Prin dispoziţia nr. 20/22.01.2004 emisă de Primarul Municipiului Vaslui s-a stabilit valoarea echivalentă a imobilului ce nu putea fi restituit în natură petenţilor U.V. şi U.V. şi s-a constatat, la punctul 2 al dispoziţiei, că aceştia pot opta pentru acordarea de acţiuni, de titluri de valoare nominală sau de despăgubiri băneşti (pentru locuinţă).
Ulterior, prin dispoziţia nr. 206/11.05.2004, primarul Municipiului Vaslui a abrogat dispoziţia nr. 20/2004 stabilind că notificatorii pot opta doar pentru acordarea de acţiuni sau de titluri de valoare nominală.
Prin sentinţa civilă nr. 1269/21.09.2004 pronunţată de Tribunalul Vaslui, rămasă definitivă prin respingerea ca tardivă a apelului Primarului Municipiului Vaslui, s-a admis acţiunea formulată de reclamanţii U.V. şi U.V. şi s-a anulat în totalitate dispoziţia nr. 206/11.05.2004 emisă de pârât.
În motivarea cererii de revizuire a sentinţei civile nr. 1269/21.09.2004 a Tribunalului Vaslui, primarul Municipiului Vaslui a invocat atât motive de fond cât şi motivul de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 322 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă privitor la cuprinderea în diapozitivul hotărârii a unor dispoziţii potrivnice ce nu pot fi duse la îndeplinire.
Prin sentinţa civilă nr. 732/1.11.2005 Tribunalul Vaslui admite cererea de revizuire formulată de Primarul Municipiului Vaslui împotriva sentinţei civile nr. 1269/21.09.2004 a Tribunalului Vaslui pe care o schimbă în parte în sensul anulării art. 2 şi art. 4 din dispoziţia nr. 206/11.05.204 emisă de Primăria Municipiului Vaslui şi a dispus ca primăria să continue procedurile de despăgubire prin trimiterea întregii documentaţii la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor Bucureşti.
Pentru a pronunţa hotărâre, tribunalul a constatat că anularea dispoziţiei în integralitatea sa, face ca dispoziţia 20/22.01.2004 să rămână în vigoare şi, implicit, să rămână valabilă dispoziţia primarului de a stabili acordarea de despăgubiri băneşti pentru imobilul preluat de la reclamanţii U.V. şi U.V., or în condiţiile în care având în vedere dispoziţiile art. 36-40 din Legea nr. 10/2001 în baza cărora au fost emise dispoziţiile au fost abrogate prin titlul VII art. 33 din Legea nr. 247/2005 şi, mai mult, atribuţiile de stabilire a valorii şi modalităţii de restituire aparţin exclusiv Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor Bucureşti.
Pentru a fi admisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 1 Cod procedură civilă este necesar ca dispozitivul hotărârii atacate să cuprindă dispoziţii contradictorii care să nu poată fi puse în executare.
În speţă, prin dispozitivul sentinţei civile nr. 1269/2004 se ia o singură măsură şi anume aceea a anulării dispoziţiei nr. 206/2004 emisă de Primarul Municipiului Vaslui.
Prin urmare, nu poate fi reţinută ca fiind îndeplinită în cauză condiţia existenţei unor dispoziţii contradictorii impusă de prevederile art. 322 pct. 1 Cod procedură civilă.
Revizuirea este o cale de atac extraordinară, motivele pentru care poate fi introdusă fiind prevăzute în mod expres şi limitativ de lege.
Împrejurarea că dispoziţiile Legii nr. 10/2001 au fost modificate sau abrogate prin Legea nr. 247/2005, reţinută de instanţa de fond în argumentarea hotărârii sale, nu este de natură a constitui un temei al revizuirii unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile atâta vreme cât legiuitorul nu a consacrat-o ca atare printr-o modificare a dispoziţiilor articolului 322 Cod procedură civilă.
Mai mult, schimbarea, fie şi în parte, a unei astfel de hotărâri aduce atingere principiului securităţii raporturilor juridice şi implicit articolul 6 paragraful 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, ratificată de România cu privire la care este constantă în sensul respectării principiului securităţii raporturilor juridice.
Curtea reţine ca neîntemeiată critica privind necitarea apelanţilor U.V. ş.a. în cauză având în vedere atât dovezile de îndeplinire a procedurii de citare aflate la filele 28-30 dosar fond, cât şi reprezentarea acestora de către un avocat la data judecării cauzei în fond.
De asemenea şi critica referitoare la existenţa contradicţiilor între considerente şi dispozitiv în sensul rămânerii în vigoare a dispoziţiei nr. 20/2004 este nefondată, prin dispozitiv nefiind anulat punctul 3 al dispoziţiei nr. 206/2004 prin care se abroga Dispoziţia nr. 20/2004, astfel că aceasta era abrogată la data intrării în vigoare a dispoziţiei nr. 206/2004.
Apărările făcute de intimat prin întâmpinare pe fondul cauzei nu pot fi primite având în vedere cele reţinute anterior relativ la admisibilitatea cererii de revizuire.
Nu poate fi reţinut în cauză motivul privind inadmisibilitatea cererii de revizuire motivat de formularea acesteia împotriva unei hotărâri nedefinitive, potrivit dispoziţiilor art. 377 pct. 2 fiind definitive hotărârile date în primă instanţă atacate cu apel, dacă cererea de apel a fost respinsă – situaţia care se regăseşte în speţa de faţă.
Constatând apelul întemeiat, curtea îl admite, urmând ca în temeiul dispoziţiilor art. 296 Cod procedură civilă să schimbe în tot hotărârea apelată şi să respingă cererea de revizuire.
(Decizia civilă nr. 67/07.04.2006)
