Pentru a pronunta aceasta hotarâre instanta a retinut ca Tribunalul Prahova investit cu solutionarea apelului împotriva hotarârii pronuntata de prima instanta a dispus prin încheierea de sedinta din data de 30 octombrie 2008 (fila 26 dosar apel) completarea probatoriului cu o expertiza în specialitatea inginerie-sanitara pentru verificarea sustinerilor din actiunea promovata de reclamanti.
Lucrarea a fost efectuata de ing. CM (filele 138-141 dosar apel) si cu privire la constatarile si concluziile expertului, partile nu au formulat obiectiuni.
Anterior depunerii raportului de expertiza, intimatii-reclamanti au formulat o cerere de recuzare a expertului motivat de faptul ca prin modalitatea în care expertul s-a deplasat la fata locului fara a convoca partile în vederea efectuarii lucrarii, exista suficiente motive pentru intimati sa considere ca expertul nu este impartial.
Cererea de recuzare a fost respinsa, retinându-se ca în speta nu s-a dovedit incidenta cazurilor prevazute de art.27 pct.7 si 8 Cod procedura civila.
Asadar, neformulând obiectiuni cu privire la expertiza întocmita în apel de un expert considerat de reclamantii-recurenti „necompetent”, fata de dispozitiile înscrise în art.212 (2) Cod procedura civila care stabilesc ca „ expertiza contrarie va trebui ceruta motivat la primul termen dupa depunerea lucrarii”, recurentii nu pot valorifica direct în recurs exceptia privind nulitatea raportului de expertiza, astfel încât, sub acest prim aspect, recursul este nefondat.
Nefondata este si critica vizând aplicarea dispozitiilor art.274 Cod procedura civila.
Potrivit art.274 (1) Cod procedura civila „ partea care cade în pretentii va fi obligata la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata”.
La baza obligatiei de restituire a cheltuielilor de judecata, deci temeiul juridic al restituirii se afla culpa procesuala dedusa din expresia „ partea care cade în pretentii”.
Cheltuielile de judecata se acorda numai în masura în care au fost dovedite sens în care, la încheierea dezbaterilor partile vor prezenta instantei un decont al cheltuielilor facute, însotite de acte doveditoare.
În speta, instanta de apel dând câstig de cauza pârâtilor a schimbat în tot sentinta apelata în sensul ca pe fond a respins actiunea ca neîntemeiata si facând aplicarea dispozitiilor art.274 Cod procedura civila a obligat pe intimatii – reclamanti la plata sumei de 6245 lei cheltuieli de judecata – fond si apel catre pârâti.
Au fost avute în vedere pe de o parte, culpa procesuala a reclamantilor care au pierdut procesul dar si actele doveditoare prezentate de pârâti, chitantele privind plata onorariului de expert si a onorariului de avocat (filele 98 dosar fond si filele 153,154 dosar apel).
Invocarea de catre recurenti a pretinsei legaturi de rudenie între avocatul pârâtilor si acestia nu poate fi avuta în seama si în nici un caz nu ar justifica o eventuala exonerare a reclamantilor de la plata cheltuielilor de judecata astfel cum au fost formulate.
În considerarea celor mai sus aratate, Curtea a constatat ca legalitatea deciziei atacate nu este afectata, motiv pentru care a respins recursul ca nefondat.
