In lipsa unui plan raţional de reorganizare, confirmat de tribunal, în condiţiile art. 78 şi şi ale art. 79 din Legea nr. 64/1995, republicată, dreptul debitorului de a-şi conduce singur activitatea poate fi ridicat.
Prin acţiunea introdusă la data de 30.07.1998 la Tribunalul Bucureşti, creditoarea S.C. “M.T.” – S.A. a solicitat deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, împotriva debitoarei S.C. “A.S.P.” – S.A. Constanţa, invocând o creanţă de 211.301.743 lei.
Au mai formulat declaraţii de creanţă în cursul derulării procedurii în cauză, împotriva aceluiaşi debitor, creditorii S.C. “S.” – S.A., S.C. “P.” – S.A. si S.C. “C.I.”-S.A..
Debitorul a contestat creanţele invocate de creditorii S.C. “M.T.” – S.A. şi S.C. “S.” – S.A., contestaţia fiind admisă prin sentinţa civilă nr. 1.797/ 22.03.2000, în cauză rămânând înregistrate declaraţiile de creanţă, probate de creditorii S.C. “P.” – S.A. şi S.C. “C.l.” – S.A..
Prin sentinţa civilă nr. 2.984/10.05.2000, Tribunalul Bucureşti a admis cererea formulată de creditoarea S.C. “P.” – S.A. împotriva debitoarei S.C. “A.S.P.” – S.A. Constanţa, în contradictoriu cu C.C.I.R., creditorul S.C. “C.l.” – S.A. şi cei cinci administratori, persoane fizice, ai societăţii. A ridicat debitorului dreptul de a-şi conduce activitatea şi a dispus începerea procedurii falimentului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut că, potrivit art. 79 din Legea 64/1995, republicată, în cauză nu s-a depus un plan de reorganizare, un plan raţional de activitate privind plata pasivului şi nu s-a dovedit probabilitatea de realizare a unui astfel de plan.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs debitoarea, solicitând casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. pr. civ., şi, pe fond, respingerea acţiunii.
în esenţă, criticile formulate se referă la admiterea cererii creditorului de a se ridica debitorului dreptul de a-şi conduce activitatea, care, conform dispoziţiilor art. 79 (2) din Legea nr. 64/1995, va putea fi admisă numai motivat. Printre motivele cerute figurează pierderile continue din averea debitorului sau lipsa probabilităţii de realizare a unui plan de activitate.
Recurenta debitoare arată că dispoziţiile articolului sus invocat nu sunt îndeplinite în speţă, deoarece a înregistrat profituri şi nu pierderi în perioada de referinţă 1996-1999, iar debitul nu s-a produs din vina sa, ci a fost determinat de neîndeplinirea unor obligaţii de către M.A.I.A. şi M.F.. Totodată, recurenta arată că a achitat creditoarei S.C. “C.l.” – S.A. suma de 225.000 USD, făcând dovada capacităţii sale de plată.
Din analiza materialului probator, Curtea a constatat recursul nefondat, pentru următoarele considerente:
Creditorul a demonstrat cu titlu executoriu că are o creanţă certă, lichidă şi exigibilă împotriva debitorului care a încetat plăţile timp de cel puţin 30 de zile.
încetarea plăţilor, chiar şi pentru o singură datorie comercială exprimă imposibilitatea debitoarei de a plăti la scadenţă datoria comercială din cauza lipsei de lichidităţi, neavând relevanţă înregistrarea profitului.
Cât priveşte ridicarea dreptului debitoarei de a-şi administra averea, în mod corect a dispus această măsură judecătorul sindic, în lipsa unui plan de reorganizare confirmat de tribunal, conform dispoziţiilor art. 78 şi ale art. 79 din Legea nr. 64/1995, republicată.
Cu privire la faptul că nu din vina sa nu a achitat creditorului suma înscrisă în titlu, aceasta nu este de natură să înlăture aplicarea procedurii falimentului, câtă vreme raporturile juridice au fost între creditoare şi debitoare.
în concluzie, susţinerile recurentei debitoare nu pot fi socotite excepţii de bună-credinţă, faţă de existenţa titlului executoriu, de necontestare a caracterului cert, lichid şi exigibil al creanţei pe care o are S.C. “P.” – S.A. şi neprezentarea unui plan de reorganizare pentru acoperirea pasivului, în consecinţă, Curtea a respins recursul ca nefondat. (Judecator Adriana-Teodora Bucur)
(Secţia comercială, decizia nr. 532/2000)
