Pentru a pronunta aceasta hotarâre Curtea examinând cu prioritate exceptiile invocate de intimata conform disp. art. 137 Cod pr. civila, a constatat ca acestea au fost nefondate pentru urmatoarele considerente:
Recursul promovat de pârât a fost întemeiat în drept pe disp. art 304 pct. 9 Cod procedura civila, si s-a sustinut de catre aceasta ca actiunea formulata de reclamanta nu putea fi admisa fata de dispozitiile legale în vigoare la acest moment, facându-se referire expresa la acestea.
În acest împrejurari nu s-a putut sustine ca recursul nu este motivat pentru a se face aplicarea disp. art. 306 pct. 1 Cod procedura civila
Pe de alta parte conform disp. art .306 pct. 3 Cod procedura civila, indicarea gresita a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului daca dezvoltarea acestora fac posibila încadrarea lor într-unul din motivele prev de art. 304 Cod procedura civila.
Deci recursul de fata a fost motivat în drept, a fost motivat în fapt si în motivarea facuta de recurent instanta poate sa se raporteze la motivele de casare sau modificare a hotarârilor prev. de art. 304 Cod procedura civila , astfel ca exceptia nulitatii recursului a fost neîntemeiata si a fi respinsa ca atare.
Neîntemeiata a fost si exceptia de tardivitate a declararii recursului întrucât din dovada de comunicare a hotarârii a Tribunalului Prahova flata la fila 22 dosar apel, a rezultat ca recurentului i s-a adus la cunostinta hotarârea atacata la data de14.04.2011, a declarat recursul la 2 mai 2011 si cum termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotarârii, calea de atac se putea exercita pâna la data de 30 aprilie 2011
Deci într-o zi de sâmbata a saptamânii astfel ca termenul s-a prelungit pâna la data de 2 mai 2011, prima zi lucratoare.
Asa fiind Curtea a apreciat ca recursul a fost declarat în termenul prev. de lege respectiv de disp. art. 301 Cod procedura civila, astfel ca si aceasta exceptie a fost respinsa ca neîntemeiata.
În ce priveste fondul s-au se înlaturat toate sustinerile formulate de recurent si care în esenta au vizat faptul ca în mod gresit s-a admis actiune în lipsa unor reglementari speciale, fata de dispoz. OUG 94/2000 si ale Legii nr. 213/1987 întrucât asa cum în mod corect a retinut instanta de fond cit si instanta de apel, reclamata a dovedit interesul în promovarea acestei actiuni. Respectiv de a obtine un titlu a supra bunurilor ce fac obiectul prezentei actiuni, astfel ca nu i se poate îngradi accesul la justitie pentru ca s-ar încalca flagrant prev. art. 1 din Protocolul Aditional la CEDO si ale art. 6 din aceeasi conventie ce garanteaza dreptul de acces la instanta.
Actiunea reclamantei nu a putut fi paralizata pentru ca legiuitorul nu a promovat un act normativ care sa reglementeze statului juridic al unor astfel de bunuri , pentru ca ar avea semnificatia unei sanctiuni pentru o inactiune, ce nu poarte fi imputata reclamantei.
În plus, prin Legea nr. 455/2006 s-a prevazut scutirea de la plata taxelor de timbru pentru actiunile de acest gen, de unde concluzia ca acestea pot fi promovate.
Cum în cauza instantele au aplicat corect disp. art . 1864 si 111 Cod procedura civila, Curtea a constatat ca recursul de fata a fost nefondat urmând si a fost respins ca atare, în cauza nefiind incidente motivele de casare sau modificare a hotarârii asa cum sunt ele prev. de art. 304 Cod procedura civila.
