Prin sentinta civila nr. 30 din 11 ianuarie 2006, pronuntata de Tribunalul Harghita în dosarul nr. 842/2005, s-a admis actiunea reclamantilor B.A.H.I. si L.T.I. , împotriva pârâtei Primaria municipiului Miercurea Ciuc si în consecinta, s-a dispus anularea Dispozitiei nr. 656 din 9 martie 2005, emisa de pârâta; restituirea în natura a suprafetei de 1750 mp, înscrisa în CF 3610 Jigodin; s-a stabilit masura despagubirii prin echivalent pentru suprafata de 649 mp din aceeasi carte funciara; pârâta a fost obligata la cheltuieli de judecata în favoarea reclamantilor.
Împotriva acestei sentinte a declarat apel, în termen legal, Primaria municipiului Miercurea Ciuc si a solicitat schimbarea în tot a sentintei atacate si în consecinta, respingerea contestatiei formulate de reclamantii B.A.H.I. si L.T.I. , împotriva Dispozitiei nr. 656 din 9 martie 2005, emisa de apelanta.
Examinând sentinta atacata, prin prisma motivelor de apel si în raport de efectul devolutiv al apelului si având în vedere actele si lucrarile dosarului, instanta de apel a retinut urmatoarele:
Prin Dispozitia nr. 656 din 9 martie 2005, emisa în baza Legii nr. 10/2001 de Primarul municipiului Miercurea Ciuc, s-a dispus completarea Dispozitiei nr. 282/2003, emisa în temeiul aceleiasi legi, cu oferta de acordare a masurilor reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafata de 1160 mp, în favoarea reclamantilor L.T.I. si B.A.H.I.
Din actele dosarului rezulta ca în baza Legii nr. 10/2001 reclamantii au solicitat restituirea imobilului situat în Miercurea Ciuc, str. Petofi Sandor, nr. 41, judetul Harghita, înscris în CF nr. 3610 Jigodin, nr. top. 2735/2/1, 2736/21, compus din casa si teren în suprafata de 2401 mp care a apartinut antecesorului lor. Prin Dispozitia nr. 282/2003, emisa de Primarul municipiului Miercurea Ciuc s-a dispus restituirea în natura a constructiei si a terenului în suprafata de 1241 mp (compus din 2 corpuri funciare, unul cu nr. top. 2735/2/1 cu suprafata de 781 mp si unul cu nr. top. 2736/21/2 în suprafata de 460 mp) retinându-se ca diferenta de teren de 1160 mp nu poate fi restituita în natura, întrucât nu este libera.
Imobilul cu privire la care s-a dispus restituirea în natura a fost predat reclamantilor, care si-au înscris dreptul de proprietate în cartea funciara. Trebuie precizat ca în prezent acest imobil figureaza în CF nr. 6563 Jigodin, fiind transcris în aceasta carte funciara din CF nr. 3610 Jigodin, în care a fost înscris initial
Dispozitia nr. 282/2003 prin care s-a dispus restituirea în natura a constructiei si a suprafetei de teren sus-mentionate nu a fost contestata de reclamanti.
Dispozitia nr. 656/2005, care s-a dat în completarea dispozitiei anterioare, priveste doar suprafata de teren care nu s-a putut restitui în natura si pentru care s-a facut oferta de acordare de masuri reparatorii prin echivalent. Prin aceeasi dispozitie s-a stabilit si valoarea terenului la suma de 589.720.800 lei, echivalent a 17.400 USD. Reclamantii au contestat aceasta dispozitie, invocând faptul ca terenul pentru care s-a propus acordarea de masuri reparatorii prin echivalent a fost subevaluat.
Pe parcursul judecarii cauzei, reclamantii si-au precizat cererea initiala si au solicitat sa se dispuna restituirea în natura a suprafetei de 1160 mp care nu a fost retrocedata sau a suprafetei de teren ramase libere.
Prima instanta a admis cererea reclamantilor si a dispus restituirea în favoarea acestora a suprafetei de 1750 mp teren, retinând ca din expertiza efectuata în cauza rezulta ca din totalul suprafetei de teren ce a apartinut antecesorului reclamantilor este posibila restituirea acestei suprafete si nu doar a suprafetei de 1241 mp teren care a fost deja predata reclamantilor.
Fata de cele doua dispozitii emise, în speta trebuie avut în vedere faptul ca prin Dispozitia nr. 282/2003, emisa initial s-a stabilit ca este posibila restituirea doar a suprafetei de 1241 mp teren, diferenta de 1160 mp teren nefiind libera. În contextul în care dispozitia mentionata nu a fost contestata sub acest aspect în termenul prevazut de art. 26 din Legea nr. 10/2001, instanta a apreciat ca reclamantii nu mai pot contesta ulterior masurile dispuse prin acea dispozitie, respectiv nu mai pot solicita restituirea în natura a unei suprafete mai mari decât cea care Ie-a fost retrocedata, fiind decazuti din termen. Mai mult, dispozitia emisa ulterior priveste doar acordarea de masuri reparatorii prin echivalent pentru terenul nerestituit în natura, iar reclamantii au contestat în termen doar valoarea stabilita. Precizarea cererii initiale, referitoare la restituirea în natura a terenului a fost depusa doar la termenul din 14 septembrie 2005, fiind depasit astfel termenul de 30 de zile prevazut de art. 26 din Legea nr. 10/2001, în care putea fi contestata dispozitia emisa de primar, aspect care, de altfel, a fost invocat si de pârât prin completarea la întâmpinare .
În consecinta, instanta de apel a retinut ca în mod gresit prima instanta a dispus restituirea în natura a unei suprafete de teren mai mari decât cea care a fost restituita initial, întrucât cererea reclamantilor nu putea fi analizata decât prin prisma aspectelor invocate în cererea de chemare în judecata referitoare la valoarea imobilului. De asemenea, nu se mai putea analiza posibilitatea restituirii în natura a unei suprafete mai mari de teren, deoarece aceasta chestiune a fost clarificata prin dispozitia anterioara care, nefiind contestata, a devenit definitiva si dupa cum s-a mai precizat, a si fost executata.
Pe de alta parte, prin raportul de expertiza s-a retinut ca ulterior nationalizarii imobilului în litigiu, cu ocazia dezmembrarilor efectuate, s-ar fi comis unele greseli si în aceste conditii, s-a propus marirea suprafetei corpului funciar nr. 2736/21/2, restituit reclamantilor. Aceasta marire a suprafetei unui corp funciar nu se poate dispune decât printr-o rectificare a înscrierilor din cartea funciara, care presupune analizarea si a înscrierilor deja efectuate în favoarea proprietarilor corpurilor funciare învecinate, or instanta nu a fost investita cu o astfel de cerere si prin urmare, nu putea dispune din oficiu o astfel de masura, care de altfel, nici nu ar fi opozabila celorlalti tabulari, acestia nefiind parti în proces.
În ceea ce priveste valoarea terenului stabilita prin dispozitia contestata, trebuie precizat ca ulterior emiterii dispozitiei respective a intrat în vigoare Legea nr. 247/2005 si prin Titlul VII al acestei legi, este reglementat regimul stabilirii si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Conform prevederilor art. 16 din acest titlu, valoarea despagubirilor va fi stabilita de Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor pe baza evaluarii facute de evaluatorii desemnati de aceasta comisie, dispozitiile legale mentionate fiind aplicabile si în privinta dispozitiilor emise în baza Legii nr. 10/2001, anterior intrarii în vigoare a Legii nr. 247/2005. Prin urmare, instanta nu poate dispune cu privire la evaluarea terenului sau valoarea despagubirilor, aceasta fiind atributul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor, cu mentiunea ca decizia emisa de aceasta comisie poate fi atacata în conditiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Fata de cele ce preced, pentru considerentele aratate, instanta de apel a retinut ca în mod gresit prima instanta a dispus anularea Dispozitiei nr. 656/2005 emisa de Primarul municipiului Miercurea Ciuc si în consecinta, apelul declarat de Primarul municipiului Miercurea Ciuc, fiind fondat, în temeiul art. 296 Cod procedura civila, raportat la art. 26 din Legea nr. 10/2001 a fost admis si s-a dispus schimbarea în tot sentintei atacate si respingerea contestatiei formulata de reclamanti.
