Art.371 Cod pr.penala. Instanta de apel, în cazul în care considera ca actiunea civila nu a fost corect solutionata de catre instanta de fond, are obligatia sa reia cercetarea judecatoreasca si sa administreze probele pe care le considera oportune pentru solutionarea actiunii civile si sa procedeze potrivit art.379 alin.1 pct.2 lit.a Cod pr. penala.
Prin sentinta penala nr.252 din 19 martie 2009, Judecatoria Slatina în dosarul nr. 4873/311/2008, în baza art. 178 alin. 2 si 5 Cod penal, a condamnat inculpatul C. I. C. – la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru savârsirea infractiunii de ucidere din culpa.
În baza art.71 C.p. s-au interzis inculpatului drepturile prev.de art. 64 lit.a taza a II a si lit. b C.p., cu referire la art.8 CEDO si cauza Sabou si Pîrcalab împotriva României, pe durata executarii pedepsei principale.
În baza art. 861 Cod penal, s-a dispus suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere pe o durata de 7 ani, ce constituie termenul de încercare pentru inculpat, stabilit in conditiile art. 862 Cod penal.
In baza art. 14 si 346 C.p.p. rap. la art. 998 si urm. C. civ. a fost obligat asiguratorul de raspundere civila auto B.C.R. Asigurari S.A. la plata urmatoarelor sume de bani: 25.000 lei despagubiri civile catre partea civila R. S. M.; 50.000 lei daune morale catre partea civila R.S. M. pentru fiul sau minor R. S. N.; 30.000 lei daune morale catre partea civila R. V.; 515,75 lei lunar cu titlu de prestatie periodica pentru minorul R. S. N. pâna la împlinirea virstei de 18 ani sau pina la intervenirea unei cauze legale de reducere sau sistare a prestatiei periodice; 9799,25 lei reprezentând prestatia periodica cuvenita minorului de la data producerii accidentului, respectiv 02.09.2007 pina la momentul pronuntarii hotarârii; 20.000 lei despagubiri civile catre partea civila E. I. ; 30.000 lei daune morale catre partea civila E. I.; 20.000 lei despagubiri civile catre partea civila E. E.; 30.000 lei daune morale catre partea civila E. E..
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca în seara zilei de 02.09.2007 inculpatul se deplasa conducând autospeciala marca Mercedes Benz cu numar de înmatriculare IL-03-CSM având directia de mers dinspre municipiul Pitesti catre municipiul Slatina, iar pe raza localitatii Slatina pe strada Oituz a patruns cu autospeciala pe contrasens izbind autoturismul marca Dacia 1300 cu numar de înmatriculare AG-07-SAK condus de numitul E. D. autoturism in care se mai afla si numitul R. S. M. S. In autospeciala împreuna cu inculpatul se afla si martorul B. C. A.
In urma accidentului de circulatie, s-a produs decesul ocupantilor autoturismului marca Dacia, E. D. si R. S. M., moartea acestora fiind una violenta asa cum a rezultat din concluziile rapoartelor de constatare medico-legala (autopsie) nr 282/A/2007 si 283/A/2007 emise de Serviciul Judetean de Medicina legala Olt, leziunile traumatice suferite de acestia producându-se prin lovire cu si de corpuri taietoare si compresiune intre doua planuri duble in conditiile unui accident rutier, existând legatura directa si neconditionata de cauzalitate intre accident si cauza mortii.
In ceea ce priveste latura civila a cauzei, instanta de fond a retinut ca Cu privire la daunele materiale solicitate de partile civile, prima instanta a apreciat, ca acestea au fost dovedite in parte de partile civile in baza probelor administrate in cursul cercetarii judecatoresti respectiv proba cu inscrisuri si proba testimoniala respectiv depozitiile martorilor.
In ceea ce priveste cererile privind despagubirile pentru daunele morale, s-a apreciat ca partile civile au suferit cu siguranta un prejudiciu nepatrimonial, respectiv suferintele psihice cauzate prin lezarea sentimentelor de afectiune si dragoste provocate prin moartea unei fiinte apropiate, fiind evident ca decesul victimelor a produs traume psihice si a lezat sentimente de afectiune ce stau la baza relatiilor sot-sotie, parinti-copii.
Împotriva sentintei, în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lânga Judecatoria Slatina, inculpatul C. I.C., apelantele parti civile R. S. M. S., R.V., E. I. si E.E. si apelantulul asigurator BCR Asigurari Vienna Insurance Group SA – Sucursala Ialomita.
Prin decizia penala nr.225 din 4 noiembrie 2009, Tribunalul Olt, a admis apelurile declarate de parchet, inculpat si partile civile a desfiintat în parte sentinta apelata sub aspect penal si în totalitate sub aspect civil în sensul ca:
S-a majorat termenul de încercare stabilit pentru inculpat si s-a dispus suspendarea executarii pedepsei de 4 ani închisoare pe o durata de 8 ani din care 4 ani pedeapsa si 4 ani interval de timp.
În baza art. 863 al. 3 Cod pr.penala, pe durata termenului de încercare, inculpatul este obligat sa nu conduca nici un vehicul.
S-au mentinut restul dispozitiilor penale ale sentintei apelate.
S-a trimis cauza la instanta de fond pentru rejudecarea laturii civile .
S-a respins ca nefondat, apelul declarat de apelantul .
In ceea ce priveste solutionarea laturii civile tribunalul a constatat ca prima instanta nu a facut o corecta aplicare a dispozitiilor art. 17 C.p.p. potrivit carora “actiunea civila se porneste si se exercita si din oficiu când cel vatamat este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restrânsa”.
Conform alin. 2 , în aceasta situatie, legea procesuala penala instituie în sarcina instantei obligatia de a cere persoanei vatamate, ca prin reprezentantul legal sa prezinte situatia cu privire la întinderea pagubei materiale si morale precum si date cu privire la faptele prin care acestea au fost pricinuite.
În cauza dedusa judecatii, în termen legal, astfel cum rezulta din înscrisul existent la fila 14 – dosar fond, reprezentantul legal al minorului ( nascut la 5.09.1999) a înteles sa solicite pentru acesta suma de 1000 lei cu titlul de prestatie periodica si 100000 lei daune morale, prima instanta apreciind ca prestatia periodica se impune a fi stabilita, la suma de 515,75 lei lunar, exclusiv în raport cu înscrisurile depuse la dosar, din care rezulta ca victima R. S.M. S. avea un lunar de 2063 lei, reprezentând procentual 1/4, din veniturile acesteia.
Ori, în raport de dispozitia legala precitata, instanta de fond era obligata sa manifeste rol activ si sa exercite din oficiu actiunea civila, sens în care, pe baza de probe, sa stabileasca paguba materiala reala suferita de partea civila minora, prin pierderea parintelui sau.
In acest sens, se impunea a fi cerute reprezentantului legal al minorului precizari în legatura cu orice alta activitate desfasurata de victima, ce se materializa în orice alte venituri suplimentare pe care aceasta le afecta întretinerii fiului sau, urmând a fi administrate orice mijloace de proba, pentru dovedirea acestora, în scopul stabilirii reale a sumei necesitata de minor cu titlul de prestatie periodica lunara si în conformitate cu principiul interesului superior al minorului.
In virtutea rolului activ si pentru lamurirea cauzei sub toate aspectele, se impunea ca instanta de fond sa procedeze la ascultarea partilor civile E. I. si E. E., conform art. 75 – 77 C.p.p. , ocazie cu care sa stabileasca suma pe care fiecare dintre acestea, în nume propriu, înteleg sa o solicite cu titlul de daune materiale, urmând a angaja raspunderea civila a asiguratorului cu privire la sumele dovedite.
Tribunalul a constatat ca solutionarea actiunii promovata si exercitata de reprezentantul legal pentru, nu s-a realizat cu respectarea dispoz. art. 17 C.p.p., aspect ce este de natura a cauza o vatamare procesuala partii civile minore, în conditiile în care apelul acesteia vizeaza printre altele, cuantumul redus al prestatiei periodice stabilit de prima instanta.
Cât priveste critica formulata de apelantul inculpat, cu privire la angajarea raspunderii civile sub aspectul daunelor morale acordate partii civile R. V., tatal victimei R. S. M. S., sustinuta oral de aparatorul ales, cu ocazia dezbaterii apelurilor, s-a constatat ca aceasta este neîntemeiata, fiind evident, astfel cum a apreciat prima instanta ca acesta a suferit un prejudiciu moral nepatrimonial ca urmare a mortii fiului sau, ce se impune a fi reparat de catre autorul faptei delictuale; obligarea inculpatului la plata daunelor morale catre sotia victimei, partea civila R.S.M.S. , nu constituie, nici pe departe un temei, al neangajarii raspunderii civile a inculpatului pentru plata daunelor morale solicitate de partea civila R. V., atâta vreme cât acestuia din urma i-au fost lezate sentimentele de afectiune si dragoste ce au stat la baza relatiei parinte – copil.
S-au apreciat ca fondate criticile apelantului inculpat, aduse solutionarii laturii civile in ceea ce priveste cuantumul daunelor morale stabilite in favoarea partii civile.
În ceea ce priveste apelul declarat de apelantul, motivat potrivit înscrisurilor existente la fila 39 dosar apel, tribunalul a constatat ca acesta nu este fondat, în mod legal si temeinic prima instanta dispunând obligarea sa la plata cheltuielilor de judecata catre partile civile, având în vedere dispozitiile art. 50 din legea 136/1995, potrivit carora “despagubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plateasca cu titlul de dezdaunare si cheltuieli de judecata persoanelor pagubite prin vatamate corporala sau deces, precum si prin avarierea ori distrugerea de bunuri”.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lânga Tribunalul Olt, partile civile si asiguratorul de raspundere civila .
Parchetul a criticat decizia pentru netemeinicie, în sensul ca în mod gresit s-a dispus suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, aceasta modalitate fiind prea blânda, nefiind de natura a preveni pe viitor savârsirea unor astfel de fapte antisociale.
Asiguratorul a aratat în motivare ca ambele hotarâri sunt netemeinice, invocând art.15 pct.6 din Normele aprobate prin Ordinul nr.113.133/2006 al Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor în vigoare la data accidentului.
Partile civile au criticat hotarârile atât sub aspectul laturii penale, cât si sub aspectul laturii civile, invocând cazurile de casare prev.de art.3859 pct.10, 14 si 18 Cod pr.penala, în sensul ca: pedeapsa este prea mica, iar modalitatea de este gresita, inculpatul nu a luat legatura cu familiile celor doua victime, nu se impunea retinerea circumstantelor atenuante, lipsa antecedentelor penale fiind o stare de normalitate, astfel încât se impune majorarea pedepsei si executarea în regim de detentie.
Referitor la latura civila, au aratat ca în apel în mod gresit s-a dispus disjungerea si trimiterea cauzei spre rejudecare, neexistând temei legal pentru aceasta solutie, în conditiile în care s-a cerut doar majorarea despagubirilor si a prestatiei periodice. Repararea prejudiciului se face dupa întinderea pagubei, si nu dupa veniturile realizate de inculpat. S-a admis apelul partii civile R. V., fara sa se faca trimitere la motivele invocate de acesta, dar în acelasi timp s-a admis si apelul declarat de inculpat pentru ca s-a considerat ca despagubirile sunt prea mari. Tribunalul avea rol devolutiv, astfel încât trebuia sa administreze probe daca era nevoie si nu trebuia sa trimita cauza spre rejudecare.
Prin d.P.364/26 martie 2010 a Curtii de Apel Craiova s-au dispus urmatoarele:
Admite recursurile declarate de partile civile si asiguratorul de raspundere civila, împotriva deciziei penale nr.225 din 4 noiembrie 2009, pronuntata de Tribunalul Olt, în dosarul nr.4873/311/2008.
Caseaza decizia penala numai sub aspectul laturii civile si trimite cauza spre rejudecare la instanta de apel – Tribunalul Olt.
Ramân valabile actele procedurale pâna la 21.10.2009, inclusiv ascultarea inculpatului.
Mentine celelalte dispozitii ale deciziei penale privind latura penala.
Respinge ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lânga Tribunalul Olt.
În motivare s-au aratat urmatoarele:
Starea de fapt a fost corect stabilita de instanta de fond si mentinuta de instanta de apel, nefiind contestata de inculpat care a înteles sa nu declare recurs.
Privitor la individualizarea pedepsei si a modalitatii de executare, Curtea apreciaza ca instanta de apel a dat o solutie corecta, tinând cont de criteriile prev.de art.72 Cod penal, gradul de pericol social mediu al faptei, împrejurarile în care s-a comis – esential fiind aspectul ca fapta a fost savârsita din culpa, astfel încât chiar daca a avut ca urmare moartea a doua victime, inculpatul nu poate fi asimilat persoanelor care au savârsit infractiuni cu intentie directa sau indirecta si au avut astfel de urmari.
Mai mult, nu au existat alte cauze – inculpatul nu a consumat alcool înainte de producerea accidentului, nu a parasit locul în care s-a produs impactul – care sa justifice un tratament penal mai sever fata de alte cazuri similare, jurisprudenta locala si nationala fiind în sensul aprecierii ca scopul prevazut de art.52 Cod penal, poate fi atins si fara privarea de libertate a inculpatului.
Este de netagaduit aspectul ca urmarile accidentului au produs consecinte incomensurabile rudelor persoanelor decedate în accident, însa prin lasarea în libertate a inculpatului i se creeaza acestuia posibilitatea de a acoperi prejudiciile de natura morala si materiala produse prin fapta sa.
Totodata, pe durata termenului de încercare inculpatul este supus mai multor masuri de supraveghere pe care daca nu le va respecta va suporta consecintele prevazute de art.864 Cod penal.
În consecinta, având în vedere dispozitiile art.38515 alin.1 pct.1 lit.b Cod pr.penala, recursul parchetului va fi respins ca nefondat.
Referitor la latura civila, Curtea apreciaza ca în cauza nu exista niciuna dintre situatiile expres si limitativ prevazute de art.379 alin.1 pct.2 lit.b Cod pr.penala, care permiteau instantei de apel sa desfiinteze sentinta primei instante si sa dispuna rejudecarea de catre aceasta.
Astfel, în virtutea efectului devolutiv prevazut de art.371 Cod pr.penala, tribunalul, în cazul în care considera ca actiunea civila nu a fost corect solutionata de catre instanta de fond, avea obligatia sa reia cercetarea judecatoreasca si sa administreze probele pe care le considera oportune pentru solutionarea actiunii civile si sa procedeze potrivit art.379 alin.1 pct.2 lit.a Cod pr.penala.
Totodata, desi s-a trimis cauza la instanta de fond pentru rejudecarea laturii civile, tribunalul în mod gresit si-a spus parerea în considerentele deciziei cu privire la temeinicia sau netemeinicia criticilor formulate de parti asupra modului de solutionare a actiunii civile, facând trimitere la art.379 pct.2 lit.a Cod pr.penala, desi solutia data s-a întemeiat pe dispozitiile art.379 alin.1 pct.2 lit.b Cod pr.penala.
Ori, în speta, instanta de apel putea sa pronunte numai una dintre solutiile prevazute de art.379 alin.1 pct.2 Cod pr.penala.
