Legea nr. 544/2004 – art. 5 alin. 2
C. pr. civ. – art. 1 alin. 1 pct. 1
Acţiunea având ca obiect cererea de anulare a unei dispoziţii de evacuare dintr-un spaţiu aparţinând unei unităţi administrativ teritoriale este de competenţa materială a judecătoriei.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de administrativ,
decizia nr. 336 din 26 aprilie 2006
Prin sentinţa civilă nr. 133 din 27 februarie 2006, pronunţată în dosar nr. 11516/CA/2005 Tribunalul Timiş a admis acţiunea reclamantei Direcţia pentru Tineret Timişoara şi a anulat dispoziţia nr. 1834/2005 emisă de pârâtul Primarul municipiului Timişoara prin care s-a dispus evacuarea reclamantei din spaţiul situat în Timişoara.
Recursul declarat în dosar de către pârâtul Primarul municipiului Timişoara a fost admis de Curtea de Apel Timişoara prin decizia civilă nr. 336 din 26 aprilie 2006, pronunţată în dosar nr. 2118/CA/2006, dispunându-se casarea sentinţei cu trimitere spre competentă soluţionare în primă instanţă la Judecătoria Timişoara, cu aplicarea art. 304 pct. 3 raportat la art. 312 alin. 5 C. pr. civ.
Instanţa de recurs a reţinut că obiectul acţiunii îl constituie cererea pentru anularea dispoziţiei nr. 1834/2005 emisă de pârâtul Primarul municipiului Timişoara prin care s-a dispus evacuarea reclamantei din spaţiul cu altă destinaţie decât aceea de situat în Timişoara, măsură luată în temeiul Legii nr. 215/2001, spaţiu despre care reclamanta susţine că îl deţine sub forma unui drept de administrare şi folosinţă, în baza Ordinului M.E.N. nr. 4000/1999, ordin emis în baza H.G. nr. 86/1999, a Dispoziţiei nr. 211 a Inspectoratului Şcolar Timiş şi a Protocolului de predare-primire din 16.07.1999, încheiat între Agenţia Teritorială a Taberelor şi Turismului Şcolar Timiş şi Inspectoratul Şcolar Timiş.
Deci, dispoziţia atacată în cauză vizează o măsură de evacuare dintr-un spaţiu deţinut de reclamantă în baza unui titlu locativ, astfel că raportul juridic aflat în litigiu este unul locativ, de natură civilă şi nu de drept administrativ.
Pentru ca un act emis de o autoritate publică să constituie unul administrativ este necesar ca scopul său să fie executarea sau organizarea executării legii, raportul juridic generat de acesta trebuie să fie de natură administrativă sau publică şi actul să fie eliberat cu putere publică.
Actul dedus judecăţii în această cauză nu îndeplineşte cerinţele susmenţionate pentru că nu s-a emis în vederea executării unei legi, iar raportul juridic pe care l-a născut este de drept civil, în care pârâtul nu acţionează cu putere publică.
Art. 5 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 prevede că nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede prin lege organică, o altă procedură judiciară.
Cum dispoziţia emisă de pârât, deşi îmbracă forma unui act emis de o autoritate publică, priveşte un raport juridic de locaţiune care este reglementat de legislaţia locativă, deci de legea civilă, aceasta nu poate face obiectul unei acţiunii în contencios-administrativ, ci al celei civile, în condiţiile art. 1 alin. 1 pct. 1 C. pr. civ.
