Potrivit legislaţiei fiscale, reluarea procedurii administrative de soluţionare a contestaţiei revine persoanei care a formulat plângerea penală.
Legiuitorul nu a definit un termen anume în care trebuie formulată cererea de reluare a soluţionării contestaţiei. În consecinţă, soluţionarea contestaţiei pe excepţie este nelegală.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani – Secţia comercială, administrativ şi fiscal sub nr. 1850/40/09.05.2007, reclamanta S.C. N.M.C.” S.R.L. Botoşani în contradictoriu cu D.G.F.P. Botoşani şi D.R.V. Iaşi, a solicitat anularea Deciziei nr. 5/21.03.2007 emisă de D.G.F.P.J. Botoşani, a procesului – verbal de control nr. 400/22.01.2002 întocmit de D.R.V. Iaşi şi exonerarea reclamantei de plata către bugetul de stat a sumei de 33.315 lei (RON).
În motivarea acţiunii a arătat reclamanta că prin procesul-verbal nr. 400/22.01.2002 întocmit de D.R.V Iaşi s-a constatat că valoarea înscrisă în factura externă prezentată de reclamantă la autoritatea vamală română cu ocazia importului unor covoare din Turcia, este mai mică decât valoarea transmisă de autoritatea vamală turcă, fapt ce a condus la plata unor drepturi vamale diminuate, generând o datorie vamală de 33.315 lei.
La acea dată, în temeiul O.U.G. nr. 13/2001 reclamanta a formulat contestaţie, a cărei soluţionare a fost suspendată prin Decizia nr. 15/12.03.2002 emisă de D.G.F.P.J. Botoşani, până la pronunţarea unei soluţii definitive pe latura penală, întrucât D.R.V. Iaşi, prin adresa nr. 19156/22.01.2002, a sesizat I.P.J. Botoşani apreciind că fapta este infracţiunea prevăzută de art. 178 Cod vamal.
Urmarea cercetărilor penale efectuate, Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoşani a dat soluţia neînceperii urmăririi penale faţă de administratorul reclamantei, soluţie necomunicată nici uneia dintre părţi.
Prin adresa nr. I/3034/27.02.2007 înregistrată la D.G.F.P.J. Botoşani, reclamanta a solicitat soluţionarea pe fond a contestaţiei, întrucât motivul suspendării a încetat.
Prin adresa nr. I/3034/27.02.2007 înregistrată la D.G.F.P.J. Botoşani, reclamanta a solicitat soluţionarea pe fond a contestaţiei, întrucât motivul suspendării a încetat.
Prin Decizia nr. 5/21.03.2007 emisă de D.G.F.P.J. Botoşani, a fost respinsă, ca nedepusă în termen, contestaţia reclamantei, fără a se soluţiona fondul acesteia.
În temeiul Ordinului A.N.A.F. nr. 519/2005 a apreciat reclamanta că reluarea procedurii soluţionării contestaţiei revenea persoanei care a formulat plângerea penală, situaţie confirmată şi de art. 244 Cod proc. civilă, în speţă organului care a dispus suspendarea soluţionării acesteia şi nicidecum reclamantei.
Pârâta D.G.F.P.J. Botoşani, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestaţiei şi menţinerea deciziei nr. 5/21.03.2007, precizând că reclamanta a luat cunoştinţă de Ordonanţa Parchetului la data de 4.082006 în cadrul dosarului de faliment 14/F/2006, dar şi faţă de această dată reluarea soluţionării contestaţiei este tardiv formulată.
A formulat întâmpinare în cauză şi pârâta D.R.V. Iaşi, solicitând respingerea acţiunii motivat de faptul că reclamanta ar fi trebuit să solicite, în termen, reluarea judecăţii contestaţiei întrucât, în calitatea sa de subiect activ al contestaţiei, avea interes în soluţionarea acesteia.
Prin sentinţa nr. 1575 din 21.11.2007 Tribunalul Botoşani – secţia comercială şi de contencios administrativ a admis acţiunea reclamantei S.C. N.M.C.” S.R.L. Botoşani şi a anulat decizia nr. 5 din 21.03.2007 emisă de D.G.F.P.J. Botoşani, trimiţând cauza pentru soluţionarea pe fond a contestaţiei formulate de reclamantă împotriva procesului verbal nr. 400/22.01.2002 întocmit de Direcţia Regională Vamală Iaşi la D.G.F.P.J. Botoşani.
Prin aceeaşi hotărâre, pârâta D.G.F.P.J. Botoşani a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, întrucât măsura suspendării a fost dispusă de D.G.F.P.J. Botoşani, tot această instituţie trebuia să dispună reluarea soluţionării contestaţiei, conform procedurii comune în materie respectiv art. 244 Cod proc. civilă, astfel încât, contestaţia reclamantei împotriva procesului verbal nr. 400/22.01.2002 înregistrat la D.G.F.P. Botoşani la 8.02.2002, fiind formulată în termen legal, se impune a fi soluţionată pe fond.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs D.G.F.P.J. Botoşani, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta recurentă a arătat că, în conformitate cu dispoziţiile 214 alin. 3 Cod proc. fiscală: “procedura administrativă este reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea”, ori persoanele care avea cunoştinţă despre încetarea motivelor pentru care s-a dispus suspendarea erau D.R.V. Iaşi, ce a formulat sesizarea penală împotriva administratorului S.C. N.M.C.” S.R.L. Botoşani şi persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale şi nicidecum D.G.F.P.J. Botoşani, care în mod just făcând aplicarea art. 4 alin. 1 din O.U.G. nr. 13/2001, a respins contestaţia ca fiind nedepusă în termen; totodată faţă de această situaţie greşit a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, atâta timp cât culpa pentru neaducerea la cunoştinţa organului de soluţionare a contestaţiei, a încetării motivului de suspendare, aparţine altor părţi.
Deşi legal citaţi, cu duplicatul motivelor de recurs, intimaţii nu au formulat întâmpinare.
Analizând hotărârea recurată prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului precum şi a motivelor invocate în recurs ce fac trimitere la dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, curtea a constatat neîntemeiat recursul.
Prin procesul verbal nr. 400/22.01.2002 întocmit de D.R.V. Iaşi s-a constatat că reclamanta a săvârşit fapta prevăzută de art. 384 lit. k din Regulamentul de aplicare a Codului Vamal al României aprobat prin H.G. nr. 626/1997. Organele de control au constatat că valorile înscrise în cele două facturi externe sunt diferite, ceea ce a condus la stabilirea unor valori în vamă mai mici şi implicit la plata unor drepturi vamale diminuate.
S-a stabilit în sarcina reclamantei diferenţa de taxe vamale în sumă de333.151.143 lei ROL, emiţându-se decizia nr. 5 din 21.03.2007.
Împotriva procesului verbal reclamanta a formulat contestaţie la D.G.F.P.J. Botoşani.
Concomitent cu emiterea deciziei contestate, organul constatator a sesizat I.P.J Botoşani pentru efectuarea cercetărilor pe latura penală pentru săvârşirea infracţiunii de folosire de acte falsificate la autoritatea vamală, faptă prevăzută de art. 278 din Legea nr. 141/1997, de către administratorul S.C. N.M.C.” S.R.L. Botoşani.
Urmare a acestei sesizări, prin decizia nr. 15 din 12.03.2002, D.G.F.P.J. Botoşani a dispus suspendarea soluţionării cauzei până la pronunţarea unei soluţii definitive pe latura penală, conform art. 10 alin. 1 din O.U.G. nr. 13/2001.
Urmare a cercetărilor penale, Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoşani a dat soluţia neînceperii urmăririi penale faţă de administratorul reclamantei, care însă nu a fost comunicată nici uneia dintre părţi, reclamanta luând cunoştinţă de aceasta, aşa după cum arată chiar recurenta, în cadrul dosarului de faliment 14/F/2006.
Prin Decizia nr. 5 din 21.03.2007, D.G.F.P.J. Botoşani a respins contestaţia reclamantei împotriva sumei de 33.315 lei ca nedepusă în termen.
Din înscrisurile depuse la judecata în fond rezultă că iniţial reclamanta a formulat contestaţie împotriva procesului verbal în termen, iar atâta timp cât nu s-a făcut dovada comunicării rezoluţiei parchetului către aceasta, neîntemeiat s-a respins contestaţia acesteia ca tardiv formulată.
În conformitate cu dispoziţiile art. 10 din O.U.G. 13/2001, art. 184 alin. 3 Cod proc. fiscală şi art. 10 pct. 1- 9 din Ordinul A.N.A.F. nr. 519/2005 reluarea procedurii administrative de soluţionare a contestaţiei revine persoanei care a formulat plângere penală – în speţă D.R.V. Iaşi, care avea obligaţia comunicării rezoluţiei către D.G.F.P. Botoşani.
Însă şi D.R.V. Iaşi arată că nu i s-a comunicat rezoluţia parchetului ( f. 61 dosar fond).
Faţă de aceste aspecte, în mod corect instanţa de fond a dispus anularea deciziei nr. 5/21.03.2007 şi a trimis cauza pentru soluţionarea pe fond a contestaţiei reclamantei, neputându-se imputa acesteia, cu consecinţa negării dreptului de acces la o instanţă, nerespectarea dispoziţiilor legii de către organul constatator şi pasivitatea acestuia.
Pe de altă parte, trebuie de precizat că legea nu defineşte un termen anume în care să fie reluată procedura de soluţionare, după încetarea motivului de suspendare.
Pe cale de consecinţă, motivele de critică vizând termenul în care trebuie formulată cererea de reluare a soluţionării contestaţiei cât şi persoanele ce trebuiau să formuleze o astfel de cerere, nu pot fi primite.
Neîntemeiat este şi cel de-al doilea motiv de recurs, vizând cheltuielile de judecată, întrucât D.G.F.P.J. Botoşani, având calitatea de pârât, este emitentul deciziei contestate, adică partea căzută în pretenţii” în prezenta cauză şi care conform art. 274 Cod proc. civilă va suporta la cererea reclamantei, cheltuielile de judecată.
Pentru aceste considerente, întrucât nici una dintre criticile invocate în recurs nu se subsumează motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă şi nici din oficiu nu s-au identificat motive de casare de ordine publică, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, curtea a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta D.G.F.P.J. Botoşani.
