Prin sentinta civila nr. 146 din 3.03.2004, Tribunalul Suceava a admis contestatia formulata de contestatorul J. D., in contradictoriu cu intimata S.C. „T.” S.A. Suceava, dispunand anularea deciziei de concediere nr. 97 din 9.09.2003, cu repunerea partilor in situatia anterioara.
Curtea de Apel Suceava, prin decizia civila nr. 344 din 21 iunie 2005, a admis recursurile formulate de cele doua parti, cu consecinta casarii sentintei si trimiterea cauzei aceleiasi instante spre rejudecare.
Motivand decizia, s-a retinut ca prima instanta a solutionat cauza pe o exceptie ce nu este data, aceasta deoarece dispozitiile art. 60 alin. 1 din Codul muncii nu sunt incidente, intrucat legiuitorul a avut in vedere situatia efectiva a concedierii, respectiv ca aceasta nu poate fi dispusa pe durata incapacitatii temporare de si nicidecum data la care s-a emis actul de concediere.
Cum in speta in cauza, asa cum rezulta din continutul deciziei nr. 97/2003, desfacerea contractului de munca a contestatorului s-a produs incepand cu 4 octombrie 2003, data cand acesta nu se mai afla in situatia de risc, curtea constata ca in mod gresit prima instanta a solutionat cauza motivat pe dispozitiile art. 60 alin.1 din Codul muncii.
Solutionand cauza pe exceptia ce nu este data, situatie ce echivaleaza cu necercetarea fondului cauzei si fata de aceasta situatie fiind incidente dispozitiile art. 312 alin.5 Cod pr. civ. raportate la art. 304 pct. 9, curtea a casat sentinta atacata si trimis cauza spre rejudecare aceleasi instante in vederea administrarii probelor necesare solutionarii pe fond a cauzei.
