Cererea întemeiată pe dispoziţiile art. 124 din Legea nr. 64/1995, republicată, este de competenţa tribunalului şi nu a judecătorului sindic, dacă se au în vedere prevederile art. 10 şi art. 126 din acelaşi act normativ.
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti la nr. 5334/21.10.1998, creditoarea B.R.D. -S.A. a solicitat începerea procedurii falimentului debitoarei sale S.C. “N.S.I.” – S.R.L. Bucureşti, numirea judecătorului sindic, lichidarea patrimoniului societăţii pentru recuperarea debitului de 6.258.279 lei şi luarea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor firmei şi ale asociaţilor.
Creditoarea a formulat cerere, în temeiul art. 124 din Legea nr. 64/1995, republicată, împotriva pârâtului “ADM”.
Prin sentinţa nr. 1002/16.02.2000 a judecătorului sindic de la Tribunalul Bucureşti – secţia comercială, s-a anulat cererea creditoarei, formulată în temeiul art. 74 din Legea nr. 64/1995, republicată, ca netimbrată, s-a respins cererea bazată pe art. 124 din acelaşi act normativ, împotriva debitoarei S.C. “NSI” – S.R.L. Bucureşti şi a pârâtului “ADM” şi s-a închis procedura, în temeiul art. 118 şi art. 121 din Legea nr. 64/1995, republicată, dispunându-se notificarea creditorului, debitorului şi a C.C.I.R..
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs recurenta creditoare B.R.D. – S.A. – S.M.B., considerând-o nelegală şi netemeinică, întrucât, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că nu există bunuri în proprietatea firmei pentru a fi posibilă lichidarea şi, în consecinţă, membrii organelor de conducere trebuiau obligaţi la plata pasivului societăţii, pentru că aceştia au contribuit la ajungerea societăţii în această situaţie.
Recurenta a susţinut că părţilor le sunt aplicabile dispoziţiile art. 123 alin. 1 lit. d, întrucât nu au ţinut contabilitatea şi, deşi au fost legal citaţi, nu au depus la dosarul cauzei documentele contabile solicitate, iar raportul de expertiză nu
consemnează existenţa documentelor contabile. Mai mult, pârâţii nu au formulat nici contestaţie, astfel că, potrivit dispoziţiilor art. 72-73 şi art. 144 din Legea nr. 31/1990, administratorii sunt răspunzători de îndeplinirea tuturor obligaţiilor.
Recursul este fondat.
Analizând lucrările dosarului în raport cu dispoziţiile legale în materie, Curtea a constatat că, cererea întemeiată pe art. 124 din Legea nr. 64/1995, republicată, este de competenţa tribunalului şi nu a judecătorului sindic, dacă se au în vedere prevederile art. 10 din acelaşi act normativ.
în consecinţă, s-a constatat că judecătorul sindic a reţinut o situaţie de fapt eronată în cauză, a făcut o calificare greşită a cererilor şi o interpretare şi o aplicare eronată a dispoziţiilor legale în materie, astfel că motivul de recurs invocat de Curte din oficiu, în temeiul art. 306 alin. 2 C. pr. civ. este întemeiat.
Faţă de considerentele expuse mai sus, Curtea constată că sentinţa civilă atacată este parţial netemeinică şi nelegală şi urmează a fi casată în acest sens, prin admiterea recursului şi trimiterea spre rejudecare a cererii formulată de creditoare, în temeiul art. 124 din Legea nr. 64/1995, republicată, pentru a fi judecată de secţia comercială a Tribunalului Bucureşti, potrivit dreptului comun.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate. (Judecator Adriana-Teodora Bucur)
(Secţia comercială, decizia nr. 472/2000)
