Necercetarea fondului litigiului. Lipsă rol activ. Casare cu trimitere spre rejudecare
C.proc.civ., art. 129 alin. 4, 312 alin. 5
Soluţionarea cauzei fără cercetarea fondului acesteia, urmare la lipsa rolului activ al instanţei pentru stabilirea obiectului acţiunii deduse judecăţii, impune casarea cu trimitere spre rejudecare.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia administrativ şi fiscal,
decizia civilă nr. 1118/R din 5 decembrie 2007
Prin sentinţa civilă nr. 694 din 2 martie 2007, pronunţată în dosarul nr. 4050/30/2007, Tribunalul Timiş a respins acţiunea reclamantei persoană fizică împotriva pârâţilor Consiliul Local R.M. şi Primarul comunei R.M., având ca obiect cererile de a se constata refuzul nejustificat al Primarului comunei R.M. de a rezolva cererea sa, prin care a solicitat acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 236/2006 în sensul aprobării scoaterii la vânzare a Cabinetului Medical B. Dr. T. înregistrat la Direcţia de Sănătate Publică cu certificat de înregistrare nr. 664743/15.11.1999, precum si a terenului aferent, spaţiu în care îşi desfăşoară activitatea conform contractului de închiriere nr. 1165 din data de 30.10.1999, să se dispună obligarea Primarului comunei R.M. la emiterea unui act administrativ prin care să soluţioneze cererea privind acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 236/2006, sub sancţiunea unor penalităţi de 100 RON pe zi de întârziere.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta şi prin decizia civilă nr. 1118 din 5 decembrie 2007, pronunţată în dosarul nr. 4050/30/2007, Curtea de Apel Timişoara a admis recursul şi a casat sentinţa cu aplicarea art. 304 raportat la art. 312 alin. 5 C.proc.civ. cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă reţinând că prin sentinţă s-a constatat că primul capăt de cerere este neîntemeiat pentru că prin Hotărârea nr. 31/28.X.2005 emisă de pârâtul Consiliul Local R.M. s-a aprobat scoaterea la vânzare a spaţiului medical în care îşi desfăşoară reclamanta activitatea; iar cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere referitor la obligarea pârâţilor la emiterea actului administrativ prin care să se acorde reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr. 236/2006, instanţa a apreciat că este rezolvat tot prin emiterea hotărârii nr. 31/2006 a Consiliului Local R.M., pe considerentul că din conţinutul acţiunii nu rezultă ce reprezintă sintagma acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 236/2006″, folosită de reclamantă, acesteia revenindu-i obligaţia legală de a preciza obiectul acţiunii.
Prin acest mod de soluţionare a petitului 2 din acţiune, instanţa a pronunţat o hotărâre fără să intre în cercetarea fondului, cu toate că instanţei îi revine obligaţia legală de a solicita precizări, în sensul prevăzut de art. 112 C.proc.civ. de la reclamantă, pentru a stabili exact care sunt cererile cu care este sesizată, care sunt temeiurile de drept pe care înţelege reclamanta să le invoce în susţinerea cererilor, obligaţie care incumbă instanţei în baza rolului activ consacrat de art. 129 alin. 4 C.proc.civ. şi care a fost ignorată în prezenta cauză.
