Procedura înlocuirii lichidatorului este reglementată de art. 17 şi ale art. 20 din Legea nr. 64/1995.
în cauză, o atare măsură nu se justifică, nefiind dovedită culpa gravă sau dolul, imputabile lichidatorului.
Prin încheierea pronunţată la 6.04.2001, în dosarul nr. 57/JS/1997, Tribunalul Ialomiţa – judecător sindic, a respins cererea formulată de reclamanta- creditoare A.Z.U.S.A.G., prin care s-a solicitat înlocuirea lichidatorului I.V., desemnat în cadrul procedurii de faliment judiciar a debitoarei S.C. “C.” – S.A. Urziceni.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că procedura înlocuirii lichidatorului are loc în condiţiile art. 20 şi ale art. 17 din Legea nr. 64/1995, precum şi faptul că întocmirea caietului de prezentare şi măsurile luate în cadrul dosarului de licitaţie publică au avut la bază acordul Comitetului creditorilor, fiind supuse şi aprobării judecătorului sindic, reprezentanţii Comitetului creditorilor nefiind de acord cu solicitarea ce a format obiectul cererii deduse judecăţii.
Instanţa fondului a relevat, totodată, că verificarea dosarului de licitaţie nu a condus la identificarea unor elemente care să justifice afinmaţia petiţionarei referitoare la acţiunea părtinitoare a lichidatorului faţă de unul din participanţii la licitaţia publică şi faptul că societatea debitoare deţine certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, titlu aflat în curs de întabulare.
împotriva încheierii a declarat recurs petenta-creditoare A.Z.U.S.A.G., solicitând, în temeiul dispoziţiilor art. 11 din Legea art. 64/1995 şi ale art. 299 şi urm. C. pr. civ., casarea hotărârii atacate şi admiterea cererii ce a format obiectul judecăţii.
în esenţă, recurenta a susţinut că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra tuturor apărărilor invocate în susţinerea cererii introductive, respectiv lipsa, în cadrul dosarului de prezentare pregătit de lichidator în vederea vânzării în bloc, prin licitaţie publică, a averii debitorului, a unor prevederi privind termenul de plată a preţului, modalitatea de plată, momentul transferului dreptului de proprietate către câştigătorul licitaţiei, clauze de reziliere a contractului de vânzare-cumpărare, ori cele privind daunele şi penalităţile în cazul nerespectării obligaţiei de plată a preţului, în acest mod, în opinia recurentei, contravenindu- se spiritului şi literii Legii nr. 64/1995, nu se prevede că membrii comitetului
creditorilor să îşi dea acordul de schimbare a lichidatorului, această menţiune, reţinută de prima instanţă, fiind criticabilă, asemenea împrejurări nefiind instituite de jegea specială în materie.
în final, recurenta a învederat că, în mod greşit, a fost înlăturată susţinerea referitoare la modalitatea de includere a terenurilor debitoarei în oferta de vânzare, faptul că operaţiunile de întabulare sunt în curs nejustificând omisiunea precizării clare a statutului juridic al acestor imobile, din actele dosarului nerezultând în ce fel instanţa de fond a ajuns la concluzia că operaţiunea de întabulare va fi finalizată până în momentul perfectării contractului de vânzare- cumpărare şi că întârzierea acesteia nu va afecta procesul de licitaţie.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de fapt şi de drept, invocate în susţinerea căii de atac, Curtea de Apel Bucureşti constată netemeinicia criticilor formulate.
Prin încheierea pronunţaă la 6.04.2001, prima instanţă a arătat că motivele invocate de creditoarea-reclamantă în susţinerea cererii de înlocuire a lichidatorului nu sunt întemeiate, caietul de prezentare întocmit de acesta fiind supus aprobării Comitetului creditorilor şi judecătorului sindic, rezultând că propunerile lichidatorului au fcst analizate şi acceptate în totalitate, nefiind justificată susţinerea recurentei privind lipsa motivării hotărârii care nu implică indicarea detaliată a tuturor aspectelor apreciate ca negative de către petiţionară.
De altfel, toate aspectele relevate prin cererea iniţială ori prin motivele de recurs nu au legătură cu dispoziţiile instituite prin art. 17 şi 20 din Legea nr. 64/ 1995, care permit înlocuirea lichidatorului, în cauză petiţionara nedovedind în vreun mod culpa gravă sau dolul, care să justifice adoptarea măsurii solicitate, reţinerea dezacordului celorlalţi reprezentanţi ai Comitetului creditorilor relevând numai o situaţie de fapt, corect menţionată, în condiţiile obligativităţii dezbaterii judiciare cu toate părţile prezente la judecată, iar nu o adăugire la lege.
Nefiind probată incidenţa prevederilor art. 20 din Legea specială în materie, soluţia adoptată apare întemeiată, cu atât mai mult cu cât întreaga activitate a lichidatorului, măsurile întreprinse de acesta, deci inclusiv conţinutul clauzelor contractelor ce urmează a fi încheiate, în cadrul procedurii falimentului judiciar al debitoarei, urmează a fi supuse aprobării judecătorului sindic, cu posibilitatea contestării acestora, pentru fiecare convenţie în parte, de către creditori, şi chiar de debitor, în condiţiile instituite prin art. 19 din lege.
Pentru considerentele expuse, nefiind incidente prevederile art. 304 şi următoarele C. pr. civ., recursul a fost respins, ca nefondat. (Judecator Decebal Taragan)
