TRIBUNALUL TULCEA
SENTINŢA PENALĂ NR.86
Şedinţa publică din 17 martie 2009
Prin plângerea introdusă la data de 26 septembrie 2008 la Judecătoria Tulcea, petentul ……….. a solicitat desfiinţarea Ordonanţei nr. 151/II/2/2008/9 septembrie 2008 pronunţată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea şi restituirea cauzei la procuror în vederea completării probatoriului sau reţinerea cauzei la instanţă pentru aceleaşi motive.
In motivarea plângerii, petentul a arătat că întregul material probator administrat la parchet este incomplet întrucât, deşi a solicitat în susţinerea plângerii sale audierea mai multor persoane care au perceput în mod direct incidentul, persoane ale căror nume şi adrese le-a indicat cu lista pentru a fi citaţi şi audiaţi, aceste persoane nu au fost audiate; mai mult, nu i s-a adus la cunoştinţă învinuirea şi deşi a solicitat să i se permită studiul dosarului pentru a afla numele învinuiţilor şi obiectul plângerii formulate de aceştia, împotriva sa, acest lucru i-a fost interzis în permanenţă, chiar şi în prezenţa apărătorului ales, motivaţia dată de procuror fiind, de fiecare dată, natura secretă a dosarului în care petentul avea dublă calitate de învinuit şi parte vătămată.
A mai arătat petentul că i-au fost încălcate cele mai elementare drepturi procesuale; dreptul la apărare, garantarea libertăţii persoanei, respectarea demnităţii umane, prezumţia de nevinovăţie, etc., organul de cercetare neavând nici un rol activ şi neurmărind aflarea adevărului.
Judecătoria Tulcea, prin Sentinţa penală nr. 1453/19 decembrie 2008, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea, reţinând că infracţiunea de arestare nelegală şi cercetare abuzivă pentru care au fost cercetaţi intimaţii ……….., ……….. şi ……….. se judecă de tribunal conform art. 27 pct. 1 lit. a Cod proc. pen.,
La Tribunalul Tulcea, dosarul a fost înregistrat sub nr. 3043/88/2009.
Petentul, prin avocat, a mai invocat în susţinerea plângerii sale că pe parcursul urmăririi penale a fost citat pe strada ………, deşi locuieşte pe strada ……… , schimbarea de domiciliu ce a fost comunicată parchetului odată cu adresa prin care solicita studiul dosarului şi admiterea unor probe, adresă depusă personal de avocat. A mai susţinut că petentul ar fi avut un comportament agresiv şi că certificatul medico-legal a fost obţinut ca urmare a automutilării, dar că, totuşi, analizând acest certificat se observă că, acesta a avut răni ce au necesitat 4 -5 zile îngrijiri medicale, deci nu se poate susţine că şi-ar fi autoprovocat rănile, şi că măsura încătuşării nu era necesară, petentul nefiind cercetat pentru comiterea unei infracţiuni.
Examinând legalitatea şi temeinicia ordonanţei şi rezoluţiei atacate, în raport de criticile formulate, tribunalul reţine că prin ordonanţa nr. 155/P/2007 din 31 iulie 2008, Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului ……….. şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ în cuantum de 1000 lei pentru neînceperea urmăririi penale faţă de agenţii şefi de poliţie ……….., ……….., ……….. şi …….. pentru săvârşirea infracţiunii de lovire prev. de art. 180 alin. 2 şi de cercetare abuzivă şi arestare nelegală prev. de art. 266 alin. 1 Cod penal.
Pentru a se pronunţa astfel, procurorul a reţinut că în seara zilei de 13 aprilie 2007, în jurul orelor 22,00, agenţii de poliţie ……….. şi ……….. aflaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu, au observat un grup de tineri care se manifestau zgomotos şi chiar violent, printre tineri aflându-se şi petentul …….. care s-a opus legitimării, a devenit şi mai agresiv, îndreptându-se ameninţător spre agentul de poliţie ……….. cu intenţia de a-l lovi, situaţie în care agentul a folosit spray-ul lacrimogen din dotare faţă de învinuitul petent care, la rândul lui, a folosit un spray iritant, pulverizând un jet asupra celor doi poliţişti.
S-a mai reţinut că, întrucât evenimentele luau amploare, cei doi agenţi au încercat să-l izoleze şi să-l imobilizeze pe învinuit, fiind ajutaţi de patrula formată din agenţii ……….. şi ……….. împotriva cărora învinuitul a folosit spray-ul lacrimogen şi că, într-un final, învinuitul a fost încătuşat şi condus la sediul poliţiei în vedere legitimării şi întocmirii procesului-verbal de sancţiune contravenţională.
Revăzând actele premergătoare şi actele de cercetare administrate în dosarul penal nr. 155/P/2007 prin prisma criticilor formulate de petent, tribunalul constată că petentul nu a formulat nicio cerere în probatoriu, la dosarul de urmărire penală neexistând o asemenea cerere şi nicio cerere de studiu formulată de avocatul său. Acest aspect rezultă nu numai din probele dosarului ci şi din precizările făcute de Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea prin adresa nr. 50/II/2/2009 din 26 februarie 2009.
In legătură cu citarea petentului în cursul urmăririi penale la o altă adresă decât cea de domiciliu, tribunalul constată că învinuitul a fost citat la adresa trecută în actul său de identitate, astfel cum rezultă din raportul încheiat la data de 13 aprilie 2007 de agenţii de poliţie ……….. şi …………
Imprejurarea că învinuitul şi-a schimbat domiciliul nu a fost adusă la cunoştinţa organelor de cercetare penală. De altfel, învinuitul a susţinut că a precizat noul domiciliu în cererea de studiu al dosarului, dar cum cererea este inexistentă, evident că citarea s-a făcut la adresa cunoscută de organele de anchetă.
Audierea învinuitului nu a fost posibilă, întrucât deşi citat cu mandate de aducere, acesta nu s-a prezentat, fiind plecat din ţară, astfel cum a precizat mama sa.
Reproşul făcut organelor de cercetare penală cu privire la lipsa de rol activ este nejustificat. Din piesele dosarului de urmărire penală rezultă că au fost audiaţi cei patru agenţi de poliţie implicaţi în incident, cercetaţi pentru cele două infracţiuni amintite în paragrafele anterioare, alţi doi angajaţi ai Poliţiei Municipiului Tulcea, …….., ………, mama petentului care s-a prevalat de dispoziţiile art. 80 Cod proc. pen., alţi doi martori la incident, ………., ………, ……… şi ……….
De asemenea, procurorul de caz a făcut verificări la I.G.P.R. – Direcţia Cercetări Penale, şi la Administraţia Generală a Penitenciarelor, instituţii care au comunicat că petentul nu este încarcerat în aresturile I.P.J. şi în penitenciarele din ţară.
Pe parcursul cercetărilor, petentul a fost reprezentat de avocat ales …………. (împuternicirea avocaţială nr. 83 din 14 septembrie 2007) care a adus la cunoştinţa procurorului de caz faptul că învinuitul ……… este plecat din ţară şi nu a luat legătura cu familia sa.
In acest context, tribunalul constată că petentului nu i-au fost încălcate drepturile procesuale elementare enumerate în cuprinsul plângerii.
Susţinerea relativă la imposibilitatea automutilării nu poate fi reţinută, ea fiind contrazisă de înregistrările efectuate cu sistemul video de supraveghere în sediul Poliţiei Municipiului Tulcea (fila 90 dosar U.P., înregistrarea petentului), din care rezultă că petentul s-a manifestat extrem de violent, lovindu-se cu capul de fişetele metalice aflate în biroul în care a fost legitimat şi s-a încheiat procesul verbal de contravenţie, de geamurile unei ferestre pe care le-a şi spart, petentul tăindu-se superficial pe braţe cu cioburile rezultate în urma spargerii geamului.
Petentul a mai susţinut că încătuşarea sa nu era necesară, însă agenţii de poliţie au fost nevoiţi să recurgă la imobilizarea petentului prin încătuşare în urma comportamentului extrem de agresiv al petentului, astfel cum rezultă din coroborarea declaraţiilor martorilor oculari şi a celor patru agenţi de poliţie cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunii de arestare nelegală şi cercetare abuzivă. De altfel, imobilizarea prin încătuşare este permisă de dispoziţiile art. 36 alin. 2 lit. a din Dispoziţia I.G.P.R. nr. 643/2005 referitoare la Manualul de bune practici şi de intervenţie ale poliţistului de ordine publică, articol care prevede că încătuşarea se efectuează obligatoriu asupra persoanelor care se manifestă agresiv, sunt violente, ori se opun măsurilor legale luate de poliţişti, iar rezistenţa lor nu poate fi înfrântă în alt mod.
In acest context, tribunalul constată că soluţia de neîncepere a urmăririi penale a celor patru agenţi de poliţie pentru săvârşirea infracţiunilor de lovire sau alte violenţe, arestare nelegală şi cercetare abuzivă este corectă.
Aşa fiind, în raport de dispoziţiile art. 2781) alin. 8 lit. a Cod proc. pen., urmează a respinge plângerea ca nefondată şi a menţine ordonanţa şi rezoluţia atacată ca legală şi temeinică.
