– Legea nr.85/2006, art. 73
Prin recursul formulat recurenta DVBL SECTOR 2 critica neînscrierea în tabelul obligatiilor debitoarei a declaratiei sale de creanta precizata la data de 12.02.2009 si înregistrata la instanta la data de 17.02.2009.
Prin recursul formulat recurenta DVBL SECTOR 2 critica neînscrierea în tabelul obligatiilor debitoarei a declaratiei sale de creanta precizata la data de 12.02.2009 si înregistrata la instanta la data de 17.02.2009.
Curtea apreciaza ca prima instanta a facut o corecta aplicare a dispozitiilor legale, iar masura neînscrierii în tabelul obligatiilor debitoarei a creantei de 6107 lei dispusa de administratorul judiciar este legala. Mijloacele de transport au figurat înregistrate în evidentele fiscale înca din anii 2006 – 2007, încât creanta s-a nascut anterior deschiderii procedurii insolventei.
Curtea apreciaza ca prima instanta a facut o corecta aplicare a dispozitiilor legale, iar masura neînscrierii în tabelul obligatiilor debitoarei a creantei de 6107 lei dispusa de administratorul judiciar este legala. Mijloacele de transport au figurat înregistrate în evidentele fiscale înca din anii 2006 – 2007, încât creanta s-a nascut anterior deschiderii procedurii insolventei.
Pe de alta parte, actualizarea declaratiei de creanta contravine dispozitiilor art.41 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei, modificata, care instituie interdictia adaugarii de sume accesorii creantelor nascute anterior dechiderii procedurii, precum si art.109 din aceeasi lege, întrucât debitorul nu si-a continuat activitatea.
Pe de alta parte, actualizarea declaratiei de creanta contravine dispozitiilor art.41 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei, modificata, care instituie interdictia adaugarii de sume accesorii creantelor nascute anterior dechiderii procedurii, precum si art.109 din aceeasi lege, întrucât debitorul nu si-a continuat activitatea.
Cu privire la recursul declarat de recurenta SC CVD SRL Curtea retine ca, în mod corect, tribunalul a admis exceptia tardivitatii contestatiei formulata de aceasta creditoare împotriva creantei BRD GSG SA înscrisa în tabelul definitiv, judecatorul sindic facând o corecta aplicare a dispozitiilor Legii nr.85/2006, întrucât prin sentinta comerciala nr.1518/28.03.2008 s-a stabilit termenul de 18.06.2008 pentru definitivarea tabelului de creante, iar contestatia a fost formulata la data de 17.04.2009.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A VI-A COMERCIALA
DECIZIA COMERCIALA NR.15R/12.01.2010)
Prin sentinta comerciala nr.3827/03.07.2009 Tribunalul B – Sectia a VII-a Comerciala a respins ca tardiv formulata contestatia creditoarei SC CVD SRL si ca neîntemeiata contestatia creditoarei DVBL Sector 2 B în contradictoriu cu debitoarea SC II SRL.
Cu privire la admiterea exceptiei tardivitatii contestatiei formulate la data de 17.04.2009 de creditoarea SC CVD SRL împotriva creantei BRD GSG SA, înscrisa în tabelul definitiv al obligatiilor debitoarei (exceptie invocata de BRD GSG SA), tribunalul a retinut dispozitiile art.73 din Legea insolventei, precum si ca termenul stabilit prin sentinta comerciala nr.1518/28.03.2008 pentru definitivarea tabelului de creante a fost 18.06.2008, apreciind ca neîntemeiate sustinerile conform carora administratorul judiciar nu a procedat legal la notificarea creditoarei, ori cea potrivit careia termenul de depunere a eventualelor contestatii curge de la data înscrierii creditorilor la masa credala.
Tribunalul a mai aratat ca dispozitiile art.7 alin.3 teza a Il-a au fost respectate, fiind asigurata conditia publicitatii, ca debitoarea nu a depus la dosar o lista a creditorilor, administratorul judiciar trimitând o notificare în conditiile art.61 alin.3 din lege, rap. la art.7 din lege, prin publicarea într-un ziar de larga circulatie si în BPI, privind deschiderea procedurii generale împotriva debitoarei si ridicarea dreptului de administrare, procedura notificarii acestei creditoare fiind considerata îndeplinita prin publicarea în BPI, aceeasi fiind situatia si altor prezumtivi creditori care nu au putut fi identificati si fata de care procedura notificarii deschiderii procedurii este considerata îndeplinita prin publicarea în BPI, ca potrivit art.7 alin.7 creditorii care au înregistrat cereri de admitere a creantelor sunt prezumati ca au în cunostinta termenele prevazute la art.62 ori la art.107, 108 sau 109, dupa caz, si nu vor mai fi citati.
S-a mai retinut de catre tribunal ca SC CVD SRL a formulat declaratie de creanta înca de la data de 6.02.2009, aratând ca detine o creanta certa, lichida si exigibila de 8338130 lei, fiind prezumata ca avea cunostinta de termenul limita de depunere a creantelor nascute anterior deschiderii procedurii si în consecinta a contestatiilor aferente, ca nu se poate primi sustinerea potrivit careia creditoarea nu ar fi avut cunostinta de procedura deschisa împotriva debitoarei anterior datei de 6.03.2009, iar faptul ca ulterior deschiderii procedurii insolventei, persoanele notificate vor fi citate si li se vor comunica actele de procedura prin intermediul BPI nu poate fi privit ca aducând atingere dreptului la aparare, întrucât potrivit art.126 alin.(2) din Constitutie, legiuitorul se bucura de atributul exclusiv de a stabili normele de procedura, putând sa instituie prevederi speciale, derogatorii de la dreptul comun în vederea unor situatii specifice, prevederile art.7 alin.(1) din Legea nr.85/2006 gasindu-si justificarea în specificul procedurii insolventei, care presupune un numar foarte mare de parti si o mare diversitate de acte procedurale de natura sa îngreuneze mult desfasurarea procedurii, aparând si ca o masura speciala prin care se asigura solutionarea cu celeritate a cauzelor. Tot astfel, legiuitorul a prevazut expres anumite termene limita în cadrul carora creditorii ori partile interesate pot sa-si exercite dreptul de a formula contestatii.
S-a mai aratat si ca beneficiind de asistenta juridica calificata, creditoarea si-a întemeiat contestatia pe art.73 din lege, care stabileste un termen limita imperativ aplicabil atât creditorilor, cât si pentru orice alta “persoana interesata” (nu exclusiv participanti la procedura), ca termenul pentru înregistrarea contestatiilor conform art.73 expira cu 10 zile înainte de data stabilita prin sentinta de deschidere a procedurii pentru definitivarea tabelului de creante, fiind nerelevant momentul luarii la cunostinta si ca nu a fost formulata si probata în cauza o cerere de repunere în termen în acord cu dispozitiile art.103 alin.l Cod pr.civ.
În ceea ce priveste contestatia formulata de creditoarea DVBL Sector 2 instanta a retinut ca prin adresa nr.14847/12.02.2009, aceasta a solicitat înscrierea în tabelul obligatiilor debitoarei si a creantei de 6107 lei reprezentând impozit asupra mijloacelor de transport (6102 lei si 5 lei cheltuieli de executare), ca din fisa matricola rezulta ca mijloacele de transport au figurat înregistrate înca din anii 2006 – 2007, prin urmare creanta s-a nascut anterior deschiderii procedurii insolventei, creditoarea nefiind titularul unei creante ce a luat nastere ulterior deschiderii procedurii pentru a fi aplicabile dispozitiile art.41 alin.4, ca declaratia de creanta este nu numai tardiva prin raportare la data publicarii notificarii în Buletinul procedurilor de insolventa, dar si a termenului de formulare a declaratiilor de creanta – 25.05.2008 stabilit prin sentinta comerciala nr.1518/28.03.2008, fiind formulata si cu nerespectarea dispozitiilor art.41 privind adaugarea accesoriilor la creantele nascute anterior deschiderii procedurii si a dispozitiilor art.109, întrucât debitoarea nu si-a continuat activitatea.
S-a mai aratat ca nu se pot eluda dispozitiile art.41 din legea insolventei, prin formularea pe parcursul procedurii de precizari la declaratiile de creanta prin care sa se tinda la adaugarea de accesorii, ori reactualizarea creantelor nascute anterior deschiderii procedurii, un argument fiind faptul ca la data de 5.05.2008, în termen legal a fost formulata declaratie de creanta pentru impozitul asupra mijloacelor de transport pentru suma de 626 lei, ce a fost verificata de administratorul judiciar si înscrisa în tabelul definitiv, însa ulterior, la data de 12.02.2009, dupa aproape un an de la deschiderea procedurii se încearca prin formularea unei noi declaratii de creanta a fi eludata dispozitia ce instituie interdictia adaugarii de sume accesorii.
Împotriva acestei sentinte au formulat recurs creditoarele DVBL SECTOR 2 si SC CVD SRL.
În motivarea recursului sau, recurenta DVBL Sector 2 a aratat ca la 05.05.2008 a depus declaratie de creanta, solicitând înscrierea la masa credala cu suma de 626 RON, reprezentând impozit asupra mijloacelor de transport, conform procesului-verbal de constatare din 21.04.2008, ca potrivit art.41 alin.4 din Legea nr.85/2006 majorarile de întârziere au fost calculate pâna la data deschiderii procedurii insolventei – 28.03.2008, ca la 17.02.2009 s-au depus actualizari ale debitului în sensul înregistrarii precizarilor la declaratia de creanta, aratând ca la 10.02.2009 societatea figura cu un debit de 6.107 RON (impozit asupra mijloacelor de transport – 6.102 RON si 5 RON cheltuieli de executare), ca în cursul procedurii a fost notificata de administratorul judiciar care i-a adus la cunostinta ca precizarile la declaratia de creanta sunt netemeinice, întrucât masinile au fost înstrainate anterior deschiderii procedurii.
Recurenta a mai sustinut ca a fost respectat termenul stabilit prin sentinta comerciala nr.1518/28.03.2008, declaratia de creanta fiind depusa la 05.05.2008, iar faptul ca ulterior deschiderii procedurii creanta a fost actualizata pentru 2009, nu poate fi asimilata cu depunerea unei noi declaratii în afara termenelor stabilite de judecatorul sindic, ca fata de art.261 alin.1 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal era firesc ca în 2008 debitul sa fie într-un anumit cuantum, iar în anul 2009 sa fie majorat prin adaugarea debitului curent anului 2009, suma de 626 RON fiind cuprinsa în suma de 6.107 RON precizata la data de 17.02.2009, creanta nascându-se anterior deschiderii procedurii, ca au fost respectate dispozitiile imperative ale legii, însusi legiuitorul prevazând ca dupa data deschiderii procedurii vor putea curge creantele curente conform art.41 alin.4 din Legea nr.85/2006, ca în acelasi spirit sunt si dispozitiile art.122/l din OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicat, art.1, pct.3 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, republicat si ale Legii nr.277/2009. Prin urmare, debitul pentru anul curent se adauga în continuare pentru anul fiscal de referinta pâna la închiderea procedurii, iar în privinta majorarilor de întârziere, precizarile la declaratia de creanta au fost întocmite în baza Procesului verbal de constatare încheiat la 10.02.2009, unde se mentioneaza ca majorarile de întârziere sunt calculate pâna la 28.03.2008.
S-a mai aratat ca atât Legea nr.85/2006 cât si OG nr.92/2003 reglementeaza starea majorarilor de întârziere, fara a se putea deduce din aceasta ca debitul curent nu ar trebui perceput, iar potrivit principiului “ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus”, ca administratorul judiciar trebuia sa faca dovada ca masinile ce apar în evidentele fiscale ar fi fost înstrainate anterior deschiderii procedurii, însa acesta s-a rezumat la sustinerea ca au fost înregistrate cereri în anulare pentru autoturisme, fara sa probeze ca au iesit din patrimoniul debitoarei si nici în notificare nu se face referire la acestea, desi avea obligatia sa puna la dispozitia organului fiscal toate documentele pentru stabilirea starii de fapt fiscale a debitoarei.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentintei atacate, admiterea contestatiei si încrierea creantei sale în tabelul definitiv al creantelor împotriva averii debitoarei cu suma de 6.107 RON.
În motivarea recursului sau, recurenta SC CVD SRL a aratat ca judecatorul sindic a dat o interpretare gresita art.7 alin.3 teza finala si art.73 alin.2 din Legea insolventei, ca termenul din 6.06.2009, când s-a dispus înscrierea creantei sale în tabelul preliminar a precedat celui la care a formulat contestatie, respectiv 3.07.2009, ca nu a avut calitatea de creditoare îndreptatita sa participe la procedura pâna la înscrierea creantei în tabelul preliminar si ca de vreme ce a fost considerata ca fiind formulata în termen cererea de creanta (dupa data stabilita în sentinta de deschidere), contestatia nu putea fi formulata decât tot în termen.
Recurenta a mai aratat ca nu a fost notificata, ca nu a avut cunostinta despre dosarul nr.4888/3/2008, iar despre cererile de anulare a unor vânzari facute de debitoare a aflat abia în iulie 2009, ca în lipsa punctului initial de curgere a termenului, înscrierea trebuie considerata în termen, de aceasta legându-se si respectarea termenului de contestare, ca nu se poate prezuma cunoasterea tuturor termenelor stabilite în procedura pe considerentul ca a fost înregistrata cererea de admitere a creantei, întrucât ar însemna ca în caz depasire justificata a datei stabilite în sentinta de deschidere a procedurii, ca în speta, sa fie tardiva orice contestatie care nu este depusa odata cu cererea de creanta, însa nefiind recunoscuta calitatea de creditor nu se poate formula contestatie.
S-a mai sustinut ca potrivit art.7 alin.3 termenul curge de la publicarea în BPI doar pentru creditorii care nu au putut fi identificati în lista trimisa de debitor si nu se refera la orice creditor nenotificat sau care este lipsa în lista, textul referindu-se la imposibilitatea fortuita de identificare a creditorilor si nu datorata relei credinte a debitoarei, aceasta însemnând ca orice creditor nenotificat si nementionat în lista creditorului este de buna credinta, deci în termen sa se înscrie la masa credala pâna la definitivarea tabelului, aceasta fiind si situatia sa.
Recurenta a mai invocat ca fiind admisa ca si creditoare trebuie sa aiba aceleasi drepturi ca ceilalti creditori, ca au fost admise creante la fiecare termen, ca odata ce o creanta a fost admisa este dreptul creditoarei sa conteste cu 10 zile înainte tabelul nedefinitiv, ca întrucât toate contestatiile se rezolva la acelasi termen, depunerea contestatiei nu provoaca întârzierea procedurii, ca potrivit art.73 alin. 2 din Legea insolventei orice contestatie este tardiva daca nu este depusa cu 10 zile înainte de data definitivarii tabelului, însa legea permite ca la fiecare termen sa se depuna declaratii de creanta, operând prorogari succesive ale termenelor stabilite prin sentinta initiala, astfel ca raportarea celor 10 zile nu trebuie facuta la termenul stabilit initial, ci la cea prorogata pentru definitivare, ca art.73 trebuie privit prin prisma celorlalte dispozitii legale privind desfasurarea procedurii de insolventa, în special al art.62, care desi fixeaza termene limita pentru înscrierea creantelor, le conditioneaza de aducerea la cunostinta creditorilor prin notificare, ca data stabilita initial fiind prorogata, inclusiv contestarea tabelului se poate face în functie de termenul astfel prelungit si ca nu se pune problema repunerii în termen, întrucât în lipsa notificarii termenul nu a curs.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea hotarârii atacate, respingerea exceptiei tardivitatii si trimiterea cauzei primei instante pentru continuarea judecarii pe fond a contestatiei.
Prin decizia nr.15R/12.01.2010 Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VI -a Comerciala a respins ca nefondate ambele recursuri.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, Curtea a retinut urmatoarele:
Curtea retine ca, initial, la data de 5.05.2008 recurenta a formulat declaratie de creanta pentru suma de 626 lei reprezentând impozit asupra mijloacelor de transport cu care intimata-debitoare figura în evidentele fiscale, aceasta creanta fiind verificata de administratorul judiciar si înscrisa în tabelul definitiv.
Ulterior, prin adresa nr.14847/12.02.2009 înregistrata la instanta la data de 17.02.2009, recurenta a solicitat înscrierea în tabelul obligatiilor debitoarei a creantei de 6107 lei reprezentând impozit asupra mijloacelor de transport (6102 lei si 5 lei cheltuieli de executare). Astfel cum se arata prin chiar cererea de recurs, suma de 6107 lei reprezinta actualizarea pentru anul 2009 a declaratiei de creanta de 626 lei înscrisa în tabelul definitiv.
De asemenea, nu sunt aplicabile dispozitiile art.41 alin.4 din Legea nr.85/2006, întrucât creanta este anterioara deschiderii procedurii.
Curtea mai retine ca fiind lege speciala, Legea nr.85/2006 se aplica cu prioritate în raport de dispozitiile Codului Fiscal si ale Codului de procedura fiscala, în temeiul principiului conform caruia legea speciala deroga de la legea generala.
În speta nu era necesar a se dovedi de catre administratorul judiciar ca autoturismele ce apar în evidentele fiscale au fost înstrainate anterior deschiderii procedurii, întrucât legea nu permite înscrierea creantei în tabel, prin urmare sustinerile recurentei sunt nefondate.
Cu privire la recursul declarat de recurenta SC CVD SRL Curtea retine ca, în mod corect, tribunalul a admis exceptia tardivitatii contestatiei formulata de aceasta creditoare împotriva creantei BRD GSG SA înscrisa în tabelul definitiv al, judecatorul sindic facând o corecta aplicare a dispozitiilor Legii nr.85/2006, întrucât prin sentinta comerciala nr.1518/28.03.2008 s-a stabilit termenul de 18.06.2008 pentru definitivarea tabelului de creante, iar contestatia a fost formulata la data de 17.04.2009.
Într-adevar, recurenta a formulat declaratie de creanta ulterior datei de 18.06.2008 stabilita prin sentinta de deschidere a procedurii, însa dupa înregistrarea cererii de admitere a creantei, potrivit art.7 alin.7 din Legea nr.85/2006, aceasta este prezumata ca avea cunostinta de termenul limita de depunere a creantelor nascute anterior deschiderii procedurii si implicit a contestatiilor aferente. Potrivit acestui text de lege, creditorii care au înregistrat cereri de admitere a creantelor sunt prezumati ca au în cunostinta termenele prevazute la art.62 ori la art.107, 108 sau 109, dupa caz, si nu vor mai fi citati.
Nu poate fi primit argumentul recurentei ca întrucât, pâna la data de 6.06.2009 când s-a dispus înscrierea creantei sale în tabelul preliminar, nu a avut calitatea de creditoare îndreptatita sa participe la procedura insolventei, abia la urmatorul termen din 3.07.2009 putând formula contestatie. Potrivit textelor legale sus-enuntate exista prezumtia legala ca aceasta avea cunostinta de termenul limita de depunere a creantelor nascute anterior deschiderii procedurii si implicit a contestatiilor aferente, fiind nerelevant momentul luarii la cunostinta de catre recurenta a faptului înscrierii în tabel a creantei BRD Group Societe Generale SA.
Potrivit art.73 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei, modificata, dispozitii pe care recurenta si-a întemeiat contestatia, debitorul, creditorii si orice alta parte interesata vor putea sa formuleze contestatii cu privire la creantele si drepturile de preferinta trecute de administratorul judiciar/lichidator în tabelul preliminar de creante. Contestatiile trebuie depuse la tribunal cu cel putin 10 zile înainte de data stabilita, prin sentinta de deschidere a procedurii, pentru definitivarea tabelului de creante atât în procedura generala, cât si în procedura simplificata.
Atfel cum rezulta din textul sus-enuntat, aceste dispozitii stabilesc în mod imperativ un termen limita cu privire la înregistrarea contestatiilor, aplicabil atât creditorilor, cât si pentru orice alta “persoana interesata” (nu exclusiv participanti la procedura), care expira cu 10 zile înainte de data stabilita prin sentinta de deschidere a procedurii pentru definitivarea tabelului de creante. De altfel, însasi recurenta prin cererea de recurs arata ca potrivit art.73 alin.2 din Legea insolventei, orice contestatie este tardiva daca nu este depusa cu 10 zile înainte de data definitivarii tabelului.
Nefondat sustine recurenta ca administratorul judiciar nu a procedat în mod legal la notificarea sa si ca termenul de depunere a eventualelor contestatii curge de la data înscrierii creditorilor la masa credala.
În raport de dispozitiile art.7 alin.3 din Legea nr.85/2006, recurentei îi este opozabila notificarea efectuata de administratorul judiciar prin presa si prin Buletinul procedurilor de insolventa, de la acest moment începând sa curga si termenele speciale prevazute de legea insolventei, atât pentru formularea declaratiilor de creanta, cât si a contestatiilor aferente.
Nu în ultimul rând, fata de faptul ca recurenta si-a întemeiat contestatia pe dispozitiile art.73 din Legea nr.85/2006, aceasta avea posibilitatea sa formuleze contestatie în calitate de parte interesata, nicidecum în calitate de creditoare – participant la procedura.
Aprecierile tribunalului referitoare la repunerea în termen sunt fondate, recurenta formulând contestatia cu depasirea termenului legal.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.312 Cod procedura civila, Curtea va respinge ambele recursuri ca nefondate.
