Funcţia de primar este incompatibilă cu calitatea de administrator
al unei societăţii comerciale, conform art. 87 alin. 1 lit.d din Legea nr.
161/2003
Prin sentinţa civilă nr. 727/CA/16.06.2006 a Tribunalului Alba, secţia comercială şi de administrativ, a fost admisă în parte acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul N.V.N. în contradictoriu cu P.J. A. şi în consecinţă s-a dispus anularea Ordinului Prefectului nr. 206/31 martie 2006.
A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului să plătească reclamantului indemnizaţia netă lunară aferentă funcţie de primar, începând cu data de 31 martie 2006 şi până la revenirea în funcţie, actualizată cu indicii de inflaţie, precum şi obligaţiile referitoare la contribuţiile de asigurări sociale, fondul de şomaj şi fondul de asigurări de sănătate.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că:
Incompatibilitatea trebuie să fie reală şi efectivă.
Or, din actele şi probele dosarului a rezultat că reclamantul nu a desfăşurat de la începutul mandatului său nici un act de administrare pentru SC „A.” SRL. Astfel, din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză: B. Ana şi B. A. (f.65, 81) a rezultat că era cunoscut şi de notorietate faptul că administrator era o altă persoană N.S., care se ocupa efectiv de administrarea societăţii.
Chiar dacă sediul societăţii este la domiciliul reclamantului, activitatea efectivă a societăţii se desfăşoară în alte locaţii unde reclamantul nu a fost văzut după ce a devenit primar.
Din interogatoriul luat reclamantului (fila 100) reiese că acesta a lut decizii în calitate de administrator doar în perioada anilor 1999 – 2000 când a hotărât să cedeze dreptul de administrare numitei N.S. Pentru materializarea acestei hotărâri s-a adresat B.N.P. – B.I. pentru redactarea unui act adiţional la statutul societăţii.
Din procesul – verbal încheiat la data de 13 mai 1999 a reieşit că, reclamantul a hotărât să renunţe la funcţia de administrator şi să o numească în funcţia de administrator pe N. S., pe un mandat de 4 ani. A fost redactat actul adiţional la statutul societăţii cuprinzând această hotărâre de către BIP B. I. – autentificat sub nr. 866/13.05.1999, hotărârea fiind redactată defectuos, în sensul că prevedea expresia „noul administrator” în loc de unicul administrator, cum de altfel este prevăzut în Statutul societăţii. Această inadvertenţă neimputabilă reclamantului a dat loc la interpretări diferite.
Prin procesul – verbal încheiat la 10 mai 2003, reclamantul N. V.N. şi-a reînnoit hotărârea de a rămâne în continuare doar asociat la SC „A.” SRL, fără a face activitate de administrator, „reînnoind mandatul de 4 ani pentru activitatea de administrator …d-nei N.S.”, pe care împuterniceşte să întocmească actul adiţional la Statutul societăţii şi să-l înregistreze la Oficiul Registrului Comerţului Alba, efectuând corespunzătoare la Monitorul Oficial.
Aceste înscrisuri nu au fost declarate ca fiind false, ba mai mult, din conţinutul procesului – verbal din 10 mai 2003 a rezultat clar şi fără echivoc faptul că reclamantul a dorit ca unic administrator să fie N. S. şi nu dorea ca societatea să fie condusă de doi administratori, cum greşit a susţinut reprezentantul pârâtului.
Împrejurarea potrivit căreia prin redactarea defectuoasă a actului adiţional de către BNP – B.I. a determinat ca la O.R.C. Alba să fie înscrisă menţiunea cu dreptul de administrare al numitei N.S., fără a fi radiată calitatea de administrator a reclamantului – nu este imputabilă acestuia, câtă vreme a împuternicit pe administratorul desemnat să îndeplinească toate formalităţile necesare. De altfel, Statul societăţii, în art. 9 prevede ca modalitate de conducere doar un singur administrator, aşa încât, faţă de împrejurarea că din actele emise de societate nu rezultă intenţia de a stabili o altă formă de conducere, respectiv doi administratori, nu se poate interpreta că reclamantul a fost administrator al SC „A.” SRL din 13 mai 1999 şi până în prezent.
Din raportul de expertiză extrajudiciară prezentat în cauză a rezultat că reclamantul nu a întocmit şi semnat acte contabile, facturi fiscale, avize de expediţie, chitanţe, ordine de plată, CEC-uri, situaţii fiscale şi contabile şi nu şi-a păstrat drept de semnătură în bănci comerciale, concluzionând că nu a avut nici o activitate din 2000 şi până în prezent, unicul administrator fiind N. S.
Pentru considerentele arătate, instanţa a apreciat că simplu fapt al păstrării menţiunii la O.R.C. Alba că reclamantul are calitatea de administrator al SC „A.” SRL alături de N. S. – contrar prevederilor art. 9 din Statul societăţii, neurmată de săvârşirea vreunei fapte efective de administrare nu este de natură a conferii reclamantului calitatea de administrator, astfel că acesta nu se află în situaţia de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d din Legea nr. 161/2003.
Prin urmare, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, s-a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul N. V. N. pentru capătul de cerere privind anularea Ordinului nr. 206/2006 emis de pârâtul Prefectul Judeţului Alba, pe care l-a anulat.
Faţă de împrejurarea că între reclamant şi pârât nu există raporturi de muncă, acesta din urmă nu a putut fi obligat la plata indemnizaţiei aferente perioadei pentru care reclamantul a fost considerat cu mandat încetat. Urmare a anulării Ordinului nr. 206/31 martie 2006, reclamantul a fost repus în situaţia anterioară, cu toate drepturile ce decurg din aceasta, aşa încât a fost respinsă cererea reclamantului privind acordarea acestor drepturi de la pârâtul din prezenta cauză.
Întrucât doar în cursul judecăţii, în urma administrării probatoriului, s-a dovedit faptul că reclamantul nu are calitate de administrator la SC „A.” SRL, şi faţă de împrejurarea că doar prin încheierea nr. 3341/28 aprilie 2006 dată de judecătorul delegat la O.R.C. Alba, s-a încuviinţat cererea de înregistrare a menţiunii privind renunţarea la calitatea de administrator, a fost respinsă cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinţei primei instanţe a declarat recurs pârâtul P.J.Alba iar în dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, în baza art. 87 alin.1 lit. d din Legea nr. 161/2003, funcţia de primar este incompatibilă cu funcţia de administrator al unei iar conform art. 91din acelaşi act normativ, starea de incompatibilitate intervine numai după validarea mandatului într-o funcţie incompatibilă cu cea de ales local, alesul locul putând renunţa la funcţia care atrage incompatibilitatea în cel mult 15 zile de la alegerea în funcţie.
Intimatul-reclamant avea la data emiterii Ordinului nr. 206/2006 atât calitatea de primar al comunei Roşia Montana, cât şi cea de administrator al unei societăţi comerciale. Instanţa a interpretat în mod greşit dispoziţiile legale în sensul că starea de incompatibilitate intervine numai în cazul desfăşurării a două activităţi paralele, respectiv cea de primar şi cea de administrator, incompatibilitatea trebuind să fie reală şi efectivă.
Intenţia legiuitorului la data adoptării Legii nr. 161/2003 a fost aceea de separare efectivă a funcţiilor de demnitate publică la cele două afaceri, pentru a nu mai exista dubii cu privire la modul de exercitare a mandatului.
Intimatul a efectuat acte de administrare, a participat la licitaţia publică organizată la sediul Consiliului Local Abrud în data de 12 aprilie 2005 şi a semnat fişa de licitaţie.
Raportul de expertiză contabilă extrajudiciară nu are relevanţă, deoarece, administrarea unei societăţi nu presupune numai efectuarea operaţiunilor contabile ci şi luarea unor decizii cu privire la societare.
La dosar a depus întâmpinare intimatul N.V.N. care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca legală şi temeinică, întrucât s-a stabilit că reclamantul nu a desfăşurat activităţi comerciale, iar participarea la licitaţie s-a făcut în calitate de asociat şi nu de administrator.
Recursul este fondat.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului de fond, raportat la sentinţa atacată şi la motivele de recurs invocate de pârât, precum şi din prisma dispoziţiilor art. 304/1 Cod procedură civilă, se constată că prima instanţă nu a analizat corect situaţia de fapt şi de drept dedusă judecăţii, pronunţând o sentinţă nelegală şi netemeinică.
Conform art. 87 alin. 1 lit. d din Legea nr. 161/2003, funcţia de primar este incompatibilă cu calitatea de administrator al unei societăţi comerciale.
În speţă, prin ordinul nr. 206/31 martie 2006, emis de P.J. Alba, s-a constatat încetarea de drept a mandatului de primar al comunei Roşia Montană, funcţie deţinută de intimatul reclamant N. V. N.. Emiterea ordinului a fost motivată de faptul că intimatul reclamant deţinea calitatea de administrator cu puteri depline la S.C.”A.” S.R.L., cu sediul în comuna Roşia Montană.
Din analiza actelor dosarului de fond rezultă – contrar celor susţinute de intimatul reclamant -, că acesta deşi exercita funcţia de primar avea în acelaşi timp şi calitatea de administrator al S.C.„A.”S.R.L. Roşia Montană.
Din Statutul S.C. „A.” S.R.L. Roşia Montană, nemodificat până la data de 10 mai 2006, (filele 58 – 64 dosar fond) rezultă că administrarea societăţii se exercită de N.V., în calitate de asociat unic, pe întreaga durată de funcţionare a societăţii.
Prin procesul – verbal din data de 10 mai 2003, (fila 15 dosar fond) reclamantul N.V.N., în calitate de asociat unic la S.C. „A.” S.R.L. hotărăşte ca să rămână în continuare în societate fără a face acte de administrare, reînnoind mandatul de 4 ani, de administrator, pentru N.S., însă în actul adiţional autentificat sub nr. 788/16 mai 2003 (filele 17 – 18 dosar fond) nu se regăseşte menţiunea expresă privind renunţarea la calitatea de administrator a reclamantului şi modificarea corespunzătoare a statutului societăţii privind administrarea, ci numai faptul numirii noului administrator.
Menţiunea de ”Noul administrator” înserată în actul adiţional mai sus arătat nu echivalează cu o modificare în ceea ce priveşte calitatea de administrator al reclamantului în cadrul societăţii, neputând fi interpretată în acest sens, deoarece, renunţarea la această calitate trebuia să se regăsească în actul adiţional, formularea trebuind să fie expresă şi fără echivoc.
Prin încheierea nr. 1451/23.05.2003, judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Alba a dispus înregistrarea cererii de numire a administratorului N.S. fără a dispune şi cu privire la revocarea din funcţia de administrator a reclamantului deoarece această menţiune nu a făcut obiectul actului adiţional autentificat sub nr. 788/16.05.2003.
Încheierea judecătorului delegat putea fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare în cazul în care acesta nu corespunde voinţei părţii manifestată prin actul adiţional.
În speţă, nu s-a făcut dovada formulării recursului sau a întocmirii unui nou act adiţional care să cuprindă renunţarea expresă a reclamantului la funcţia de administrator. O atare renunţare a fost făcut tardiv de către reclamant, prin actul adiţional din data de 25.04.2006, după emiterea Ordinului nr. 206/31.03.2006, situaţie care nu poate complini obligaţia pe care reclamantul o avea de a se conforma legii.
Deşi se reţine că din data de 13 mai 1990 reclamantul nu a mai desfăşurat activitate de administrator la S.C.”A.” S.R.L., această situaţie este infirmată de probele de la dosar. Astfel, la fila 120 dosar fond se află în copie cererea formulată de către reclamantul N. V. N. – ca asociat unic al S.C. „A.” S.R.L., prin care solicită Primăriei oraşului Abrud înscrierea la licitaţia organizată în data de 12.04.2005 pentru concesionarea unui teren în localitatea Abrud, iar la fila 86 doar fond se află fişa licitaţiei publice semnată de reclamant, pentru S.C. „A.” S.R.L. Roşia Montană ca adjudecatară a licitaţiei.
Din aceste înscrisuri rezultă că reclamantul – intimat a efectuat acte de administrare a S.C. „A.” S.R.L. Roşia Montană, în calitatea sa de administrator, hotărând în numele şi pentru societate.
Rezultă că reclamantul, după obţinerea mandatului de primar, nu numai că nu a renunţat la funcţia de administrator la societatea comercială la care era asociat unic dar a efectuat şi acte de administrare a societăţii, contrar dispoziţiilor art. 87 alin. 1 lit. d din Legea nr. 161/2003.
Se poate reţine în aceste condiţii că Ordinul nr. 206/31.03.2006 a fost emis de pârâtul recurent P. J.Alba cu respectarea dispoziţiilor legale, deoarece, conform art. 15 alin. 2 lit. d din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, calitatea de primar încetează de drept înainte de expirarea duratei normale a mandatului în caz de incompatibilitate.
Faţă de aceste considerente, Curtea a admis recursul pârâtului, iar, în baza art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă a modificat în tot sentinţa atacată în sensul că a respins acţiunea formulată de reclamant.
Cu privire la cheltuielile de judecată s-a constatat că, reclamantul nu a dovedit efectuarea acestora, astfel că cererea a fost respinsă.
Decizia nr. 307/R/5.12.2006 – dosar nr. 719/CA/R/2006
