T.V.A. TAXARE INVERSĂ PENTRU T.V.A. AFERENTPREŢULUI DE CUMPĂRARE A UNOR IMOBILE.OBLIGAŢIILE CUMPĂRĂTORULUI. LIPSAFORMALITĂŢILOR PENTRU PROCEDURA SIMPLIFICATĂ.CONSECINŢE. NELEGALITATEA DECIZIEI DEIMPUNERE PENTRU T.V.A. SUPLIMENTAR ŞI ACCESORII.- art. 160 ind. 1 Cod fiscal,- pct. 65 ind. 1 alin. 8 şi 12, pct. 82 alin. 9 şi 10 din H.G. nr.44/2004 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare aLegii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
În caz de nerespectare a obligaţiilor prevăzute de art. 1601 alin.5 C.fiscal, referitoare la taxarea inversă şi a formalităţilor ce revin cumpărătorului unorimobile, orice cerere de rambursare a TVA aferentă preţului de cumpărare, plătitădeja către vânzătoare, nu poate fi admisă de organele fiscale. O operaţiune pentru careTVA se autolichidează prin înregistrările contabile prevăzute de lege, nu poate fisupusă regimului obişnuit de taxare. Legea nu lasă la aprecierea furnizorului saubeneficiarului înscrierea operaţiunii în regimul de taxare inversă sau în regimulobişnuit, astfel că înscrierea din eroare în acest din urmă regim nu dă drept derambursare a sumei aferente taxei de la organele
În schimb, emiterea unei decizii de impunere privind plata TVAsuplimentar şi accesorii fiscale pentru o operaţiune ca cea din speţă, în condiţiile încare nu există o dispoziţie de măsuri emisă de organele fiscale aşa cum impune normade sub art. 82 alin. 9 şi 10 din HG nr. 44/2004, în temeiul căreia reclamanta -în termenul prevăzut de aceleaşi organe fiscale – să procedeze la corectareaînregistrărilor contabile potrivit textului legal sus citat, reprezintă nerespectarea legii.
( Curtea de Apel Piteşti – s.c.c.a.f., decizia nr. 679/R-C/27 mai2008)
Prin sentinţa nr. 27/CF/31.01.2008, Tribunalul Argeş -Secţia civilă- Complet specializat pentru administrativ şi fiscala admis acţiunea reclamantei SC F.I. SA, a anulat Decizia nr.45/08.062007, Raportul de inspecţie fiscală nr. 658/23.04.2008 şi Deciziade impunere nr. 6/23.04.2007, exonerând-o pe reclamantă de plata sumeide 160.941 lei TVA şi a sumei de 10.739 lei majorări de întârziere.
În motivarea sentinţei, prima instanţă a reţinut că organele decontrol ale Administraţiei Finanţelor Publice pentru contribuabilimijlocii, prin RIF nr. 658/23.04.2007, au stabilit că societatea reclamantă,în luna noiembrie 2006, nu a aplicat măsurile simplificate şi a înregistratnumai în jurnalul de cumpărări, fără a înregistra şi în jurnalul de vânzări,taxa pe valoarea adăugată în sumă de 160.941 lei aferentă facturii nr.06582843/30.11.2007 reprezentând avans achitat către SC R.M. SRLpentru achiziţionarea unui imobil teren + clădiri, în baza unui contractautentic. De asemenea, societatea reclamantă nu a colectat taxa pevaloarea adăugată în sumă de 160.941 lei.
Cu privire la cele reţinute de către organul de control,dispoziţiile art. 160 din Codul fiscal ţin cont şi de natura bunurilorvândute, respectiv cumpărate, la data facturării, în speţă ambele societăţiale tranzacţiei fiind plătitoare de TVA. Totodată, textul de lege prevedemăsuri simplificate ce vizează împrejurarea ca atunci când se realizeazăoperaţiuni de genul celor reţinute de art.160 alin.2, se menţionează pefactură fiscală taxare inversă”. Acest lucru are drept efect faptul căTVA-ul înscris în factura fiscală nu se mai plăteşte de către cumpărător,şi pe cale de consecinţă nu se mai colectează de către vânzător, deci, numai există obligaţia vânzătorului de a vira la bugetul de stat TVA-ul încauză, acesta nemaifiind colectat.
În speţă, cele două nu folosit procedurasimplificată, ci pe cea obişnuită de plată a TVA, colectarea acesteia decătre vânzător şi virarea la bugetul de stat.
De altfel, art.82 alin.10 din H.G. nr. 44/2004 prevede: Însituaţia în care organele fiscale, cu ocazia verificărilor efectuate, constatăcă pentru bunurile prevăzute la art.160 alin.1 şi 2 din Codul fiscal nu aufost aplicate măsurile de simplificare prevăzute de lege, vor obligabeneficiarii la stornarea taxei deductibile prin contul furnizori, efectuareaînregistrării contabile 4426=4427 şi înregistrarea în decontul de TVAîntocmit la finele perioadei fiscale în care controlul a fost finalizat larândurile de regularizări”.
Faţă de acest text de lege, se observă că, în măsură în carepărţile merg pe procedura obişnuită şi plătesc TVA-ul către societatea cucare tranzacţionează, este eronat a se reţine din nou această contribuţiepe motiv că nu a fost reţinută ca plată către bugetul de stat.
De asemenea, şi critica privind penalităţile de întârziere esteîntemeiată, întrucât din actele încheiate de părţi rezultă că societateavânzătoare ( cu care a tranzacţionat contestatoarea) SC R. M. SRL acolectat TVA-ul aferent facturii nr. 06582843/30.11.2006 şi l-a virat labugetul de stat. În aceste condiţii, bugetul de stat nu a fost prejudiciat,astfel încât şi penalităţile de întârziere au fost greşit reţinute în sarcinacontestatoarei.
Împotriva sentinţei, în termen legal, a formulat recurspârâta D.G.F.P. Argeş care, invocând dispoz. art. 304 pct. 9 şi art. 3041C.proc.civ., a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, prima instanţă a apreciat subiectiv dispoziţiile legale,pronunţând soluţia fără ca reclamanta să îşi fi probat susţinerile dinacţiune.
În mod corect au fost întocmite actele fiscale, având învedere că reclamanta nu a aplicat măsurile simplificate şi nu a înregistratşi în jurnalul de vânzări TVA în suma de 160.941 lei aferenta facturiireprezentând preţ achitat către vânzătoarea SC R.M. SRL pentruvânzarea-cumpărarea imobilului teren şi clădiri”. Totodată, încălcânddispoziţiile legale, societatea reclamantă nu a colectat TVA în sumă de160.941 lei.
Potrivit art. 1601 alin. 2 lit. b) şi c) şi alin. 3 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal şi pct. 651 alin. 8 din H.G. nr. 44/2004pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003, furnizorii şi beneficiarii au obligaţia să aplice măsurile desimplificare pentru vânzările de terenuri şi clădiri, evidenţiind TVAaferentă livrărilor/achiziţiilor respective în jurnalele de vânzări şi decumpărări concomitent şi înscriind-o în decontul de TVA atât ca taxăcolectată, cât şi ca taxă deductibilă, fără a avea loc plăţi efective de TVAîntre cele doua societăţi. Factura fiscală se înregistrează jurnalele devânzări şi de cumpărări. Responsabili de aplicarea acestor dispoziţii suntşi furnizorul, şi beneficiarul, iar daca furnizorul nu a respectat legea subacest aspect, beneficiarul este obligat să aplice taxarea inversă şi săîndeplinească obligaţiile prevăzute de lege.
În speţă, reclamanta – cu toate că a le-a cunoscut – nu arespectat prevederile imperative ale legii şi deşi instanţa de fond aconstatat acest fapt, a trecut peste el.
Organele fiscale au procedat corect în raport de dispoz. pct.82 alin. 9 din H.G. nr. 44/2004, în nici un caz reclamanta neavânddreptul la rambursarea TVA aferentă achiziţionării imobilului teren şiclădire”.
Faptul că reclamanta a plătit către societatea vânzătoare TVAaferent achiziţionării imobilului, nu este relevant din perspectiva aplicăriiprocedurii simplificate. Reclamanta are la dispoziţie o acţiune în pretenţiiîmpotriva vânzătoarei.
În cauză, în privinţa accesoriilor fiscale, sunt aplicabiledispoziţiile art. 115, 116 şi 118 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003/R.
Examinând sentinţa prin prisma motivelor de recurs invocate,în raport de dispoziţiile art.304 pct.9 şi 3041Cod pr.civilă, Curteaconstată că recursul este fondat.
Într-adevăr, în baza art. 1601 alin. 5 C. fiscal, reclamanta, încalitate de cumpărătoare a unor imobile, avea obligaţia – chiar şi înipoteza în care vânzătoarea nu a procedat în aceeaşi manieră – să aplicetaxarea inversă, respectiv să nu facă plata cătrefurnizor, să înscrie din proprie iniţiativă menţiunea “taxare inversă” înfactura fiscală şi să îndeplinească obligaţiile prevăzute la alin. (3), adică săevidenţieze aferentă operaţiunii în jurnalele devânzări şi de cumpărări concomitent şi să o înscrie în decontul de taxă pevaloarea adăugată, atât ca taxă colectată, cât şi ca taxă deductibilă, fără aavea loc plăţi efective între cele două unităţi în ceea ce priveşte aceastăobligaţie fiscală.
Reclamanta nu a procedat în acest fel şi orice cerere derambursare a TVA aferentă preţului de cumpărare, plătită deja cătrevânzătoarea SC R.M. SRL, nu poate fi admisă de organele fiscale.
O operaţiune pentru care TVA se autolichidează prinînregistrările contabile prevăzute de lege, nu poate fi supusă regimuluiobişnuit de taxare. Legea nu lasă la aprecierea furnizorului saubeneficiarului înscrierea operaţiunii în regimul de taxare inversă sau înregimul obişnuit, astfel că înscrierea din eroare în acest din urmă regimnu dă drept de rambursare a sumei aferente taxei de la organele fiscale.
Reclamanta, care pretinde că a plătit vânzătoarei SC R.M.SRL şi T.V.A. aferentă preţului facturat, are posibilitatea de a solicitadoar de la aceasta restituirea sumei plătite cu acest titlu, iar nu de laorganele fiscale.
Din acest punct de vedere, Raportul de inspecţie fiscală nr.658/23.04.2008 şi Decizia nr. 45/08.062007 sunt legale.
În privinţa menţiunilor privind plata TVA suplimentară şi aaccesoriilor atrase de aceasta, actele fiscale respective şi Decizia deimpunere nr. 6/23.04.2007 nu sunt legale.
Constatând că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţiile privindtaxarea inversă, organele fiscale – la rândul lor – nu şi-au îndeplinitobligaţia impusă de H.G. nr. 44/2004 – pct. 651 alin. 12, la momentulachiziţionării bunului de către reclamantă, respectiv pct.82 alin. 9 şi 10, lamomentul efectuării controlului – astfel: În situaţia în care organelefiscale competente, cu ocazia verificărilor efectuate, constată că pentrubunurile prevăzute la art. 1601 alin. (2) din Codul fiscal nu au fost aplicatemăsurile de simplificare prevăzute de lege, vor obliga beneficiarii lastornarea taxei deductibile prin contul de furnizori, efectuareaînregistrării contabile 4426 = 4427 şi înregistrarea în decontul detaxă pe valoarea adăugată întocmit la finele perioadei fiscale încare controlul a fost finalizat, la rândurile de regularizări”.
Or, emiterea unei decizii de impunere privind plata TVAsuplimentar şi accesorii fiscale pentru o operaţiune ca cea din speţă încondiţiile în care nu există o Dispoziţie de măsuri emisă de organelefiscale, în temeiul căreia reclamanta – în termenul prevăzut de aceleaşiorgane fiscale – să procedeze la corectarea înregistrărilor contabilepotrivit textului legal sus citat, reprezintă nerespectarea legii.
Cum, deci, în speţă, organele fiscale nu au dovedit întocmireade către echipa de inspecţie fiscală a unei astfel de Dispoziţii de măsuri -act administrativ fiscal întocmit conf. Ord. M.E.F. nr.1939/28.12.2004pentru corectarea, într-un anumit termen, a taxării operaţiunii (dinînscrisul de la fila 5 dosar rezultând că o astfel de dispoziţie de măsuri nua fost întocmită şi comunicată reclamantei) -, rezultă că emiterea decizieide impunere nu este legală.
În măsura în care organele fiscale îşi îndeplinesc propriaîndatorire legală de a obliga pe reclamantă să efectueze operaţiunilecontabile de taxare inversă, au posibilitatea să emită orice act pe care îlapreciază ca fiind legal şi necesar, inclusiv decizie de impunere.
Pentru cele expuse, văzând dispoziţiile art. 312 alin. 1-3C.proc.civ., Curtea va admite recursul pârâtei şi va modifica sentinţaprimei instanţe în sensul că va admite în parte acţiunea reclamantei şi vaanula Decizia nr. 45/08.062007 şi Raportul de inspecţie fiscală parţialănr. 658/23.04.2008 în privinţa menţiunilor privind stabilirea TVAsuplimentar plata şi a accesoriilor fiscale. Va respinge acţiunea cu privirela dreptul de deducere TVA în sumă de 160.941 lei. Va menţine sentinţaîn rest.
