SENTINŢA CIVILĂ Nr. 4691/ 31 Martie 2008
Contestaţie la executare.Apărări de fond împotriva titlului executoriu fiscal
Deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei potrivit art. 212, la instanţa judecătorească de administrativ competentă, în condiţiile legii. ( art.217 din Codul de procedură fiscală).
Având în vedere că, titlul de creanţă fiscală putea fi atacat pe calea contenciosului administrativ-fiscal, contestatoarea beneficiind de dreptul de acces la o instanţă judecătorească, conform dispoziţiilor art. 6 alin. 1 din convenţia europeană a Drepturilor Omului, instanţa apreciază că această nu mai poate formula apărări de fond împotriva titlului executoriu pe calea contestaţiei la executare.
Având în vedere că, titlul de creanţă fiscală putea fi atacat pe calea contenciosului administrativ-fiscal, contestatoarea beneficiind de dreptul de acces la o instanţă judecătorească, conform dispoziţiilor art. 6 alin. 1 din convenţia europeană a Drepturilor Omului, instanţa apreciază că această nu mai poate formula apărări de fond împotriva titlului executoriu pe calea contestaţiei la executare.
Pentru aceste considerente de fapt şi de drept instanţa va respinge contestaţia la executare, ca neîntemeiată.#########Prin contestaţia la înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 25.01.2008 sub nr.2043/215/2008 contestatoarea SC P. SRL solicitat în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAŢIA FONDULUI PENTRU MEDIU, anularea titlului executoriu nr.749 /07.11.2007 şi a somaţiei din data de 07.11.2007.
În motivare, contestatoarea a arătat că prin titlul executoriu nr.749/07.11.2007 intimata a stabilit în sarcina sa un debit de 23.890 lei reprezentând majorări de întârziere pentru contribuţia datorată la Fondul pentru Mediu calculate până la data de 25.06.2007.
De asemenea, contestatoarea a mai arătat că intimata în mod eronat a reţinut că datorează cota de 3% din valoarea ambalajelor comercializate de către producători şi importatori, întrucât această cotă nu poate fi datorată decât de către persoanele juridice -producători şi importatori – care comercializează ambalaje numai pe teritoriu naţional, respectiv numai pe piaţa internă a României.
Contestatoarea a mai învederat instanţei faptul că intenţia legiuitorului atunci când a precizat în mod expres noţiunile de producători şi importatori a fost de a exclude pe exportatorii, ori societatea contestatoare nu a comercializat ambalaje pe piaţa internă, ci a exportat tot ce a produs.
În drept au fost invocate dispoziţiile art.399 şi urm. din C.proc.civ şi art.172 şi urm. din C.proc. fiscală.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei la executare invocând excepţia inadmisibilităţii întrucât contestatoarea avea la îndemână o altă cale de atac ( cale de care s-a şi folosit) şi anume contestaţia împotriva actului administrativ fiscal, care este Decizia de Impunere nr.11820/08.08.2007 reglementată de art.175 şi urm. din Codul de procedură fiscală şi ulterior, acţiunea în contencios.
Astfel, intimata consideră că în prezenţa unui asemenea mijloc legal, în contestaţia la titlu nu mai pot fi valorificate apărări de fond împotriva titlului atacat invocând dispoziţiile art.169 alin.3 din codul de procedură fiscală şi 399 alin.3 din codul de procedură civilă.
De asemenea, intimata arată că susţinerile contestatoarei conform cărora cota de 3% din valoarea ambalajelor comercializate de producătorii şi importatorii de ambalaje ar trebui plătită numai de către cei care comercializează ambalaje numai pe teritoriul naţional, nu sunt întemeiate întrucât obligaţia calculării, declarării şi virării sumelor către Administraţia Fondului pentru Mediu revine tuturor producătorilor şi importatorilor fără să se facă distincţia dacă aceştia comercializează pe piaţa internă sau pentru export.
În probaţiune a fost administrată proba cu înscrisuri.Analizând coroborat materialul probator administrat în cauză instanţa reţine următoarele:
La data de 08.08.2007 intimata Administraţia Fondului pentru Mediu a emis Decizia de Impunere nr.11820/08.08.2007 prin care s-a stabilit în sarcina contestatoarei plata către intimată a sumei de 41.323 lei din care suma de 23.890 lei cu titlu de majorări de întârziere calculate până la data de 25.06.2007.
Ulterior, întrucât a expirat termenul de plată a obligaţiilor către intimată, înscrise în Decizia de Impunere nr.11820/08.08.2007 s-a emis în conformitate cu dispoziţiile art.141 din OG nr.92/2003 titlul executoriu nr.749/07.11. 2007 pentru suma de 23.890 lei cu titlu de majorări de întârziere calculate până la data de 25.06.2007, precum şi somaţia nr.18375/07.11.2007 către contestatoare.
Potrivit dispoziţiilor art.141 din codul de procedură fiscală titlul de creanţă fiscală devine titlu executoriu fiscal la data la care creanţa fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.”
Prin Decizia nr.XIV/05.02.2007 pronunţată în recursul în interesul legii de către Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a statuat că dacă pentru contestarea titlului de creanţă fiscală, care este decizia de impunere, în speţă, este decizia de impunere nr.11820/08.08..2007, nu s-a reglementat accesul la o instanţă judecătorească, pe calea contestaţiei la executare, adresată instanţei de judecată, pot fi invocate şi apărări de fond.
Ca urmare, posibilitatea formulării de apărări de fond pe calea contestaţiei la executare subzistă numai în măsura în care actul ce constituie titlu de creanţă fiscală nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ-fiscal.
În speţă, instanţa constată că împotriva Deciziei de Impunere nr. nr.11820/08.08.2007, care,potrivit dispoziţiilor art.28 coroborate cu cele ale art.110 alin.3 din Codul de procedură fiscală, constituie titlul de creanţă, contestatoarea avea la îndemână posibilitatea contestării, iar conform dispoziţiilor art. 206 alin.3 din OG nr.92 /2003 contestaţiile se depun la organul fiscal, respectiv vamal, al cărui act administrativ este atacat şi nu este supusă taxelor de timbru.Deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei potrivit art. 212, la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii. ( art.217 din Codul de procedură fiscală).
Pentru aceste considerente de fapt şi de drept instanţa va respinge contestaţia la executare, ca neîntemeiată.
