Legea nr. 272/2004- art.94 alin.3 şi art.129
Cod procedură civilă – art. 582 alin.1
Obiectul acţiunii – plasamentul copilului, în regim de urgenţă, pe calea ordonanţei preşedinţiale, în baza dispoziţiilor art. 94 alin.3 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.
Conform art. 129 din menţionata lege, procedura de soluţionare a cauzelor privind stabilirea măsurilor de protecţie specială se completează în mod corespunzător cu prevederile Codului de procedură civilă.
Conform art. 129 din menţionata lege, procedura de soluţionare a cauzelor privind stabilirea măsurilor de protecţie specială se completează în mod corespunzător cu prevederile Codului de procedură civilă.
Prin decizia civilă nr. 286/11.04.2011, Curtea de Apel Ploieşti a respins ca tardiv formulat recursul declarat de pârâţii R.C. şi R.E. împotriva sentinţei civile nr. 469/23.02.2011 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în contradictoriu cu Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dâmboviţa.
Obiectul acţiunii l-a constituit plasamentul copilului, în regim de urgenţă, pe calea ordonanţei preşedinţiale, a copilului R.M., în baza dispoziţiilor art. 94 alin.3 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.
Potrivit art. 582 alin.1 Cod proc. Civilă, termenul de recurs în materie de ordonanţă preşedinţială este de 5 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.
Întrucât în faţa primei instanţe părţile au fost citate, în conformitate cu dispoziţiile legale menţionate, termenul de recurs este de 5 zile de la pronunţare, cum de altfel s-a prevăzut şi în dispozitivul sentinţei.
Nedeclararea recursului în termenul legal atrage neluarea lui în consideraţie, deoarece, potrivit art. 103 Cod proc.civilă, neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal imperativ, este supusă sancţiunii decăderii, afară dacă legea nu dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.
În speţă, hotărârea recurată a fost pronunţată la data de 23.02.2011, iar recursul a fost declarat la 8.03.2011, depăşindu-se astfel termenul legal prevăzut de art. 582 alin.1 Cod proc.civilă.
În aceste condiţii, având în vedere şi faptul că pârâţii nu au făcut dovada că nedeclararea recursului în termenul legal a fost urmarea unei împrejurări mai presus de voinţa lor, Curtea, în temeiul art. 137 alin.1 Cod proc.civilă, raportat la art. 582 alin.1 Cod proc.civilă, a respins recursul ca tardiv formulat.
