), cu următorul conţinut:
“g) prevederile art. 43 alin. (1) lit. a) şi b) referitoare la scutirea de impozit pe venit acordată persoanelor fizice, precum şi cele ale art. 43 alin. (2) din Legea nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 10 aprilie 2000”.
