Asigurător. Obligare de despăgubiri civile. Întinderea daunelor morale.
Constată că, prin sentinţa penală nr. 87/21 martie 2005, Judecătoria Zărneşti l-a condamnat pe inculpatul M. G. la pedeapsa de 5.000.000 lei amendă penală, pentru infracţiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 184 alin. 1 şi 3 Cod penal, cu atenţionarea asupra dispoziţiilor art. 63/1 Cod penal. În baza art. 346 Cod procedură penală şi art. 998 – 999, 1000 alin. 3 şi 1003 l-a obligat pe inculpat, în solidar cu părţile responsabile civilmente S.C. A C” S.R.L. Piteşti şi ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ ASIROM S.A. – Sucursala judeţului Argeş, la plata de despăgubiri civile către Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti Bucureşti şi către partea civilă Popa Marius Valentin.
A constatat că hotărârea îi este opozabilă asigurătorului în limitele sumei stabilite prin Ordinul nr. 3113/2003.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, în ziua de 27 iunie 2004, în timp ce conducea autoturismul marca Dacia, proprietatea părţii responsabile civilmente S.C. A C” S.R.L. Piteşti, pe drumul naţional 73 dinspre localitatea Bran spre municipiul Braşov, la intrarea în oraşul Râşnov inculpatul a adormit la volan şi a intrat pe contrasens în coliziune frontală cu autoturismul marca Dacia, condus regulamentar de partea civilă Popa Marius Valentin, care a suferit leziuni ce au necesitat 45 – 50 de îngrijiri medicale.
Prin decizia penală nr. 36/24 ianuarie 2006, Tribunalul Braşov a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Zărneşti, inculpat, partea responsabilă civilmente S.C.”A C” S.R.L. Piteşti şi ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ ASIROM – Sucursala judeţului Argeş, a desfiinţat sentinţa atacată şi a pronunţat o nouă hotărâre prin care:
– a majorat pedeapsa aplicată inculpatului de la 500 lei RON la 2.000 lei RON amendă penală;
– a constatat că S.C. ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ ASIROM – Sucursala judeţului Argeş are calitatea de asigurător, hotărârea fiindu-i opozabilă în limitele stabilite prin Ordinul nr.3223/3 decembrie 2003, privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor de răspundere civilă, înlăturând solidaritatea acestei societăţi alături de inculpat;
– a redus cuantumul despăgubirilor morale, datorate părţii civile P. M.V., de la 15.000 lei RON la 12.000 lei RON;
– a respins cererea părţii civile Popa Marius Valentin, de acordare a cheltuielilor judiciare făcute în apel.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs partea civilă P.M.V. şi inculpatul. Partea civilă a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând majorarea daunelor morale la suma de 15.000 lei RON şi obligarea la plata tuturor despăgubirilor şi a asigurătorului în solidar cu inculpatul şi partea responsabilă civilmente. A mai solicitat şi obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată făcute în apel.
Inculpatul a criticat hotărârea instanţei de apel atât cu privire la latura penală, sub aspectul greşitei majorări a pedepsei, cât şi cu privire la latura civilă, solicitând reducerea despăgubirilor la care a fost obligat către părţile civile, pe care le consideră exagerate şi, în parte, nedovedite.
Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, curtea constată fondate ambele recursuri, dar numai cu privire la latura civilă a cauzei.
Prima instanţă a stabilit corect cuantumul prejudiciilor suferite de partea civilă, chiar dacă în ce priveşte prejudiciul material, de 1.974,965 lei, lipseşte motivarea, operaţiune suplinită de instanţa de apel, care a arătat că pentru sumele contestate de inculpat, de 200 lei şi 600 lei, reprezentând cheltuieli făcute cu procurarea de medicamente şi alimentaţia suplimentară, dovada s-a făcut cu martori, principiul libertăţii probelor din procesul penal permiţând aceasta, nefiind obligatorie proba cu înscrisuri, iar în ce priveşte suma de 464 lei există dovezi privind deplasările părţii civile, în mai multe rânduri, la Bucureşti pentru consultaţii şi internare.
În mod corect s-a calculat şi prejudiciul cauzat părţii civile Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti Bucureşti, cheltuielile de spitalizare, de 1.100 lei RON fiind justificate cu înscrisul depus de aceasta.
În schimb, instanţa de apel a greşit evaluând prejudiciul moral suferit de partea civilă numai la suma de 12.000 lei. Împrejurarea că părţii civile i s-a dat satisfacţie prin condamnarea inculpatului, nu este de natură, cel puţin în cauza de faţă, a diminua despăgubirile morale, întrucât prejudiciul suferit de partea civilă constă în suferinţele cauzate de accident şi modificarea fizionomiei şi nu într-o atingere adusă demnităţii, situaţie în care condamnarea inculpatului ar avea relevanţă în cuantificarea daunelor morale. Faptul că prejudiciul de agrement suferit de partea civilă este temporar, nu poate conduce la concluzia instanţei de apel, de reducere a daunelor morale. Astfel, faţă de durata zilelor de îngrijiri medicale, de suferinţele fizice şi morale ale părţii civile, se apreciază corespunzătoare suma de 15.000 lei, cu care aceasta a şi fost de acord, atâta vreme cât nu a atacat cu apel sentinţa judecătoriei.
De asemenea, deşi instanţa de apel a stabilit corect calitatea societăţii de asigurare, în concordanţă cu decizia nr. I din 28 martie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dată în recurs în interesul legii, şi anume aceea de asigurător de răspundere civilă, constatarea din dispozitiv, că hotărârea îi este opozabilă în limitele sumei stabilite prin Ordinul nr. 3113/2003, nu are nici un temei legal şi nu este de natură a fi pusă în executare. Menţiunea din considerentele deciziei că, în acest fel, partea civilă are posibilitatea de a alege de la cine doreşte să se îndestuleze este echivalentă cu o răspundere solidară, cu toate că solidaritatea a fost înlăturată expres de instanţă.
Împrejurarea că accidentul de circulaţie este urmarea săvârşirii unei infracţiuni nu înlătură răspunderea contractuală a asigurătorului, care este ţinut să repare prejudiciile cauzate victimei accidentului în limitele stabilite de art. 10 alin. 1 lit. b din Ordinul nr. 3113/3 decembrie 2003 privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente de circulaţie, suma limită fiind de 70.000 lei RON. A raţiona altfel, înseamnă a goli de conţinut obligaţia asumată de asigurător şi a vătăma interesele atât ale celui asigurat cât şi ale victimei accidentului, care s-ar vedea în imposibilitate de a-şi recupera prejudiciul în cazul insolvabilităţii celui vinovat de producerea accidentului. Astfel cum s-a arătat în motivarea deciziei instanţei supreme, răspunderea civilă delictuală a persoanei asigurate, vinovată de producerea accidentului, coexistă cu răspunderea contractuală a asigurătorului, prima fiind angajată numai în măsura în care prejudiciul depăşeşte suma maximă pe are o poate plăti asigurătorul.
Cum în cauză prejudiciul cauzat atât părţii civile P.M.V. cât şi părţii civile C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. Bucureşti nu depăşeşte suma de 70.000 lei, urmează ca la plata acestor despăgubiri să fie obligat numai asigurătorul.
Aşa fiind, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, se vor admite ambele recursuri, se vor casa şi, respectiv, desfiinţa hotărârile atacate în limitele arătate şi se va rejudeca potrivit celor de mai sus.
(Decizia penală nr.264/R din 4 mai 2006 )
