Drept procesul civil. Certificat de vacanţă succesorală. Cerere în nulitate absolută. Condiţia interesuluiC.proc.civ., art. 109 alin. (1)
Nu justifică un interes legitim în promovarea unei acţiuni în nulitate absolută a unui certificat de vacanţă succesorală persoanele care sunt străine de succesiunea a cărei dezbatere s-a finalizat prin emiterea certificatului afirmat a fi nul.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă, decizia civilă nr. 351/R din 7 aprilie 2008
Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara sub nr.6048/325/2006, reclamanţii C.R. şi C.R. au chemat în judecată pârâţii Statul Român prin Consiliul Local D.N., G.I.V. ş.a., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate nulitatea absolută a certificatului de vacanţă succesorală nr. 1800 al Notariatului de Stat Judeţean Timiş; în principal, constatarea nulităţii absolute a Hotărârii nr. 41/21.06.1993 de concesionare în favoarea pârâţilor a unui teren în suprafaţă de 250 m.p. dintr-un total de 1482 m.p., înscris în C.F., ca act de dispoziţie al unui neproprietar; în subsidiar, anularea acestei hotărâri, ca act subsecvent unui act nul; rectificarea înscrisurilor privind succesiunea vacantă şi concesiunea, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii civile, reclamanţii au arătat că certificatul de moştenitor este lovit de nulitate absolută deoarece, la data dezbaterii succesorale, cel puţin 3 dintre persoanele afirmativ defuncte erau în viaţă, astfel cum rezultă din extrasele din Registrul de naştere depuse la dosar, situaţie în care, potrivit art. 651 C.civ. succesiunea nu putea fi deschisă, iar certificatul de vacanţă succesorală şi Hotărârea nr. 41 din 21.06.1993 de concesionare în favoarea pârâţilor a suprafeţei de 250 m.p., sunt lovite de nulitate absolută.
În drept, au fost invocate disp.art.651 C.civ., art.35 şi 36 din Legea nr.7/1996.
Prin încheierea de şedinţă din data de 18.01.2007 s-a dispus disjungerea capătului de cerere prin care se solicită constatarea nulităţii absolute a certificatului de moştenitor, de capătul de cerere privind constatarea nulităţii Hotărârii nr. 41/21.06.1993 a Consiliului Local D.N., cu privire la acest ultim capăt de cerere declinându-se competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Timiş, Secţia de administrativ.
Instanţa de fond a rămas investită numai cu soluţionarea capătului de cerere privind constatarea nulităţii absolute a certificatului de moştenitor şi rectificare C.F. formându-se un nou dosar.
La termenul de judecată din data de 15.02.2007, instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia lipsei de interes a reclamanţilor şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, invocate de apărătorul pârâţilor, iar prin sentinţa civilă nr.1556/15.02.2007 s-a admis excepţia lipsei de interes a reclamanţilor şi, în consecinţă, s-a respins acţiunea civilă formulată de reclamanţi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin certificatul de vacanţă succesorală s-a constatat succesiunea vacantă de pe urma defuncţilor L.M., L.I., L.H. ş L.I. Deşi nulitatea absolută poate fi invocată de oricine are un interes şi ea ocroteşte un interes general, instanţa de fond a reţinut că un asemenea interes nu exclude existenţa şi a unui interes personal, iar persoana care invocă nulitatea absolută a unui act juridic trebuie să urmărească obţinerea unui folos propriu din anularea actului respectiv.
În speţa de faţă, reclamanţii sunt străini de certificatul de moştenire vacantă a cărui anulare o solicită, iar dacă s-ar anula aceste certificate, ei nu ar obţine nici un folos practic.
Pe de altă parte, faptul că în prezent reclamanţii au un proces de grăniţuire cu Statul Român pentru parcele limitrofe, nu este de natură să justifice un interes personal al lor în solicitarea anulării certificatului de vacanţă succesorală, interes care ar exista numai dacă ei ar fi fost moştenitorii persoanelor defuncte a căror a devenit vacantă.
În consecinţă, instanţa de fond a respins ca lipsită de interes acţiunea reclamanţilor.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanţii au declarat apel în termen legal.
Au criticat soluţia de respingere a acţiunii civile pe excepţia lipsei de interes subliniind că în speţa de faţă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile ce vizează interesul promovării prezentei acţiuni (legitim, personal, născut şi actual), întrucât în condiţiile în care pe rolul instanţelor judecătoreşti există un proces de grăniţuire în care pârâţii G. invocă un drept de folosinţă în baza unui contract de concesiune emis de pârâtul Statul Român iar contractul de concesiune este un act subsecvent unui titlu de proprietate dobândit de Statul Român prin certificatul de vacanţă succesorală, acţiunea civilă de faţă este întemeiată.
Reclamanţii au mai precizat faptul că pe rolul instanţei de judecată există un proces de grăniţuire, între aceleaşi părţi, suspendat de judecătorie tocmai în aprecierea existenţei unei legături evidente între cauza respectivă şi prezenta cauză.
Prin decizia civilă nr. 919/A/9.11.2007 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosar nr. 1004/325/2007, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţi, reţinându-se că în mod corect s-a stabilit faptul că reclamanţii nu justifică un interes în promovarea acţiunii pentru constatarea nulităţi absolute a certificatului de vacanţă succesorală, întrucât ei sunt străini de actul respectiv, neavând vocaţie succesorală după defuncţii L. şi nici nu pot obţine vreun folos propriu de pe urma anulării acestui certificat sau a actelor subsecvente, în speţă fiind vorba de parcele limitrofe cu privire la care reclamanţii poartă un proces de grăniţuire cu Statul Român.
Prin urmare, interesul reclamanţilor nu îndeplineşte condiţiile reglementate de legiuitor, adică să fie personal, născut şi actual, pentru ca aceştia să justifice interesul în promovarea acţiunii prezentului litigiu.
Împotriva deciziei civile pronunţate de Tribunalul Timiş, reclamanţii au declarat recurs în termen legal solicitând în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 7 şi 9 şi art. 312 pct. 3 C.proc.civ., admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond la prima instanţă.
În motivarea recursului, recurenţii au criticat soluţia de respingere a acţiunii civile promovată pentru constatarea nulităţii absolute a certificatului de vacanţă succesorală, pe excepţia lipsei de interes a reclamanţilor, susţinând că excepţia a fost invocată de pârâţii G., care, după disjungerea cauzei, nu mai au calitate procesuală pasivă, lipsa de interes căzând astfel în sarcina lor.
Pe de altă parte, ei au subliniat din nou că în speţă sunt îndeplinite cele trei condiţii ce vizează interesul promovării prezentei acţiuni, hotărârea din apel nerăspunzând motivelor invocate în calea de atac a apelului, ea preluând argumentele instanţei de fond.
Reclamanţii au solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei pentru soluţionare pe fond la Judecătoria Timişoara, subliniind că declararea ca decedată a unei persoane care în realitate este în viaţă este de natură să producă consecinţe imprevizibile pe plan social, interesul general fiind acela ca situaţiile de fapt să aibă o corespondenţă neechivocă în înscrisurile oficiale.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate de către reclamanţi, în raport de actele depuse la dosar,obiectul cauzei şi dispoziţiile art. 299, art. 304 pct. 7 şi 9 C.proc.civ., raportat la art. 312 alin. (1) C.proc.civ., Curtea a constatat recursul nefondat.
Astfel, potrivit art. 109 alin. (1) C.proc.civ. oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanţei competente”. Prin urmare, o acţiune civilă poate fi introdusă numai dacă reclamantul pretinde un drept împotriva persoanei chemate în judecată sau invocă un interes legitim.
În speţa de faţă, aşa cum în mod corect au reţinut cele două instanţe de judecată, reclamanţii nu invocă un drept propriu nici cu privire la imobilul înscris în C.F., pentru care au solicitat constatarea nulităţii absolute a certificatului de vacanţă succesorală, neavând vocaţie succesorală după defuncţii L., şi nici cu privire la dreptul de concesiune al pârâţilor G.
În raport de obiectul acţiunii civile astfel cum a fost formulată iniţial, respectiv constatarea nulităţii absolute a certificatului de vacanţă succesorală emis în favoarea Statului Român, constatarea nulităţii absolute a Hotărârii nr. 41/21.06.1993 de concesionare în favoarea pârâţilor a unui teren în suprafaţă de 250 m.p. din totalul de 1482 m.p., înscris în C.F., ca act de dispoziţie al unui neproprietar, Curtea apreciază că reclamanţii nu justifică un interes legitim juridic în promovarea acţiunii.
Împrejurarea că între părţi există pe rolul instanţelor un proces de grăniţuire având ca obiect delimitarea hotarului dintre un alt imobil şi imobilul înscris în certificatul de vacanţă succesorală invocat în cauză, este lipsită de orice semnificaţie în ceea ce priveşte interesul legitim al reclamanţilor în prezenta cauză.
Pe de altă parte, Curtea a reţinut că, deşi reclamanţii susţin că cel puţin trei din persoanele declarate decedate ar fi în realitate în viaţă, acest aspect nu a fost dovedit, extrasele de stare civilă neputând face dovada identităţii dintre persoanele înscrise în acte şi foştii tabulari.
