Potrivit art. 1 din Legea nr. 147 din 26 iulie 2000 privind reducerile acordate pensionarilor pentru transportul intern (1) Pensionarii din sistemul public de pensii, precum şi pensionarii din celelalte sisteme proprii de asigurări sociale beneficiază anual de un total de 6 călătorii simple cu reducere de 50% din tariful stabilit pentru călătoriile pe calea ferată cu trenuri de persoane ori accelerate fără regim de rezervare clasa a II-a, cu mijloace auto sau cu navele de călători clasa a II-a, la transportul intern în comun, între localităţi….
(3) De facilitatea prevăzută la alin. (1) nu beneficiază pensionarii care au dreptul la călătorii gratuite, stabilite în baza altor prevederi legale.
(3) De facilitatea prevăzută la alin. (1) nu beneficiază pensionarii care au dreptul la călătorii gratuite, stabilite în baza altor prevederi legale.
Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale – Decizia civilă nr. 742/1septembrie 2008
Prin acţiunea de asigurări sociale înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub dosar nr. 1956/97/2008 reclamanta D.D.S. le-a chemat în judecată pe pârâtele CJP HUNEDOARA şi CNPDA BUCUREŞTI, solicitând obligarea pârâtelor să-i remită taloanele de călătorie simple cu reducere de 50% pe anul 2008 potrivit dispoziţiilor art. 1 din legea nr. 147/2000.
În motivarea acţiunii sale reclamanta a arătat că este pensionată, calitate în care trebuia să beneficieze anual de 6 călătorii simple cu reducere de 50% din tariful stabilit pentru călătoriile cu trenul de persoane la clasa a II-a, iar aceste taloane trebuiau să-i fie transmise până la sfârşitul lunii decembrie 2007.
În drept au fost invocate prevederile legii nr. 147/2000.
Pârâta CNP BUCUREŞTI, prin întâmpinarea depusă la dosar, a invocat lipsa calităţii procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii reclamantei, arătându-se că aceasta este beneficiara unei de serviciu în baza Legii nr. 567/2004 şi nu întruneşte condiţiile de acordare a pensiei de asigurări sociale şi ca atare nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 147/2000.
Pârâta CJP HUNEDOARA, prin întâmpinarea depusă, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, întrucât reclamanta nu are calitatea de pensionar din sistemul public, fiind beneficiara unei pensii de serviciu în baza unei legi speciale.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasivă invocată de CNPAS Bucureşti a fost respinsă raportat la dispoziţiile art. 6 alin.1 şi art.12 din HG.2403/2004 privind Normele metodologice pentru aplicarea legii nr. 567/2000, care instituie obligarea CNPAS de a asigura transmiterea taloanelor speciale de călătorie.
Prin sentinţa civilă nr.1031/LM/17.06.2008 pronunţată de Tribunalul Hunedoara sub dosar nr. 1956/97/2008 s-a admis acţiunea de asigurări sociale formulată de reclamanta D.D.S. împotriva pârâtele CJP HUNEDOARA şi CNPDS BUCUREŞTI şi în consecinţă:
Au fost obligate pârâtele să remită reclamantei, taloanele de călătorie simple cu reducere de 50% pe anul 2008.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţa a reţinut cu referire la probele dosarului şi dispoziţiile legale incidente că, cu toate că reclamanta este beneficiara unei pensii de serviciu, acest lucru nu este de natură să o excludă din categoria pensionarilor care beneficiază anual de un total de 6 călătorii simple cu reducere de 50%, atât timp cât art. 1 din legea nr.197/2000 face referire şi la pensionarii din alte sisteme de asigurări sociale.
Împotriva acestei sentinţe au declarat, în termenul legal, pârâtele, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii formulate.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurentele au arătat că sentinţa instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, deoarece pentru a beneficia de taloanele de călătorie prevăzute de lege, persoana în cauză trebuie să aibă calitatea de pensionar din sistemul public de pensii, respectiv să aibă stabilită printr-o decizie, una din categoriile de pensii reglementate prin legea pensiilor sistemului public-art.40 din legea nr.19/2000; ori în cazul de faţă reclamanta nu are această calitate, ea fiind beneficiara unei pensii de serviciu potrivit Legii nr.567/2000.
În drept este invocat art. 304 punct 9 Cod procedură civilă.
Intimata nu a depus întâmpinare.
CURTEA, analizând sentinţa atacată, a constatat că recursurile pârâtelor sunt nefondate.
Astfel, potrivit art. 1 din Legea nr. 147 din 26 iulie 2000 privind reducerile acordate pensionarilor pentru transportul intern (1) Pensionarii din sistemul public de pensii, precum şi pensionarii din celelalte sisteme proprii de asigurări sociale beneficiază anual de un total de 6 călătorii simple cu reducere de 50% din tariful stabilit pentru călătoriile pe calea ferată cu trenuri de persoane ori accelerate fără regim de rezervare clasa a II-a, cu mijloace auto sau cu navele de călători clasa a II-a, la transportul intern în comun, între localităţi….
În acelaşi sens sunt şi Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr.147/2000- art1- nomele metodologice potrivit Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative venind în aplicarea legii şi nu în interpretarea sau completarea acesteia.
În speţă, s-a stabilit că intimata reclamantă este beneficiara unei pensii de serviciu stabilite în baza Legii nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, conform deciziei nr. 2024446/01.06.2007(f.14).
Legea specială de pensionare nr.567/2004, nu cuprinde dispoziţii vizând dreptul la călătorii gratuite. Aşa fiind, în mod corect prima instanţă, a reţinut incidenţa în cazul reclamantei a prevederilor alin. 3 al art. 1 din legea nr. 146/2007. Faptul că reclamanta este beneficiara unei pensii de serviciu nu o exclude de la beneficiul dreptului la 6 călătorii gratuite prevăzut de legea nr. 147/2004, atâta vreme cât această lege prevede expres acordarea acestui beneficiu şi în favoarea pensionarilor din alte sisteme proprii de asigurării, singura excludere fiind de a nu beneficia de acest drept în baza unei legii speciale,( ceea ce nu este cazul intimatei).
Faţă de cele ce preced, curtea a constatat că soluţia primei instanţe face o aplicare şi interpretare corectă a dispoziţiilor legale incidente în raport de starea de fapt reieşită din actele dosarului, nefiind incident nici unul din motivele de casare sau modificare a hotărârii expres prevăzute de legiuitor în conţinutul art.304 punct.1-9 Cod procedură civilă, motiv pentru care în conformitate cu art.312 alin.1 Cod procedură civilă au fost respinse ca nefondate recursurile promovate în cauză de pârâte.
