Art. 322 pct. 2 din Codul de procedura civila permite revizuirea unei hotarâri date în recurs prin care se evoca fondul daca instanta nu s-a pronuntat asupra unui lucru care s-a cerut sau s-a pronuntat asupra unui lucru care nu s-a cerut ori a dat mai mult decât s-a cerut.
Termenul de „lucru” folosit de legiuitor desemneaza în acest caz de revizuire obiectul dedus judecatii, iar nu argumentele de fapt sau de drept invocate de parti.
(Tribunalul Arad,sectia civila,decizia civila nr.356 R din 09 februarie 2011,dosar nr. 8201/108/2010)
Prin cererea de revizuire înregistrata la Tribunalul Arad la data de 03.12.2010, petentii T. E. C., T. D. si R. C. SRL au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 968 din 28.10.2010 pronuntata de Tribunalul Arad în dosarul nr. 3134/55/2009 având ca obiect pretentii.
În motivarea cererii de revizuire se arata ca în sentinta atacata instanta nu s-a pronuntat asupra unui lucru cerut de catre parati si s-a pronuntat asupra unui aspect cu care nu a fost investita. Arata ca, în ce priveste contractul de comodat încheiat intre societatea comerciala si reclamanti, a învederat in mod expres textele legale generale in materie contractuala, precum si cel special in materie de comodat (art. 1572 C.civ.), texte conform carora un contract bilateral, odata încheiat, nu poate fi reziliat unilateral, printr-o cerere expresa, de catre nici una dintre parti iar instanta nu s-a pronuntat insa asupra acestui aspect ci a motivat lapidar ca cererea de eliberare a spatiului da dreptul pârtii adverse la despagubiri. În ce priveste motivul de recurs al paratilor persoane fizice, instanta 1-a solutionat printr-o pronuntare ultra petita. Astfel, pârâtii au invocat existenta unui drept de retentie constituit prin hotarâre judecatoreasca, drept de retentie ce confera caracter legal folosintei lor asupra imobilului iar instanta, cu toate ca acest drept de retentie a fost recunoscut de catre partea adversa expres, a statuat ca la dosar nu exista dovada respectiv acea hotarâre judecatoreasca, deci a înlaturat motivul de recurs. Pentru aceste considerente solicita admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulata.
În drept, au invocat art. 322 pct. 2 din Codul de procedura civila.
Prin concluziile scrise, intimatii au solicitat respingerea cererii de revizuire si obligarea revizuientilor la plata cheltuielilor de judecata, cu motivarea ca din cuprinsul motivelor depuse nu rezulta care sunt cererile pârâtilor asupra carora instanta nu s-a pronuntat sau ce a acordat instanta în plus fata de ceea ce s-a solicitat. Din motivele revizuientilor rezulta ca acestia fac confuzie între notiunea de „lucru asupra caruia instanta nu s-a pronuntat” – ca motiv de revizuire – cu argumentele în sustinerea recursului. Dreptul de retentie nu înseamna folosinta gratuita a imobilului, iar prin înlaturarea motivului de recurs instanta nu a acordat mai mult decât s-a cerut. Intimatii nu au recunoscut existenta dreptului de retentie.
Examinând cererea de revizuire raportat la cazul de invocat, si anume cel prevazut de art. 322 pct. 2 Cod procedura civila, tribunalul a constatat ca este neîntemeiata calea de atac extraordinara pentru urmatoarele considerente:
Revizuientii invoca art. 322 pct. 2 din Codul de procedura civila, ce permite revizuirea unei hotarâri date în recurs prin care se evoca fondul daca instanta nu s-a pronuntat asupra unui lucru care s-a cerut sau s-a pronuntat asupra unui lucru care nu s-a cerut ori a dat mai mult decât s-a cerut. Însa termenul de „lucru” folosit de legiuitor desemneaza în acest caz de revizuire obiectul dedus judecatii, iar nu argumentele de fapt sau de drept.
Astfel, vazând ca revizuientii reclama neanalizarea unor argumente ale recursului, respectiv modul în care instanta de recurs a analizat argumentul privitor la dreptul de retentie, motive ce nu se încadreaza în dispozitiile art. 322 pct. 2 din Codul de procedura civila, tribunalul a respins cererea de revizuire ca inadmisibila.
