Atunci când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a unei persoane, nu se mai impune a fi menţinută această măsură preventivă şi pe cale de consecinţă instanţa dispune punerea în libertate a persoanei împotriva căreia a fost luată o astfel de măsură, cu posibilitatea înlocuirii acesteia cu una din măsurile preventive prevăzute de art.136 c.p.p.
( decizia penală nr.91/A/30.09.2009 a Tribunalului Mehedinţi, definitivă prin dec.pen.nr.968 din 14.10.2009 a Curţii de Apel Craiova )
Instanţa a fost investită cu judecarea în stare de arest preventiv a inculpatei S.E.F, pentru săvârşirea infracţiunilor prev.de art.26 c.p rap.la art.215 alin.1,3 c.p; art.288 alin.1 c.p; art.290 c.p; art.293 c.p; art.26 c.p combinat cu art.20 c.p rap. la art.215 alin.1,3 c.p cu aplic. art.75 lit.c c.p., toate cu aplic. art.33-34 c.p
În primă instanţă inculpata a fost condamnată la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare cu interzicerea drept. prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II- a şi lit.b c.p. şi a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatei, în temeiul disp. art.350 c.p.p.
Instanţa de apel, reţinând că judecata în primă instanţă s-a făcut cu încălcarea unor dispoziţiile legale, cum ar fi cele prevăzute de art.356 c.p.p; art.482 c.p.p; art.484 c.p.p; art.317 c.p.p care au atras nulitatea absolută a hotărârii pronunţate în cauza privind pe inculpata în speţă, având în vedere şi perioada scursă de la data luării măsurii arestării preventive, aproximativ 1 an şi o lună, a apreciat că nu mai subzistă condiţia prev. de art.148 alin.1 lit.f teza a II-a c.p.p.
Astfel, s-a reţinut că lăsarea în libertate a inculpatei nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică , deoarece starea de pericol social a fost atenuată ca urmare a perioadei îndelungate de timp ce s-a scurs de la data arestării sale, constatând lipsa unor probe care să vizeze sustragerea de la judecată a inculpatei, comiterea altor infracţiuni sau că ar putea încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influenţarea unei părţi din proces sau a unui martor sau că va exercita presiuni asupra vreunei victime.
În raport de aceste considerente, s-a concluzionat că menţinerea în continuare a stării de arest preventiv a inculpatei S.E.F. ar depăşi limita termenului rezonabil prevăzut de disp. art.5 paragraful 3 şi art.6 pct.1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Cu această motivare s-a dispus punerea în libertate a inculpatei, precum şi înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, reţinându-se că la dosarul cauzei există suficiente indicii temeinice că inculpata a săvârşit fapte penale, care justifică luarea acestei măsuri împotriva sa.