O.U.G. 10/2007 ; O.G. 9/2000 ; Protocolul nr. 12 adiţional C.E.D.O. ; O.U.G. 137/2000 ; OG 16/2007 ; OG 27/2007 ; Legea 232/2007 ; O.G. 38/2003 ; Legea 360/2002
În fundamentarea cererii de chemare în judecată se invocă existenţa unei situaţii juridice discriminatorii, în ceea ce priveşte drepturile băneşti majorate, reglementate în favoarea unor categorii diferite de funcţionari publici ; se solicită înlăturarea acestei discriminări, precum şi acordarea drepturilor băneşti majorate .
Inexistenţa competenţei instanţelor judecătoreşti , în ceea ce priveşte anularea unei dispoziţii legale, pe care o consideră discriminatorie şi, pentru a restabili situaţia de echilibru între subiectele de drept, precum şi să pronunţe o hotărâre judecătorească care să constituie, prin ea însăşi, o normă nediscriminatorie sau prin care să aplice dispoziţii prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport cu care persoana care s-a adresat instanţei se consideră discriminată.
Reclamantul având calitatea de funcţionar public cu statut special, analiza instanţei priveşte existenţa unei reglementări legale speciale, privind salarizarea acestei categorii de funcţionari publici, precum şi inaplicabilitatea unei alte reglementări legale şi care priveşte o altă categorie de funcţionari publici .
Nu pot fi invocate dispoziţiile O.U.G. 137/2000 privind existenţa unei discriminări precum şi competenţa materială a instanţelor judecătoreşti de a analiza circumstanţele în fapt şi în drept ale stării de discriminare, atât timp cât acestea au fost declarate ca neconstituţionale .
La data de 19 decembrie 2009 reclamantul C. C. a chemat în judecată pe pârâţii S. R.-prin M.E.F., M.I.R.A., I.J.P.F. Dj, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligaţi pârâţii la înlăturarea pentru viitor a discriminării la care au fost supuşi ca urmare a neacordării unui salariu egal cu al celorlalţi magistraţi, demnitari, funcţionari publici ori salariaţi contractuali ai statului, discriminare ce nu poate fi înlăturata decât prin acordarea si membrilor sindicatului – poliţişti, a majorărilor salariale de 5% începând cu data de 01 ianuarie 2007, (in raport cu nivelul din luna decembrie 2006), cu 2% începând cu data de 01 aprilie 2007 (fata de nivelul din luna martie 2007) si cu 11% începând cu data de 01 octombrie 2007 (fata de nivelul din luna septembrie 2007), majorări de altfel egale cu cele acordate prin art. 1, 2, 3 si 4 din O.U.G. 10 din 31 ianuarie 2007, tuturor demnitarilor aleşi sau numiţi, judecătorilor Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie si adjuncţilor săi, judecătorilor , tuturor si tuturor salariaţilor contractuali ai statului din Ministerul Internelor si Reformei Administrative.
Repararea prejudiciului cauzat reclamanţilor – poliţişti – ca urmare a
discriminării prin neacordarea majorărilor salariale de 5% începând cu data de 01
ianuarie 2007 (fata de nivelul din luna decembrie 2006), cu 2% începând cu data de 01
aprilie 2007 (fata de nivelul din luna martie 2007) si cu 11% începând cu data de 01
octombrie 2007 (fata de nivelul din luna septembrie 2007);
Plata dobânzilor legale (calculate conform art.3 alin 3 din O.G. 9/2000
privind nivelul dobânzilor legale pentru obligaţii băneşti) pentru sumele datorate
începând cu luna ianuarie 2007 pana la efectuarea plaţii ;
Obligarea paratului M:E.F. ca reprezentant al Guvernului României sa cuprindă in bugetul pentru anul financiar – fiscal 2008-2009 sumele necesare plaţii drepturilor solicitate;
Indexarea sumelor datorate (prin aplicarea coeficienţilor de inflaţie)
începând cu momentul naşterii dreptului nostru la despăgubire – 1 ianuarie 2007 si pana
in momentul efectuării plaţii efective a drepturilor salariale revendicate ca urmare a
discriminării;
Efectuarea menţiunilor privitoare la majorările salariale in dosarul personal
al fiecărui reclamant.
În motivare s-a arătat că:
Reclamanţii, funcţionari publici cu statut special ( poliţişti ) au fost si sunt discriminaţi in raport cu demnitarii, cu judecătorii înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, cu judecătorii Curţii Constituţionale, cu Procurorul General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie si Justiţie si adjuncţii săi dar si cu personalul contractual din cadrul Instituţiei P. Jud. Dj.
Tuturor acestora, la începutul anului 2007 li s-au majorat salariile sau indemnizaţiile cu 5% începând cu data de 01 ianuarie 2007, în raport cu nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu data de 01 aprilie 2007 fata de nivelul din luna martie 2007 si cu 11% începând cu data de 01 octombrie 2007 fata de nivelul din luna septembrie 2007.
Singurii salariaţi ai statului cărora nu le-au fost majorate în nici un mod salariile în decursul anului 2007 până în prezent sunt poliţiştii. S. R., ca şi ceilalţi paraţi, nerecunoscând acelaşi drept salarial ca si celorlalţi funcţionari publici sau demnitari şi magistraţi şi refuzând să le mărească indemnizaţiile cu acelaşi procent ca şi celorlalţi salariaţi începând cu data de 01 ianuarie 2007 au încălcat dispoziţiile art. 1 alin. 2 lit. e pct. I din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare care prevăd ca „principiul egalităţii între cetăţeni, al excluderii discriminării sunt garantate prin exercitarea drepturilor:…economice….in special dreptul la un salariu egal pentru egala, la o remuneraţie echitabila si satisfăcătoare” dar si dispoziţiile PROTOCOLULUI 12 la Convenţia Europeana a Drepturilor Omului.
Arată şi că, în ziua de 31 ianuarie 2007 Guvernul României a emis un număr de trei Ordonanţe simple prin care a dispus majorarea salariului – începând cu 01 ianuarie 2007 – tuturor demnitarilor, magistraţilor, funcţionarilor publici si salariaţilor contractuali ai statului cu excepţia poliţiştilor care sunt si ei tot funcţionari publici.
Prin O.G. nr. 10 din 31 ianuarie 2007 articolele 1-4 au fost majorate salariile tuturor salariaţilor statului (demnitari, magistraţi, funcţionari publici, salariaţi contractuali) cu 5% începând cu data de 01 ianuarie 2007 fata de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu data de 01 aprilie 2007 fata de nivelul din luna martie 2007 si cu 11% începând cu data de 01 octombrie 2007 fata de nivelul din luna septembrie 2007.
Prin O.G. 16 din 31.01.2007 Guvernul a dispus si majorarea drepturilor băneşti cu începere de la 01 ianuarie 2007 a persoanelor M.A.E..
Tot la 31 ianuarie 2007 Guvernul emite si Ordonanţa nr. 27 prin care majorează si salariile controlorilor financiari din cadrul Curţii de Conturi, cu aceleaşi procente, in aceleaşi transe si tot cu începere,de la 01 ianuarie 2007.
In Legea nr. 232 din 06 iulie 2007 publicată în M.O. nr. 171 din 16 iulie 2007 pentru aprobarea O.G. nr. 6/2007, modificând art. 39 in alin. 2 al acestuia se prevăd majorări salariale in cota de 7% aplicata la salariul din 2006 si de 11% cu începere de la 01 octombrie 2007 aplicată la salariul din luna septembrie 2007 pentru toţi funcţionarii publici, exceptaţi fiind si de aceasta data poliţiştii.
Potrivit art. 14 din României, salariaţii au dreptul la norme de protecţie sociala. Acestea privesc securitatea si sănătatea salariaţilor, regimul de munca al femeilor si tinerilor, instituirea unui salariu brut pe tara, repausul săptămânal, concediul de odihna plătit, prestarea muncii in condiţii deosebite sau speciale, precum şi alte situaţii specifice, stabilite prin lege.
Consideră că restrângerea adusă prin măsura neacordării dreptului aduce atingere existentei acestui drept, încălcând flagrant dispoziţiile art. 53 din Constituţia României.
În acest sens invocă şi prevederile Legii nr. 360/2002 ce reglementează statutul poliţistului, care statuează ca poliţiştii au devenit funcţionari publici cu statut special din anul 2002.
Astfel, consideră că prin refuzul de a li se recunoaşte aceste drepturi, aceleaşi ca şi pentru ceilalţi funcţionari publici, au fost încălcate prevederile art. 1-6 din O.G. 137/2000, referitor la prevenirea si sancţionarea tuturor faptelor de discriminare si care statuează si promovează „principiul egalităţii intre cetăţeni”, care, în cazul de fata, se poate realiza numai prin excluderea discriminării şi garantarea exercitării drepturilor economice, in special dreptul la un salariu egal pentru munca egala, consacrata si prin Protocolul nr. 12 din Convenţie, precum si in art. 154 alin 3 din Codul Muncii.
De asemenea consideră că sunt aplicabile prevederile art. 1084 din Codul Civil, deoarece este vorba despre pierderile ce le-am suferit si beneficiile de care am fost privaţi pe toata aceasta perioada, considerându-ne îndreptăţiţi la despăgubiri constând in reactualizarea sumelor ce ni se cuvin.
Totodată în ceea ce priveşte dobânzile aferente sumelor sus menţionate, conform prevederilor Codului muncii, art. 283, alin 1 lit. c, modificată prin L. Nr. 241/2005, solicită ca acestea să fie calculate din data de 01.01.2007 si pana la plata integrala a sumelor datorate.
Potrivit art. 3 alin. 1 din H.G. 208/2005 Ministerul Economiei si Finanţelor elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale si raportul asupra bugetului de stat precum si proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, astfel ca nici o cheltuiala din fondurile publice nu poate fi angajata, ordonanţată si plătită daca nu este aprobata conform legii si nu are prevederi bugetare.
În drept, îşi întemeiază acţiunea pe prevederile O.G. nr. 137/2000 privind discriminarea cu precădere pe art. 1 alîn.2 lit. e pct. T si pe prevederile Constituţiei României ce reglementează egalitatea in drepturi, egalitatea de tratament si nediscriminarea, art. 1-4 din O.G. 10/2007, ale art. 1 din O.G. 16/2007 si ale art. 2 alin.2 din O.G. 27/2007, ale Legii 232/2007 dar si ale Legii 360/2002 privind Statutul Poliţistului.
În temeiul art. 242 alin ultim Cod de procedura civila solicită judecarea cauzei în lipsă.
I.P.F. Jud. Dj a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, motivat de faptul că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile L. 360/2002 şi că diferenţierea de salarizare dintre poliţişti şi funcţionarii publici numiţi în temeiul L. nr. 188/1999 sau alte categorii de salariaţi de la bugetul de stat nu are caracter arbitrar, fiind determinată de legiuitor pe baza acestui criteriu de selecţie obiectivă, care nu are caracter discriminator.
Principiul egalităţii în drepturi presupune identitate de soluţii numai pentru identitate de situaţii, ori situaţia poliţiştilor, care sunt funcţionari publici cu statut special, nu este identică cu situaţia funcţionarilor publici numiţi în temeiul L.188/1999, având în vedere exercitarea atribuţiilor stabilite prin lege, pentru poliţie, ca instituţie specializată a statului, deci acţiunea de faţă nu îmbracă forma unei fapte de discriminare conform O.G. nr. 137/2000.
Şi M.A.I. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, motivat de faptul că reclamantul are calitatea de funcţionat public cu statut special şi îşi desfăşoară activitatea în cadrul poliţiei, salarizarea acestuia făcându-se potrivit normelor cuprinse în cadrul O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, act normativ care nu prevede acordarea acestor creşteri salariale.
D.G.F.P. Dolj pentru M.E.F. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a ministerului de finanţe, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine şi constată următoarele:
Potrivit disp. art. 27 persoana care se consideră discriminată poate formula, în faţa instanţei de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării sau anularea situaţiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
Prin deciziile nr. 818 din data de 3 iulie 2008, nr. 819 din data de 3 iulie 2008 şi 0997 din data de 7 octombrie 2008 pronunţate de Curtea Constituţională a decis admiterea excepţiei de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) şi art. 27 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituţionale, în măsura în care din acestea se desprinde înţelesul că instanţele judecătoreşti au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:
” Dosarele în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor menţionate din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare au ca obiect acordarea unor drepturi salariale prevăzute pentru anumite categorii profesionale şi solicitate de reclamanţi în aceste cauze, în temeiul actului normativ menţionat, cu motivarea că omisiunea legiuitorului de a le acorda şi lor beneficiul acestor drepturi constituie o discriminare contrară legii şi normelor comunitare.
Totodată, Curtea Constituţională constată că unele dispoziţii ale Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000, şi anume prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) şi art. 27 alin. (1), lasă posibilitatea desprinderii unui înţeles neconstituţional, în virtutea căruia, aşa cum s-a şi întâmplat în cauzele în care au fost ridicate excepţiile, instanţele judecătoreşti au posibilitatea să anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii şi să le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile în cazurile deduse judecăţii.
Astfel, după ce în art. 1 al ordonanţei se enunţă principiile constituţionale pe care se întemeiază egalitatea în drepturi între cetăţeni şi se enumără principalele drepturi cu privire la care sunt excluse privilegiile şi discriminările, în art. 2 alin. (3) se prevăd următoarele:
“Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanţe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), faţă de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acestui scop sunt adecvate şi necesare.”
Prin art. 27 alin. (1) al ordonanţei, reprodus mai sus, se instituie dreptul persoanei care se consideră discriminată de a cere instanţei de judecată, între altele, restabilirea situaţiei anterioare şi anularea situaţiei create prin discriminare.
Aşa cum lesne se poate observa, art. 2 alin. (3) din ordonanţă caracterizează ca discriminatorii, între altele, prevederile care dezavantajează anumite persoane, faţă de alte persoane, fără să facă vreo distincţie cu privire la natura juridică a acestor prevederi, ceea ce poate fi înţeles că se referă şi la acte normative cu putere de lege, cum sunt cele adoptate de Parlament şi ordonanţele Guvernului, emise în virtutea delegării legislative prevăzute de art. 115 din Constituţie.
Luând în considerare şi dispoziţiile art. 27 alin. (1) din ordonanţă, prin care se instituie dreptul persoanei care se consideră discriminată de a cere instanţei de judecată, între altele, restabilirea situaţiei anterioare şi anularea situaţiei create prin discriminare, deci şi a prevederilor cu caracter discriminatoriu, instanţa de judecată poate să înţeleagă – ceea ce s-a şi petrecut în una din cauzele analizate – că are competenţa să anuleze o dispoziţie legală pe care o consideră discriminatorie şi, pentru a restabili situaţia de echilibru între subiectele de drept, să instituie ea însăşi o normă juridică nediscriminatorie sau să aplice dispoziţii prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport cu care persoana care s-a adresat instanţei se consideră discriminată.
Un asemenea înţeles al dispoziţiilor ordonanţei, prin care se conferă instanţelor judecătoreşti competenţa de a desfiinţa norme juridice instituite prin lege şi de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituţional, întrucât încalcă principiul separaţiei puterilor, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituţie, precum şi prevederile art. 61 alin. (1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării.
În virtutea textelor constituţionale menţionate, Parlamentul şi, prin delegare legislativă, în condiţiile art. 115 din Constituţie, Guvernul au competenţa de a institui, modifica şi abroga norme juridice de aplicare generală. Instanţele judecătoreşti nu au o asemenea competenţă, misiunea lor constituţională fiind aceea de a realiza justiţia – art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală -, adică de a soluţiona, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existenţa, întinderea şi exercitarea drepturilor lor subiective.
În consecinţă, Curtea Constituţională urmează să admită excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ministerul Justiţiei şi să se constate că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) şi art. 27 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituţionale în măsura în care din ele se desprinde înţelesul că instanţele judecătoreşti au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii. “
Din considerentele mai sus expuse, deduse din hotărârile Curţii Constituţionale, instanţa de judecată reţine faptul că instanţele judecătoreşti nu au competenţa să anuleze o dispoziţie legală pe care o consideră discriminatorie şi, pentru a restabili situaţia de echilibru între subiectele de drept, să instituie ea însăşi o normă juridică nediscriminatorie sau să aplice dispoziţii prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport cu care persoana care s-a adresat instanţei se consideră discriminată.
Prin urmare prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) şi art. 27 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituţionale în măsura în care din ele se desprinde înţelesul că instanţele judecătoreşti au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
În aceste condiţii instanţa de judecată, neavând posibilitatea să aplice dispoziţii prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport cu care persoana care s-a adresat instanţei se consideră discriminată, constată faptul că în virtutea statului special poliţiştii sunt salarizaţi potrivit disp. O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor iar O.G. 6/2007 nu le este aplicabilă.
Reclamantul arată că, începând cu luna ianuarie 2007, au fost emise un număr de trei ordonanţe prin care s-a dispus majorarea drepturilor salariale tuturor funcţionarilor publici – OG 6/24.01.2007, privind unele masuri salariale si alte drepturi ale funcţionarilor publici, OG 10/31.01.2007 privind creşterile salariale ce se acorda in anul 2007 personalului bugetar salarizat si OG 16/31.01.2007, privind de asemenea creşterile salariale pentru anul 2007 ale personalului salarizat insa toate aceste majorări salariale nu s-au aplicat si poliţiştilor, care sunt funcţionari publici cu statut special.
Reclamantul este angajat al M.I.R.A., fiind potrivit art. 1 din legea 360/2002 funcţionar public civil, cu statut special, înarmaţi, ce poartă, de regulă, uniformă şi exercită atribuţiile stabilite pentru Poliţia Română prin lege, ca instituţie specializată a statului, drepturile si obligaţiile acestora fiind reglementate de acest act normativ special nu de Statutul funcţionarului public (legea 188/1999).
Art. 1 din OG 6/2007 prevede faptul că prezenta ordonanţă reglementează drepturile salariale şi alte drepturi ale funcţionarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare şi alte drepturi ale funcţionarilor publici, precum şi modul de acordare a creşterilor salariale ale funcţionarilor publici în anul 2007. Anexele 1-6 la O.G. 6/2007 de asemenea, stabilesc care sunt categoriile de angajaţi cărora li se aplica acest act normativ însă poliţiştii care, aşa cum am arătat mai înainte, reprezintă o categorie de funcţionari publici cu activitate reglementata printr-un statut propriu nu se regăsesc printre funcţionarii publici vizaţi de OG 6/2007.
În virtutea statutului special pe care ii au poliţiştii, aceştia sunt salarizaţi potrivit O.G. 38/2003 privind salarizarea si alte drepturi ale poliţiştilor iar O.G. 6/2007 nu le este aplicabila. Nici O.G. nr. 10 din 31 ianuarie 2007, privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr. II şi III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică nu se aplica angajaţilor MIRA.
Astfel, potrivit art. 1 din aceasta ordonanţa „ in anul 2007, salariile de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar, stabilite potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobată prin Legea nr. 383/2001, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi indemnizaţiile personalului care ocupă funcţii de demnitate publică, stabilite potrivit anexelor nr. II şi III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum au fost majorate potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 3/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2006, avute la data de 31 decembrie 2006, se majorează în 3 etape.
Acest act normativ este mai explicit decât O.G. 6/2007 stabilind in mod limitativ care sunt actele normative in temeiul cărora sunt salarizaţi funcţionarii publici care beneficiază de creşterile salariale iar O.G. 38/2003 – legea de salarizare a poliţiştilor nu se regăseşte printre acestea.
Pe de alta parte O.G. 16/2007, cel de-al treilea temei invocat de către reclamanţi in acţiune, nu se refera la angajaţii MIRA. O.G. nr. 16 din 31 ianuarie 2007 vizează creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului salarizat potrivit Legii nr. 495/2004 privind salarizarea şi alte drepturi băneşti ale personalului din administraţia centrală a Ministerului Afacerilor Externe şi de la misiunile diplomatice, oficiile consulare şi institutele culturale româneşti din străinătate.
Mai mult decât atât, potrivit dispoziţiilor art. V din OUG 75/20.06.2008, in ordonanţa Guvernului nr. 137/2000, privind prevenirea si sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicata in MO Partea I, nr. 99 din 08.02.2007, după alineatul (2) al articolului 19, se introduce un nou alineat, alin 3), cu următorul cuprins : V3) sesizările având ca obiect masurile legislative adoptate in contextul stabilirii politicii de salarizare a personalului din sistemul bugetar nu intra in competenta de soluţionare a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.,,
Aşadar, potrivit acestui act normativ care a intrat in vigoare la data publicării in MO, respectiv 20.06.2008, reclamantul nu mai poate invoca dispoziţiile O.G. 137/2000, pentru ca acţiunea acestora vizează masuri legislative adoptate in contextul stabilirii politicii de salarizare a personalului din sistemul bugetar iar aceste dispoziţii legale nu mai sunt aplicabile spetei iar cererea de a dispune înlăturarea pentru viitor a pretinsei discriminări, la care ar fi fost supuşi reclamanţii nu are temei legal.
Cu privire la capătul de cerere privind plata dobânzilor legale, calculate conform art. 3 alin 3 din OG 9/2000 precum si cel referitor la indexarea sumelor datorate (prin aplicarea coeficienţilor de inflaţie), instanţa de judecată constată că acestea sunt neîntemeiate deoarece atâta vreme cat drepturile salariale principale pretinse nu sunt întemeiate nici drepturile accesorii acestora (dobânda legala si indexarea drepturilor salariale pretinse) nu sunt întemeiate, accesoriul urmând soarta principalului.
În raport de considerentele mai sus expuse Tribunalul neavând posibilitatea să aplice dispoziţii prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept în raport cu care persoana care s-a adresat instanţei se consideră discriminată urmează să respingă acţiunea formulată.
Tribunalul Dolj
Secţia Administrativ şi Fiscal
Sentinţa nr. 62 din 13 Ianuarie 2009 pronunţată în dosarul nr. 19635/63/2008
